26 Jun

Mediocritatea însoțește excelența?!

“Toată lumea este un geniu. Dar, dacă judeci un pește prin capacitatea sa de a urca într-un copac, acesta își va trăi întreaga viață crezând că este idiot.”

                                                                        Albert Einstein

Începând din școala primară, suntem educați să credem că ar trebui să fim foarte buni la toate.

Dacă urmărim procentul mediilor generale caracteristice “excelenței”, la sfârșit de an școlar, la finalizarea bacalaureatului sau a studiilor universitare, putem constata contribuția “din plin” a sistemului nostru de învățământ la acest gen de educație.Diploma de excelenta

Un absolvent având un asemenea gir de “excelent” ar trebui să ajungă “as” în orice domeniu, în orice meserie precum și în sport, voluntariat ba chiar și în frecventarea diverselor cluburi. În același timp, ar trebui să fie plin de inițiative, să fie creativ și să aibă un calendar social complet.

Ne punem însă întrebarea: câți dintre ei scriu lucrări științifice publicate în reviste de specialitate la vârsta de 16 ani, așa cum o făcea, de exemplu, William Thomson, cunoscut ca lord KELVIN, de la a cărui naștere se împlinesc 191 de ani, chiar azi (26 iunie)?Lord Kelvin

Ca urmare a educației de care vorbeam, excelența devine o obișnuință fabuloasă. Drept urmare, majoritatea adolescenților își doresc să ajungă la un liceu de top. Apoi, își doresc să ajungă la o facultate cu renume. După terminarea studiilor nu se văd decât lucrând la o firmă multinațională vestită.

Oare sunt toate aceste năzuințe și strădanii benefice pentru individ?

Din păcate trebuie să observăm că goana din tinerețe, după excelență, nu conduce neapărat la situația ca la maturitate individul să se poată declara realizat.

Dacă acceptăm acest punct de vedere, este clar că obiectivul principal al unui individ nu e cazul să fie dorința de perfecțiune în toate domeniile. Pare a fi mult mai utilă situarea, uneori, într-o mediocritate strategică. La un moment dat, poate pe la vârsta de 30 sau 40 de ani, acest lucru devine clar.

Misiunea de urmărire permanentă a excelenței este istovitoare și irealizabilă iar, după finalizarea studiilor, ea poate deveni chiar o rețetă pentru dezastru.

Succesul, în orice domeniu, are la bază realizarea lucrurilor din pură plăcere. Numai pasiunea, împletită cu multă muncă și dăruire, naște excelența iar pasiune pentru chiar toate domeniile nu credem că poate exista.

În schimb, atunci când există o pasiune, singura problemă care poate să apară este: cât de repede vei obține ceea ce îți dorești căci, dacă trece prea mult timp de la dorință la împlinire, este posibil ca atunci când te vei trezi în fața faptului împlinit, să nu mai ai nevoie de acel lucru, să nu te mai mulțumească la fel sau să nu te mai motiveze.

Muncind cu pasiune devii mai împlinit, mai împlinit chiar decât tu însuți crezi că poți fi vreodată.

Această împlinire te ajută să ajungi inclusiv la momentul când îți permiți să te oprești din a urmări obiective care sunt lipsite de autenticitate pentru tine. Eventual te poți decide să le urmărești din postura de mediocru.

Dicționarul Webster definește omul mediocru și ca fiind “o persoană care nu are abilitatea specială de a face ceva bine”.

Nimeni nu-și dorește să fie mediocru în tot ceea ce face în viață. Ceea ce însă multă lume pierde din vedere este că, trebuie să fii mediocru în multe domenii pentru a excela în ceea ce contează pentru tine cu adevărat.

Nu putem fi toți miliardari având familiile strâns unite în jurul nostru, cu implicări comunitare bogate ș.a. dar ajungerea la maturitate înseamnă, și pentru noi, ceilalți, specializare și, mai ales, capacitate de prioritizare.

În loc de a juca un joc ce are la bază o unică definiție a succesului (a merge la școlile cele mai…, a lucra la firma cea mai … etc), fiecare dintre noi jucăm propriul nostru joc.

Acest lucru înseamnă că totuși – oricât de banal ar suna – putem fi toți câștigători. Menționăm aici cuvintele celebrului antropolog american, Margaret Mead: ”Întotdeauna amintiți-vă că sunteți absolut unic” sau ”La fel ca toți ceilalți, ești un mix, fără precedent, de forțe și slăbiciuni.”CatelCuCitat

Vestea bună este că fiecare slăbiciune este, în același timp, o forță.

Ai momente de indecizie? Nu trebuie să-ți faci probleme pentru că ești, printre altele, o persoană cugetătoare care știe să analizeze toate fațetele unei probleme.

Scopul maturității nu este de a deveni o mașină de succes bine asamblată. Scopul este de a te mobiliza tu însuți pentru a face lucruri îndrăznețe, care vor face ca și grupul, din care oricum faci parte, să te recunoască ca pe unul de-al lor. Scopul maturității este de a-ți dubla punctele forte și de a construi o carieră în jurul lor, mai degrabă decât încercarea de a consolida punctele slabe.

Iar atunci când nu ești angrenat în acțiuni, scopul maturității este să te relaxezi, să te bucuri de cei dragi, să petreci timp în aer liber, să-ți faci somnul, ș.a. (Dormitul îndestulător este unul din lucrurile cele mai utile pe care, majoritatea oamenilor, totuși, nu-l fac.)

Partea grea, pentru recuperarea celor ce se vor super-realizați, nu este diminuarea punctele forte ci renunțarea la roluri și oportunități care nu li se potrivesc, renunțarea la unele țeluri mai vechi.

Deseori încercăm să reparăm o parte din noi înșine, care de fapt nu este stricată și, prea repede, suntem gata să presupunem că noi suntem cei care greșesc.

De fapt, întotdeauna, ar trebui să fim capabili să reușim să realizăm ceea ce ne-am pus în minte.

Adevărul este că, în viața fiecărui om, doar câteva lucruri fac parte din grupa celor care merită excelența celorlalte fiindu-le suficientă mediocritatea.

Din păcate însă, de multe ori, este nevoie de munca de o viață pentru ca omul să afle care sunt lucrurile care i se potrivesc așa de bine încât să-l conducă la excelență.

Dacă nu sunteți sigur ce anume vă puteți permite să tratați cu mediocritate, vă vom prezenta câteva exemple din care unele pot să vi se pară importante iar altele nu. Cele mai multe dintre ele sunt “bune” dar, este greu, practic imposibil, să le faci pe toate cu prioritate.

Prin urmare, există ceva care merită dat de-o parte, cel puțin pentru azi, în lista aleatorie, ce urmează?

Avere, statut, faimă, realizare, păstrarea curată a casei, a fi la modă, a avea o mașină frumoasă, a deține un robot bun la toate, a arăta fabulos în costum de baie, a te antrena pentru triatlon, a merge la o universitate de renume, a merge la o școală de grad înalt, a te căsători, a avea copii, a începe propria afacere, a schimba lumea, a te alimenta vegan, a folosi paleodieta, a slăbi, a depăși viciile, a avea o viață spirituală bogată, a rămâne sănătoși, a crea ceva artistic, a lua parte la voluntariat, a fi promovat, a călători în lumea largă, a învăța lucruri noi, a ține pasul cu social media, a avea o viață socială activă, a folosi rețelele de socializare, a citi articole și știri în domeniul propriu de interes, a fi activ în propria comunitate ș.a.

A fi OK cu mediocritatea în lucrurile care nu contează – chiar dacă cei din jurul vostru cred că acele lucruri sunt foarte importante – vă oferă energia de care aveți nevoie pentru a vă cufunda în lucrurile care contează, pentru a obține excelența și astfel o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. www.quora.com/What-is-the-most-useful-thing-you-know-that-most-people-do-wrong

2. digital.nls.uk/scientists/biographies/lord-kelvin/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *