12 Aug

Maximizarea fericirii nu are nimic de a face cu bunurile materiale sau filosofia personală

“Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești?”

Vechi proverb românesc

 

Potrivit lui Moran Cerf, profesor de neurologie la Northwestern University, din SUA, care, peste un deceniu, a studiat procesul mintal de luare a deciziilor, cea mai sigură cale de a maximiza fericirea nu are nimic de a face cu experiența de viață, bunurile materiale sau filosofia personală.

Mai degrabă, fericirea este corelată cu persoanele cu care alegem să ne împărțim timpul.

Profesorul ne atrage atenția că aici nu este vorba numai de un sfat care ne îndeamnă să ne alegem prietenii cu atenție ci, și de ceea ce ne dorim de la viață.

Există două premise care l-au determinat pe Cerf să creadă că persoanele cu care ne înconjurăm constituie cel mai important factor pentru satisfacțiile noastre pe termen lung.

Prima premisă este că procesul decizional din creierul nostru este epuizant. O mare parte a cercetărilor a constatat că, ființa umană dispune de o doză limitată de energie mintală destinată deciziilor.

Alegerea hainelor, a locului unde să mâncăm, a meniului, a muzicii pe care să o ascultăm, a preocupărilor din timpul liber și multe altele asemănătoare, solicită zilnic creierul nostru făcându-l să consume vârtos din energia destinată deciziilor.

(Este amuzant că, din acest motiv, profesorul Cerf, și-a stabilit o strategie fixă în a alege întotdeauna cea de-a doua ofertă, din meniul cu specialități, atunci când mănâncă într-un local. Această strategie elimină consumul de energie mintală din cea rezervată deciziilor.)

A doua premisă este că, oamenii cred, în mod fals că, prin deciziile pe care le iau, au controlul deplin asupra fericirii lor. Într-adevăr, atât timp cât facem alegerile corecte, totul este în ordine și, ne situăm pe o cale care duce către multe satisfacții în viață.

Pe de altă parte însă, procesul de luare a deciziilor este plin de prejudecăți care ne “întunecă” judecata. Uneori oamenii își amintesc experiențele rele ca bune și invers; de multe ori ei permit emoțiilor să transforme o alegere rațională într-o alegere irațională; adesea, folosind reperele sociale din subconștient, fac alegeri pe care, altfel, ar trebui să le evite.

După părerea lui Cerf, acest ultim factor, poate fi valorificat ca avantaj.

Cercetările sale din domeniul neurologiei l-au condus la concluzia că, atunci când doi oameni se află mai mult timp unul în compania celuilalt, undele lor cerebrale încep să semene ajungând cu timpul să fie aproape identice.

De exemplu, un studiu, care a folosit ca subiecți oameni pasionați de cinema, a pus în evidență un lucru: cele mai interesante trailere au produs imagini similare în creierele lor.

“Cu cât studiem mai mult implicarea, constatăm, din nou și din nou, că la unele persoane, și doar simplul fapt de a fi lângă anumiți oameni face ca să li se alinieze creierul cu al acestora, bazându-se pe manierele lor, mirosul camerei lor, nivelul zgomotului și mulți alți factori”, arată Cerf. “Aceasta înseamnă că oamenii cu care îți petreci timpul au un impact real, dincolo de ceea ce se poate explica, asupra modului în care te raportezi la realitate. Și unul dintre efecte este că devii asemănător lor”.

Acest lucru apare ca evident și în comportamentul de zi cu zi al oamenilor. Persoanele indispuse le provoacă și celor din jur indispoziție; persoanele limbute înviorează conversațiile; persoanele comice îi înveselesc pe ceilalți făcându-i ca, prin amuzament, să se simtă bine.

Pornind de la cele două premise menționate, profesorul Cerf trage concluzia că, dacă dorim să ne maximizăm fericirea și să reducem la minimum stresul, ar trebui să ne construim o viață care necesită mai puține decizii, realizând acest lucru prin cultivarea companiei persoanelor care întruchipează trăsăturile pe care le preferăm. Pe măsura trecerii timpului, vom lua în mod natural atitudinile și comportamentele dorite.

În același timp, legăturile cu acești oameni vor evita solicitarea noastră mintală produsă de deciziile de nivel inferior și astfel nu se va consuma din energia necesară pentru luarea deciziilor cu miză mai mare.

Pentru exemplificare putem menționa „politica” profesorului Cerf privind restaurantele: el declară că preferă să evite să aleagă restaurantul la care va mânca. În schimb, ia decizia în ceea ce privește persoana care să-l însoțească la masă și alege pe cineva care are trăsăturile preferate de el. Ca urmare, sunt șanse ca acea persoană să aleagă un loc care îi place și lui Cerf, ceea ce înseamnă că și a doua opțiune îi va aduce, probabil, mulțumire.

Cu alte cuvinte, el evită să ia două decizii mai mici, rezervându-și energia mintală pentru una mai mare.

Aceeași metodă o pot aplica și persoanele care doresc să exerseze mai mult în domeniile preferate, să urmărească mai puțin televizorul, să învețe un instrument muzical sau să devină mai sociabile.

După părerea lui Cerf, în toate cazurile, cea mai importantă decizie este cea referitoare la “cu cine vă însoțiți?”

Iar dacă cei cu care vă însoțiți vă reduc stresul și vă aduc numeroase picături de fericire, înseamnă că i-ați ales pe cei mai potriviți în a face parte din anturajul propriu!

Don’t worry, be happy!

Surse:

www.businessinsider.com/neuroscientist-most-important-choice-in-life-2017-7?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *