03 Mar

O prejudecată care duce la multe decizii mizerabile

Este mai ușor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată.”

Albert Einstein

 

Chiar definiția prejudecății (DEX: “Părere, idee preconcepută – și adesea eronată – pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate;”), ne sugerează că ar fi bine să le excludem din mintea noastră.

O listă cu zeci, sau poate sute, de prejudecăți cognitive se pot găsi pe Internet (en.wikipedia.org/wiki/List_of_cognitive_biases).

În ceea ce privește prejudecata de care va fi vorba, sunt convins, „iubite cititorule”, că te-a “fentat” uneori și pe tine.

(Din nou trebuie să îi mulțumesc cronicarului Miron Costin, pentru formula „iubite cititorule”, care îmi simplifică mult posibilitatea de a mă exprima!)

Denumirea de  prejudecata distorsiunilor distinctive, care i se poate atribui, pare destul de sofisticată față de ceea ce ascunde ea, în realitate.

Din următorul exemplu, devenit clasic în epoca noastră de înaltă tehnicitate, îți vei da imediat seama că este vorba de ceva simplu. Pentru asta, îmi voi permite să fac unele considerații, în numele tău “iubite cititorule”, pentru care sper că nu te vei supăra.

Să presupunem că vrei să îți schimbi televizorul și unele constrângeri bugetare te limitează la suma de 2200 de lei. Când te-ai decis să faci achiziția te duci la un magazin specializat.

Aici te vor întâmpina pereți întregi de ecrane. Te oprești în dreptul unuia care se încadrează în bugetul alocat dar chiar alături este altul, de aceeași mărime, cu 400 de lei mai scump dar care pare să aibă imaginea mai clară, mai frumoasă.

Acum este momentul alegerii. Să-l cumperi pe cel potrivit cu bugetul tău de 2200 de lei sau să cumperi modelul de 2600 de lei care ți-a “luat ochii”?

Deși fiecare bastonaș și con, din retina ochilor tăi, te îndeamnă să-l cumperi pe cel mai scump, “instinctul de conservare” te atenționează: “Bugetul tău este de 2200 de  lei, ai uitat?”

Cu oarecare strângere de inimă te conformezi și cumperi modelul pe care îl consideri că te plasează într-o lume mediocră.

În continuare, se întâmplă un lucru ciudat. Când acasă pui în funcțiune noul aparat totul este bine. Ba chiar mai bine decât bine. Imaginea este grozavă, nu ai ce să-i reproșezi! Oare de ce ai fi vrut mai degrabă modelul mai scump?

Iată și un mic experiment virtual preluat de pe www.nirandfar.com/ care sper să ajute la mai buna deslușire a problemei.

Te rog să alegi între două opțiuni:

Opțiunea 1:  primești o ciocolată Milka dacă scrii pe o coală de hârtie un moment de succes din viața ta

sau…

Opțiunea 2:  primești trei ciocolate Milka dacă notezi pe hârtie un moment de eșec din viața ta.

Care opțiune ai alege?

Acest test s-a aplicat la un număr mare de subiecți și în jur de 66% au optat, în mod paradoxal, pentru mai multă ciocolată.

Zic că este paradoxal pentru că, în mod normal, oricui îi face mai multă plăcere să-și amintească de momentele plăcute din propria viață decât de cele neplăcute.

Explicația modului de manifestare a majorității rezidă în faptul că într-o serie de prejudecăți ale creierului, cădem victime distorsiunilor distinctive, adică tendinței de a supraevalua efectul diferențelor cantitative mici atunci când comparăm opțiunile.

În magazin, evaluând televizoarele alăturate, creierul a funcționat în “modul comparație”, hipersensibil la cele mai mici diferențe. Dar acasă, în absența unui termen de comparație, a existat doar un singur televizor, glorios în singularitatea lui.

Psihologii sunt de părere că momentul comparării opțiunilor față de momentul experimentării reprezintă două “moduri” diferite de a percepe realitățile.

Atunci când facem o alegere, suntem în „modul comparație”, sensibil și la diferențe mici între opțiuni. Dar, când deciziile noastre devin realități, ne aflăm în “modul experiență” mod în care nu mai există termen de comparație și, drept urmare, operăm doar cu una din opțiuni.

În “modul comparație”, decidem destul de bine între diferențele calitative. De exemplu, ne dăm seama că un loc de muncă interesant este mai bun decât unul plictisitor sau că posibilitatea de a merge pe jos la serviciu este mai bună decât aceea de a îndura rigorile unui trafic specific orelor de vârf.

De ce în testul cu ciocolata oamenii aleg opțiunea 2? Desigur, pentru mai multă ciocolată!

Din păcate, oamenii nu sesizează în mod clar în ce măsură diferențele cantitative, cele care implică numere, afectează fericirea.

În experiment, majoritatea subiecților și-au asumat trei ciocolate Milka în ideea din subconștient că asta le-ar aduce o fericire de trei ori mai mare decât cu prima opțiune. Dar asta nu se întâmplă.

Aceeași greșeală o facem, tot timpul, în viața reală. Credem că o locuință de 120 de metri pătrați ne va face mai fericiți decât una de 100 de metri pătrați. Credem că salariul de 4000 de lei pe lună ne va face mai fericiți decât cel de 3200 de lei deși, alegându-l, poate că vom constata că job-ul respectiv implică unele sarcini neplăcute din cauza cărora ar fi fost mai bun cel mai prost plătit.

Adesea punem un accent mai mare pe diferențele cantitative și alegem o opțiune care, de fapt, nu ne va maximiza fericirea.

Putem depăși această lipsă de loialitate a creierului nostru? Dacă nu ar fi, nu s-ar povesti.

  1. Nu comparați opțiunile punându-le alături!

De ce? Pentru că în “modul comparație”, ajungem să folosim prea mult timp “căutând diferențe” și ne concentrăm prea mult pe cele cantitative, uneori irelevante.

Pentru a combate acest lucru, evitați compararea a două opțiuni puse una lângă alta.

Ce putem face în schimb? Putem evalua fiecare alegere individual observându-i propriile calități.

Dacă vă cumpărați o locuință, nu comparați ofertele una cu alta. Petreceți ceva timp cu fiecare în parte concentrându-vă numai asupra a ceea ce vă place și nu vă place în locuința respectivă  pentru a vă forma o impresie de ansamblu despre ea.

Impresia de ansamblu include totul, începând cu mărimea, căldura, confortul, situarea ei, cât de aproape locuiesc prietenii și până la cât de ciudați sunt vecinii.

Acum, alegeți locuința care înregistrează cea mai bună impresie globală.

  1. Înainte de a căuta ceva, clarificați-vă exact ce anume doriți să obțineți neapărat de la acel ceva!

Vânzătorii inteligenți folosesc adesea prejudecata de distincție pentru a ne păcăli și a ne face să plătim mai mult pentru lucruri de care poate nici nu avem nevoie și care, în mod sigur, nu ne vor face mai fericiți!

Așa că, data viitoare, vă puteți feri de această “păcăleală” prin notarea, înainte de a merge la magazin, a acelui ceva care contează și vreți să îl obțineți neapărat.

Notați motivele pentru care cumpărați articolul. Apoi, odată realizat acest lucru, veți avea libertatea de a alege cea mai ieftină opțiune care corespunde cerințelor Dumneavoastră fără să vă lăsați înșelați de caracteristici de care, de fapt, nu aveți nevoie.

  1. Acordați atenție unor lucruri care nu devin obișnuințe!

Cercetătorii cred că suntem victime ale prejudecății de distincție atunci când subestimăm tendința noastră de a reveni, în timp, la nivelul de bază al fericirii, tendință cunoscută sub numele de “adaptare hedonică.”

În ciuda gândului că “după aceea” vom trăi fericiți pentru totdeauna, salariul mai mare sau locuința cu suprafața mai mare nu ne vor face, pentru foarte mult timp, mai fericiți.

Ne vom obișnui cu ele și vom reveni la nivelul de bază al fericirii noastre.

Ca regulă generală, se poate spune că fericirea se rearanjează pe nivelul unor lucruri stabile și sigure cum ar fi venitul, dimensiunea locuinței sau calitatea televizorului.

Aceste lucruri nu se schimbă zilnic, vă obișnuiți cu ele și vă puteți aștepta ca nivelul dumneavoastră de fericire să se atenueze, în timp.

Pe de altă parte, evenimentele pozitive rare sau uneori neașteptate, cum ar fi timpul petrecut cu prietenii sau o călătorie foarte interesantă, apar prea sporadic pentru a deveni obișnuințe.

De aceea, mai multe asemenea evenimente, intercalate în viața dumneavoastră, vă vor crea o stare de fericire mai îndelungată.

Pe parcursul evoluției speciei umane, alegerea celui mai copt fruct dintr-o tufă sau alegerea din turmă a unui animal, ne-au servit bine. Însă astăzi, aceeași reacție, care ne-a ajutat să supraviețuim ne poate aduce probleme.

În loc să ne optimizăm comportamentul în direcția care ne poate face mai fericiți pe termen lung, ne pierdem în a căuta diferențe cu privire la niște atribute care nu contează prea mult.

Deși comercianții deștepți folosesc acest truc pentru a ne vinde lucruri care, în niciun caz nu ne pot face mai buni, nu există niciun motiv pentru care trebuie să continuăm să le cădem pradă.

La urma urmei, trucul se află în mintea noastră. Prin înțelegerea ciudățeniilor noastre cognitive, cum sunt și aceste distorsiuni distinctive, putem, culmea, “păcăli” creierul nostru și obține o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.nirandfar.com/2018/02/distinction-bias.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/ce-facem-cand-copii-par-imposibil-de-multumit-2149091

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *