03 Dec

Obișnuiți să vă exprimați recunoștința?

“Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au refuzat în viață. Datorită lor am reușit pe cont propriu.”

                                                                       Albert Einstein

Întrebarea din titlu, la rândul ei, poate genera o întrebare de bun simț: Pentru ce să ne exprimăm recunoștința?

Folosim, drept răspuns, cuvintele filozofului stoic grec Epictetus: “Este înțelept cel ce nu se întristează de ceea ce nu are, ci se bucură de ceea ce are.”

Americanii cu al lor Thanksgiving Day pot constitui un exemplu de luat în seamă. La ei Ziua Recunoștinței este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulțumește (tradițional lui Dumnezeu) pentru bogăția recoltei din acel an.

Ea se sărbătorește în cea mai mare parte a continentului nord american.

Această sărbătoare a fost introdusă de primii coloniști sosiți în “Lumea Nouă”  unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure.

În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi, din noiembrie, devine oficial sărbătoare națională a SUA.

Cu această ocazie este interesant să amintim și faptul că, a doua zi după Ziua Recunoștinței, prin tradiție, este „Black Friday” („Vinerea Neagră”), o zi în care comercianții oferă reduceri mari de prețuri.

Black Friday a fost preluată în diferite variante, mai mult sau mai puțin originale, în multe țări, inclusiv la noi, astfel încât, în luna noiembrie, suntem sufocați de ofertele comercianților care ne parvin pe diverse căi.

Credem însă că și obiceiul de a exprima recunoștința ar merita să fie imitat.

Este de înțeles ca această idee să fie privită cu circumspecție: “Pentru ce să ne exprimăm recunoștința? Putem să o exprimăm și atunci când nu ne simțim recunoscători? Să mulțumim pentru nimic? Nu ar fi un exercițiu de fariseism?”multumesc

Nu putem tăgădui că există oameni, și fiecare dintre noi are mai mult ca sigur în propriul anturaj asemenea oameni, cu tendința genetică de a fi tot timpul mulțumiți, care sunt recunoscători necontenit și, din acest motiv, poate par a fi pur și simplu “mutanți”.

În același timp, pentru multă lume, pentru care viața este dificilă, a fi recunoscători pare a fi un gest total nepotrivit.

Se pare însă că, acționând ca recunoscători putem deveni realmente recunoscători pentru că, suntem mai mult decât sclavii sentimentelor noastre, ale circumstanțelor și genelor.

Dovezile sugerează că putem alege in mod activ să practicăm recunoștința – și că acest lucru contribuie pozitiv la starea noastră de bine.

De exemplu, într-un studiu din 2003 cercetătorii au cerut unui grup format aleatoriu, din participanții la studiu, să facă liste săptămânale scurte cu lucrurile care i-au făcut să fie recunoscători, în săptămânile respective, în timp ce ceilalți trebuiau să noteze evenimentele neutre sau care au produs gâlcevi. Zece săptămâni mai târziu, la primul grup s-a putut constata o satisfacție de viață semnificativ mai mare față de cei din al doilea grup.

Cum funcționează toate acestea? O explicație ar fi că mimarea fericirii, de către cineva, reușește să stimuleze creierul său făcându-l să proceseze emoțiile pozitive.

Într-un celebru experiment din 1993, cercetătorii au cerut subiecților să zâmbească forțat timp de 20 de secunde. În intervalul respectiv de timp se produce încordarea mușchilor faciali, în special a mușchilor din jurul ochilor (mușchii orbiculari). S-a descoperit că această acțiune a stimulat activitatea porțiunii de creier care este asociată cu emoțiile pozitive.

Dacă acest “rânjit” (zâmbit forțat), nu este neapărat o metodă pe placul tuturor, se poate încerca în schimb, cu efecte similare, cu exprimarea recunoștinței.

Potrivit unui studiu publicat in revista Cerebral Cortex, recunoștința stimulează hipotalamusul și aria tegmentală ventrală din creier.

Chiar dacă aceste observații provin din domeniul științei ele sunt sugerate și de bunul simț – alegerea de a te concentra pe lucrurile bune face să te simți mai bine decât concentrarea pe lucruri rele.

În plus, pe lângă construirea propriei fericiri, exprimarea recunoștinței poate face bine și anturajului, conform cercetătorilor de la University of Southern California, care au realizat un studiu, în acest sens, în 2011. Ei au ajuns inclusiv la concluzia că modul cel mai bun de a dezarma un interlocutor furios este folosirea unui cald “mulțumesc.”

Exprimarea recunoștinței nu are și dezavantaje? S-ar putea să aibă. Există unele cercetări care sugerează că exprimarea recunoștinței poate să-l îngrașe pe individ. Un studiu recent, prezentat în Journal of Consumer Psychology, a găsit dovezi că oamenii poftesc dulciuri, atunci când își exprimă recunoștința.

Lăsând la o parte acest posibil neajuns, recomandarea pentru toată lumea este clară: ar fi bine ca exprimarea recunoștinței să devină o rutină, independent de cum ne simțim – și nu doar o dată pe an, ci pe tot parcursul anului.

Există strategii concrete pe care fiecare dintre noi le poate adopta. În primul rând, se poate începe cu “recunoștința interioară,” adică practica de a mulțumi în sinea noastră.

Apoi, se trece la “recunoștința exterioară”, care este deja o exprimare publică.

Psihologul Martin Seligman, părintele “psihologiei pozitive”, are câteva sugestii practice cu privire la modul în care se poate face acest lucru.

În bestseller-ul “Fericirea autentică”, el recomandă ca cititorii să-și exprime recunoștința sistematic în scrisori adresate celor dragi și colegilor. O modalitate ordonată de a pune acest lucru în practică este de a face din asta o rutină, la cafeaua de dimineață. Se pot scrie email-uri scurte, două în fiecare dimineață, la prieteni, familie sau colegi, mulțumindu-le pentru ceea ce fac.

Evident că, mai la urmă, rămâne exprimarea recunoștinței pentru lucruri inutile.MultumesteMarii

Pentru cele mai importante și evidente părți ale vieții – sănătate, căsnicie fericită, copii sănătoși ș.a. – este relativ ușor să fii recunoscător.

Dar, oamenii cu adevărat fericiți găsesc modalități de a mulțumi și pentru mici fleacuri, nesemnificative. Un exemplu sugestiv îl oferă poemul poetului englez Gerard Manley Hopkins,  ” FRUMUSEŢE TĂRCATĂ”, din care redăm, în traducerea lui Miron Kiropol, un foarte scurt fragment:

“Glorie lui Dumnezeu pentru orice lucru tărcat –

Pentru cerurile cu culori măritate cu petele pe vaci;

Pentru aluniţele trandafirii punctând păstrăvii dragi;…”

Când ați fost ultima dată recunoscători pentru picățelele de pe un păstrăv? Adică pentru lucruri mici, care par inutile – mirosul de toamnă din aer, fragmentul de melodie care vă aduce aminte de vremurile copilăriei, pentru sandviciul pregătit de mamă/soție/soț…….

Da, mulțumiți pentru toate! Și astfel, veți intra în posesia unei picături de fericire.

La rândul nostru, și noi, după ce am așternut aceste rânduri, vă suntem recunoscători Dumneavoastră, celor care le-ați citit.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Recuno%C8%99tin%C8%9Bei

2. www.nytimes.com/2015/11/22/opinion/sunday/choose-to-be-grateful-it-will-make-you-happier.html?

3. revistaramuri.ro/index.php?id=1959&editie=70&autor=de%20Gerard%20Manley%20Hopkins

2 thoughts on “Obișnuiți să vă exprimați recunoștința?

  1. Brilliant article! And I am truly grateful for it. Now and then we forget to be grateful. This is a good reminder! Well done dad!;)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *