26 Dec

Oare de ce oamenii foarte inteligenți preferă singurătatea?

„Fericirea la oamenii inteligenți este cel mai rar lucru pe care îl știu.”

Ernest Hemingway

 

Psihologii au o idee destul de clară despre ceea ce, de obicei, face ca un om să fie fericit.

Dansul, de exemplu, face parte din categoria manifestărilor care ne fac fericiți. Nu există nici o parte a lumii în care ritmurile să fie ignorate și știm că nu ne putem abține de la a bate tactul la melodiile care ne plac. Regiunile subcorticale ale creierului nostru ne fac să trecem la starea de „Fericiți”, atunci când se întâmplă toate aceste lucruri.

O altă sursă de bucurie și fericire este a fi în mijlocul naturii. Un concept dezvoltat în 1972 și devenit științific în 1984, cu denumirea de „ipoteză a biofiliei” leagă dorința umană de a fi în natură de trăsături genetice nespecificate. „Practic, ideea este că biologic suntem încă vânători și culegători și avem nevoie, la un anumit nivel pe care nu îl înțelegem pe deplin, de implicare directă în natură”, a declarat scriitorul american Richard Louv, un fervent promotor al teoriei. „Trebuie să vedem forme naturale la orizont. Și când nu obținem acest lucru, nu ne descurcăm atât de bine” spune el.

O altă sursă care îi face pe majoritatea oamenilor să se simtă mulțumiți și fericiți este contactul frecvent cu cei mai buni prieteni lucru foarte bine cunoscut  pe care nu este cazul să-l mai demonstrăm.

Într-o lucrare din 2016 publicată în British Journal of Psychology, psihologii Norman Li, profesor la Singapore Management University și Satoshi Kanazawa, conferențiar la London School of Economics, arată că oamenii foarte inteligenți au o satisfacție mai scăzută a vieții atunci când socializează mai frecvent cu prietenii. Este vorba de persoane foarte inteligente, tipologia cărora este repezentată de personaje din literatură cum ar fi Sherlock Holmes, eroul cărților lui Sir Arthur Conan Doyle sau Newt Scamander, din Harry Potter. Asemenea persoane par a fi mai fericite dacă sunt lăsate singure.

Cercetătorii au ajuns la această concluzie, după ce au analizat răspunsurile la un sondaj la care au participat 15.197 de persoane cu vârste cuprinse între 18 și 28 de ani.

Datele respective au făcut parte din National Longitudinal Study of Adolescent Health (Studiul Longitudinal Național al Sănătății Adolescenților) – un studiu menit să măsoare satisfacția vieții, inteligența și sănătatea.

Analiza datelor a arătat că a fi în preajma unor mulțimi dense de oameni duce de obicei la nefericire, în timp ce socializarea cu prietenii duce de obicei la fericire – cu excepția cazului în care persoana în cauză este extrem de inteligentă.

Autorii explică aceste descoperiri cu așa numita „teoria fericirii savanei”, observând cât de diferită este lumea noastră de cea a strămoșilor noștri, din epoca Pleistocenului, care au trăit în savane.

“Teoria fericirii savanei” are la bază ideea că satisfacția vieții nu este determinată doar de ceea ce se întâmplă în prezent, ci este influențată și de modul în care strămoșii noștri au reacționat la vremea respectivă la un anume eveniment.

Psihologia evolutivă susține că, la fel ca orice alt organ, creierul uman a fost conceput și adaptat condițiilor unui mediu ancestral. Prin urmare, susțin cercetătorii, creierul nostru ar putea avea probleme în înțelegerea și gestionarea unor situații unice din prezent.

Cei doi factori care diferă cel mai mult între viața ancestrală și cea contemporană sunt densitatea populației și frecvența socializării oamenilor cu prietenii.

Astăzi, majoritatea dintre noi suntem în preajma mult mai multor oameni decât strămoșii noștri dar petrecem mai puțin timp cu prietenii decât strămoșii. Acest lucru nu este însă valabil întocmai și pentru indivizii  excepțional de inteligenți dintre noi despre care autorii susțin că sunt afectați mai puțin de “teoria fericirii savanei” decât restul populației.

„În general, indivizii mai inteligenți sunt mai predispuși să aibă preferințe și valori „neobișnuite” pe care strămoșii noștri nu le aveau”, este de părere Satoshi Kanazawa. „Este extrem de natural ca specii precum oamenii să caute și să dorească prieteni și, ca urmare, este mai probabil ca indivizii mai inteligenți să se manifeste invers adică să caute mai puțin prieteniile”.

Rezultatele sondajului menționat au arătat, de asemenea, că persoanele mai inteligente au mai puține șanse să simtă că au avut beneficii de pe urma prietenilor, chiar dacă ei au socializat de fapt mai mult decât oamenii mai puțin inteligenți.

Se crede că inteligența a evoluat ca un mecanism psihologic pentru soluționarea problemelor inedite – genul de provocări care nu erau o parte obișnuită a vieții.

Pentru strămoșii noștri, contactul frecvent cu prietenii și aliații a fost o necesitate care le-a permis să supraviețuiască. Însă, indivizii extrem de inteligenți au fost capabili să-și rezolve problemele mai degrabă fără ajutorul altei persoane ceea ce a condus la diminuarea importanței prietenilor.

Este interesant că oamenii extrem de inteligenți, deoarece nu au neapărat aceleași preferințe ca și strămoșii lor se simt mai bine în mediul urban, afirmă cei doi cercetători.

Din punct de vedere istoric, tendința oamenilor a fost de a face parte din grupuri de aproximativ 150 de persoane: dimensiunea tipică a unui sat neolitic era de 150, unitățile militare romane erau de obicei formate din 120 de oameni, iar dimensiunea medie a companiei unei armate din cel de-al doilea război mondial era de 180 de militari.

În contrast cu această tendință, se pare că aglomerările umane provoacă izolare și depresie, deoarece nu favorizează relațiile strânse. În schimb asupra oamenilor mai inteligenți zonele aglomerate, alienante, au un efect mai puțin negativ.

Legat de acest aspect, este extrem de interesantă părerea lui Satoshi Kanazawa  care spune: „În general, orășenii au o inteligență medie mai mare decât locuitorii zonelor rurale, posibil pentru că indivizii mai inteligenți sunt mai capabili să trăiască într-un cadru „nenatural” cu densitate mare a populației”.

Cu siguranță, asta nu înseamnă că, dacă îți place să fii în preajma prietenilor tăi, nu ești inteligent. Dar totodată poate însemna că vreo persoană pe care o cunoașteți și care își petrece o mare parte din timp singură este deosebit de inteligentă prin urmare nu vă faceți griji în privința ei, nu este o persoană singuratică tristă ci probabil că așa îi place.

În concluzie, contați pe picături de fericire fie că preferați singurătatea, asta însemnând că beneficiați de o inteligență deosebită fie că preferați compania prietenilor.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/evolution-made-really-smart-people-long-to-be-loners

2.ro.2catsaudioproductions.com/1740-the-savannah-happiness-theory.html

3.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/bjop.12181

 

Vă doresc ca anul 2021 să Vă aducă mult mai multe picături de fericire decât cel la sfârșitul căruia am ajuns!

 LA MULȚI ANI!

 

 

7 thoughts on “Oare de ce oamenii foarte inteligenți preferă singurătatea?

  1. Vă mulțumesc, domnule profesor Eilender, pentru frumoasele gânduri oferite cititorilor dumneavoastră de-a lungul anului 2020. Mă bucur să am onoarea de a mă număra printre ei.

    Textele dumneavoastră, domnule profesor Eilender, redactate de-a lungul anului 2020 au fost parcurse și de mine cu-n mare interes, iar bogăția lor de idei mi-a sugerat pleiada de gânduri exprimate sumar în comentariile anexate.

    Într-o altă ordine de idei, mulțumesc distinselor cititoare și prietenilor cititori pentru înțelegerea limitelor unui om (trecător) cu luminile și umbrele sale. Deci, mă declar a fi o ființă umană fără pretenția de a avea convigeri beton deși descopăr în mod surprinzător că sunt încă înțepenit în multe tipare.

    Socrate, de pildă, sugera: „Cunoaște-te pe tine însuți!“ și ca urmare am acceptat și eu faptul că foarte des pot greși.

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Recunosc că, de multe ori, am privit datele dintr-un punct de vedere diferit de cel al cititorilor. Au fost, poate, momentele mele de stupiditate deși știu că nu există două persoane identice din punctul de vedere al amprentei digitale sau a lucrurilor care le plac și al celor care nu le plac. Gusturile, culorile, politica și religia nu se discută.

    Am reamintit de mai multe ori onoratei asistențe și faptul că: opiniile mele provenind din experiența mea limitată nu reprezintă adevăruri universale. Apropo de experiență limitată, nu știu, de pildă, să construiesc o rachetă sau un telefon mobil chiar dacă, cu ceva timp în urmă, în liceu, construiam primul meu radio cu galenă sau la cercul de aeromodele, construiam primele mele avioane, folosind lemnul de balsa.

    Experiențele noastre, la fel ca amprentele noastre emoționale, sunt totuși diferite. Eu accept acest adevăr. Dar dumneavoastră ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Ca deobicei, și textul de mai sus conține o serie de idei foarte valoroase. Dat fiind spațiul destul de restrâns, am să mă opresc la un aspect pe care l-am găsit în următorul text al domnului profesor Eilender, citez: „Analiza datelor a arătat că a fi în preajma unor mulțimi dense de oameni duce de obicei la nefericire, în timp ce socializarea cu prietenii duce de obicei la fericire – cu excepția cazului în care persoana în cauză este extrem de inteligentă.“

    Aspectul nefericirii din „preajma unor mulțimi dense de oameni“, ar putea fi mai nuanțat. În acest sens am găsit câteva texte care s-ar putea să vă intereseze.

    De pildă, ar fi de amintit câteva mici texte al reputatului psihosociolog Serge Moscovici.

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. Reputatul autor afirma:

    „ În interiorul mulţimii, reprimarea tendinţelor inconştiente se atenuează. Dispar inhibiţiile morale. Domină instinctul şi afectivitatea. Omul-masă acţionează ca un automat lipsit de voinţă proprie. Coboară mai multe trepte pe scara civilizaţiei. Masa e impulsivă, nestatornică, irascibilă. Credulă, e lipsită de spirit critic. Se lasă condusă aproape în exclusivitate de inconştient. Gîndeşte în imagini care, prin asocieri, se generează unele pe celelalte. Ea nu cunoaşte nici îndoiala, nici incertitudinea, adevărul şi falsul nu îi ridică nici un fel de probleme. De aici comportamentul intolerant, dar şi încrederea oarbă în autoritate.

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Stuctural conservatoare, masele au o aversiune profundă pentru noutate şi progres, dar şi un respect fără margini faţă de tradiţie. Cu alte cuvinte, ele nu au cunoscut niciodată setea de adevăr. Cer iluzii la care nu pot renunţa. Preferă intotdeauna irealul, realului. Irealul acţionează asupra lor cu aceeaşi forţă ca şi realul. Manifestă o tendinţă vizibilă de a nu face nici o distincţie între unul şi celălalt”.

    Dacă am înțeles corect, masele cer iluzii (circ) la care nu pot renunța tocmai datorită dorinței lor frenetice de a prefera imaginarul. Cu alte cuvinte, ia-i omului de rând (omului-masă) mitul sau minciuna în care crede și-i iei fericirea. Din acest motiv, cred eu, este atât de greu de a schimba mentalitatea cuiva, acea lume specială a fiecărei persoane plină de percepții (iluzii) mai mult sau mai puțin reale.

    CONTINUARE MAI JOS.

  6. Cineva sugera că fanatism este și atunci când crezi prea mult în propriile adevăruri și devii intolerant cu adevărurile altora. Deci, iată cum percepția poate crea adevăruri care pot deforma realitatea. O spun chiar și… iluziile optice.

    Reputatul psihosociolog Serge Moscovici mai amintește că, citez:

    „În multe cazuri bulversarea se produce la paroxismul unei sărbători, al unei răzmeriţe, al unei procesiuni religioase, al unui război ori al unei ceremonii patriotice. În toate aceste situaţii avem impresia – cel puţin teoretic – că inconştientul zburdă liber pe străzi. Masele îi slujesc drept trup şi laolaltă cu ele ţipă, agită furios braţele, răstoarnă interdicţiile, insultă mai marii cetăţii, seamănă peste tot dezordinea şi contestarea. Se dedă la tot soiul de acte excesive, de violenţe nemaiauzite. Realitatea este abolită. Masele trăiesc într-un vis brutal. „La fel ca în cazul visului şi al hipnozei, şi în cazul mulţimilor proba realităţii nu rezistă în faţa forţei dorinţelor încărcate de afectivitate”.“

    S-a bazat, de pildă, istoria revoluțiilor tocmai pe aspectul nefericirii amintite ? A dispărut între timp această nefericire ?

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.