15 May

O poveste pasionantă despre alergii (2)

“Exact asta este problema care îmi place. Este foarte importantă, este fundamentală și complet necunoscută.”

                                                              Ruslan Medzhitov, vorbind despre alergii

Ați auzit de receptorii Toll-like?

În 1989 Charles Janeway, profesor la Universitatea Yale, vestit imunolog, avea obiecții față de teoria cu anticorpii și atrăgea atenția, printre altele, asupra faptului că ea nu ține cont de un lucru: este nevoie de zile pentru ca sistemul imunitar să dezvolte un anticorp eficient împotriva unui nou invadator.

Folosind această pistă, reacțiile alergice, care sunt aproape instantanee, nu au o explicație plauzibilă.

Janeway presupunea că sistemul imunitar are un alt sistem de apărare, capabil să ofere o protecție instantanee.

Părerea lui era că, sistemul imunitar folosește un sistem de analiză și clasificare pentru detectarea și recunoașterea rapidă a bacteriilor și virușilor, care îi permite să lanseze imediat un răspuns.

De aceeași părere era și Ruslan Medzhitov, tânăr imunolog din fostul spațiu sovietic și, ca urmare, între cei doi oameni de știință a început o colaborare.

Această colaborare s-a soldat cu aducerea tânărului imunolog, în 1994, în SUA, pentru a deveni cercetător post-doctoral în laboratorul lui Janeway (Janeway a murit în 2003).

La ora actuală Medzhitov este profesor de imunobiologie la Yale și conduce laboratorul Centrului Anlyan de Cercetări Medicale și Educație de la Școala de Medicină Yale.

Pe când era încă un imunolog în formare, și Medzhitov și-a însușit teoria viermilor în problema alergiilor.

De vreo zece ani însă, el a început să aibă îndoieli și, a abordat tema dintr-o perspectivă proprie.

Cea mai mare parte a preocupărilor sale s-a îndreptat, într-o primă fază, înspre a înțelege cum corpul uman percepe lumea exterioară.

Putem recunoaște mostre de fotoni cu ochii și modele de vibrații ale aerului cu urechile noastre.

În acest context, după părerea lui Medzhitov, sistemul imunitar este un alt receptor – sistem de recunoaștere a unor mostre – un sistem care detectează “semnături” moleculare, așa cum ceilalți receptori detectează lumina sau sunetele.

Această idee a fost cea care i-a legat pe cei doi savanți, Medzhitov și Janeway, și i-a condus la descoperirea unei noi clase de senzori, localizați pe suprafețele unor anumite tipuri de celule imunitare.Toll-Like-Receptor

Confruntați cu un invadator, senzorii respectivi blochează intrusul și declanșează o alarmă chimică pentru celelalte celule imunitare ca acestea să caute în zona lor agenții patogeni pentru a-i ucide. Este un mod rapid și precis de a simti și elimina bacteriile invadatoare.

Descoperirea, de către Medzhitov și Janeway, a acestor senzori, acum cunoscuți sub numele de receptori Toll-like, a dezvăluit o nouă dimensiune a sistemului nostru imunitar de apărare și a devenit un principiu fundamental în imunologie.

Descoperirea lor a ajutat, de asemenea, la rezolvarea și a unui mister medical: septicemia.

Infecțiile produc uneori o inflamație catastrofală la nivelul întregului organism, cunoscută sub numele de septicemie. Numai în SUA, ea lovește, în jur de un milion de oameni pe an, din care aproape jumătate mor.

Timp de ani de zile, oamenii de știință au crezut că maladia este cauzată de o toxină bacteriană care cauzează o funcționare necorespunzătoare a sistemului imunitar dar, septicemia este de fapt doar o exagerare a unuia din modurile obișnuite de apărare ale sistemului imunitar împotriva bacteriilor și a altor invadatori.

În loc să acționeze la nivel local, sistemul imunitar răspunde, accidental, în întreg organismul.

“Ceea ce se întâmplă în șocul septic este că aceste mecanisme sunt activate mult mai puternic decât este necesar”, a spus Medzhitov. “Și asta e ceea ce ucide.”

De abia acum, când au o înțelegere clară a mecanismului biologic care stă la baza septicemiei, oamenii de știință pot dezvolta tratamente care vizează cauza reală a infecției – adică supra-reacția receptorilor Toll-like. (Testele sunt în curs de desfășurare, iar rezultatele de până acum sunt promițătoare).

După descoperirea receptorilor Toll-like, Medzhitov s-a gândit că dacă sistemul imunitar are senzori speciali pentru bacterii, el mai poate avea și alți senzori, nedescoperiți, pentru alți dușmani.

Din acest moment, el și-a îndreptat atenția către viermii paraziți, IgE (Imunoglobulina E) și alergii adâncind cercetările în direcția lor.

“Luminița de la capătul tunelului”

Este adevărat că sistemul imunitar produce IgE atunci când detectează viermi paraziți dar, unele studii sugerează că, de fapt, IgE nu este esențială pentru lupta împotriva acestor invadatori.

Într-unul din studii, de exemplu, oamenii de știință au creat, prin inginerie genetică, șoareci care nu pot produce IgE și au constatat că, totuși, organismul animalelor respective se poate apăra împotriva viermilor paraziți.

Medzhitov, la rândul lui, a devenit sceptic față de ideea că alergenii imită proteinele paraziților (teoria cu viermi). O mulțime de alergeni, cum ar fi de pildă nichelul sau penicilina, nu au echivalent în biologia moleculară a vreunui parazit.Medzhitov

Ca urmare, cercetătorul a lansat alte ipoteze. “Dacă vă gândiți la toate simptomele majore ale reacțiilor alergice – guturaiul, lăcrimatul, strănutul, tusea, mâncărimea, vărsăturile și diarea – toate au ceva în comun”, a spus Medzhitov. “Toate au de a face cu expulzarea.”

Aceste afirmații fac ca, dintr-o dată, mizeria legată de alergii să ia o nouă înfățișare. Nu alergiile fac să o ia razna corpul; manifestările înșirate nu constituie altceva decât strategia organismului de a scăpa de alergeni.

Pentru demonstrarea valabilității teoriei este necesară realizarea unui lung șir de experimente, în ale căror detalii, ca nespecialiști, nu putem intra.

În orice caz, Medzhitov prezice că aceste experimente vor arăta că, detectarea alergenilor funcționează ca un sistem de alarmă din locuințe.

“Poți detecta un hoț,” a spus el, “nu datorită recunoașterii feței sale ci datorită spargerii ferestrei”.

Daunele cauzate de un alergen provoacă moleculele sistemului imunitar, din vecinătatea alergenului, să producă anticorpii corespunzători. Acum, “criminalul” fiind identificat, data viitoare când încearcă o pătrundere în “locuință”, poate fi mai ușor reținut.

Dacă acceptăm comparația lui Medzhitov, ajungem și la concluzia că alergiile au evoluat mult mai mult ca sistemele de alarmă din locuințe.

Substanțele chimice toxice, provenind fie de la animale veninoase fie de la plante, constituie de milenii o amenințare la sănătatea umană și alergiile i-au protejat și pe strămoșii noștri. Ei însă au mai avut și o altă posibilitate de a evita alergenii: mutarea de partea cealaltă a pădurii.

Noi nu putem scăpa atât de ușor de alergeni, mai ales că, odată cu dezvoltarea civilizației umane, pe măsură ce s-au creat tot mai multe produse chimice sintetice, suntem tot mai expuși la o gamă largă de substanțe și fiecare dintre acestea ne-ar putea dăuna și ar putea declanșa o reacție alergică.

Alergiile, la rândul lor, au trecut și ele printr-un proces de adaptare. Ca multe alte adaptări însă, nici adaptările lor nu sunt perfecte.

Uneori sistemul imunitar ajunge să reacționeze chiar periculos alteori, în loc să declanșeze alarma de alergie, ar putea fi mai îngăduitor cu câte un intrus molecular inofensiv.

Alergiile au redus cotele de mortalitate cauzate de toxine, dar nu au eliminat riscurile.

Dar, părerea lui Medzhitov este că, în general, beneficiile alergiilor depășesc dezavantajele lor. “Strănutăm pentru a ne proteja. Faptul că nu vă place strănutul, e ghinion”, a spus el.

Înțelegerea în acest fel a rolului alergiilor ar putea duce la schimbări spectaculoase în modul în care acestea sunt tratate.

“O consecință a punctului nostru de vedere este că,“ afirmă Medzhitov, ”orice încercare de a bloca complet reacțiile de apărare alergice ar fi o idee rea”.

“Este la fel ca și cu durerea”, spune el, “Dintre toate durerile, niciuna nu este mortală; durerea normală este bună; prea multă durere însă este totuși rea.”

În acest context, alergologilor le revine încă o misiune și anume aceea de a afla de ce la unele persoane (este vorba de o minoritate) reacția, care se vroia una de protecție, se transformă într-una de hipersensibilitate.

În loc de alte comentarii finale, menționăm că Ruslan Medzhitov a declarat că, pentru moment, s-ar considera fericit chiar și numai dacă ar găsi oameni care, în ciuda mizeriilor pe care le provoacă alergiile, să nu le privească ca pe o boală.

Iar noi, mai sorbim o picătură de fericire dacă nu suntem ținta alergiilor (de fapt a alergenilor) sau, dacă acceptăm teoria sclipitorului om de știință.

Don’t worry, be happy!

Adaptare după articolul lui Carl Zimmer: Why do we have allergies? publicat pe: mosaicscience.com/people/carlzimmer

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *