03 Aug

“Triada luminoasă” explică de ce unii dintre noi sunt în mod natural buni numai că….

Contraria non contradictoria sed complementa sunt.

Niels Bohr

 

În confruntarea dintre lumină și întuneric, între alb și negru, suntem de partea luminii.

Preferăm culoarea albă (adică prezența tuturor componentelor luminii) culorii negre (absența tuturor componentelor luminii) și îi asociem numai lucruri pozitive. Cum ar suna, de exemplu, ca o anumită reședință să poarte numele de Casa Neagră (și nu Casa Albă)?

În zona trăsăturilor psihologice umane, atunci când vorbim de “triada luminoasă” și „triada întunecată”, lucrurile nu mai sunt chiar așa de nete.

“Triada întunecată” a personalității este un concept din psihologie propus în 2002, de Delroy L. Paulhus și Kevin M. Williams de la Departmentul de Psihologie al  University of British Columbia, Vancouver  și se referă la asocierea frecventă a trei trăsături considerate în general negative, dar non-patologice: narcisism (aroganță, egoism, sentiment de superioritate, stimă de sine exagerată), machiavelism (tendința de a-i exploata pe cei din jur, de a-i manipula, răceală afectivă, pragmatism și cinism) și psihopatie (tendințe impulsive, răceală afectivă, înclinația de a căuta situații riscante, comportament în manieră anti-socială, ignorarea remușcărilor).

Folosind această “triadă întunecată” a trăsăturilor de personalitate, devenită celebră în cele aproape două decenii, psihologii au încercat să înțeleagă de ce unii oameni nu se gândesc de două ori înainte de a trișa la un test sau de “a se lua de cineva” mai slab decât ei.

De atunci, ei au investigat acest trio urmărind modul în care acesta se raportează la o varietate de lucruri, inclusiv succesul la locul de muncă, problemele legate de relații ș.a.

Atenția, poate excesivă, acordată acestei triade a constituit motivul pentru care Scott Barry Kaufman, psiholog la Columbia University  din New York, a decis că este cazul să se redreseze echilibrul în favoarea părții mai luminoase a vieții noastre interioare.

Am fost foarte frustrat de faptul că oamenii sunt atât de fascinați de partea întunecată, iar partea luminoasă a personalității este neglijată“, spune el.

Ca și “omologul” său întunecat, “triada luminoasă”, investigată de Kaufman și colegii săi, cuprinde trei trăsături de personalitate care creează împreună o imagine a caracterului general al cuiva: umanismul, kantianismul și credința în umanitate.

Fiecare dintre trăsături evidențiază un alt aspect al modului în care un individ interacționează cu ceilalți: de la a vedea la oameni numai cele bune și de a ierta rapid, până la a aplauda succesele altora și de a se simți incomod în postura de manipulator al altora.

În mod firesc, această  “triada luminoasă” ar putea explica de ce unii dintre noi sunt în mod natural niște “sfinți”.

Prima trăsătură, umanismul, este definită ca fiind credința în demnitatea și valoarea inerentă a altor oameni.

Cea de-a doua, kantianismul, își primește numele de la filosoful Immanuel Kant și înseamnă tratarea oamenilor ca “entități” de sine stătătoare, care au scopuri proprii, nu doar ca pioni nevinovați în “jocul de șah” personal al cuiva.

În cele din urmă, “credința în umanitate” înseamnă credința că ceilalți oameni sunt în mod fundamental buni și nu-ți sunt potrivnici.

William Fleeson, psiholog la Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord, afirmă că cele trei trăsături se potrivesc bine cu cercetările existente privind ce anume face ca un individ să fie o persoană bună.

Cheia pare a fi credința că ceilalți oameni sunt buni. “Cu cât cineva crede că ceilalți sunt buni, cu atât mai puțin simte nevoia de a se proteja împotriva lor, cu atât mai puțin simte nevoia de a-i pedepsi atunci când fac lucruri rele”, spune Fleeson.

De bunătatea “sfinților” numiți mai sus beneficiază nu numai restul lumii. Kaufman a descoperit că persoanele care au, în grad înalt, aceste trăsături au declarat că s-au simțit mult mai mulțumiți de relațiile și viața lor în general și au raportat o înaltă stimă de sine și o conștiință de sine mai puternică.

Cu toate acestea în loc să fie total “luminoși” sau total „întunecați”, majoritatea oamenilor sunt un “amestec”. În timp ce cineva care are scoruri mari pentru trăsăturile de personalitate luminoasă este probabil să aibă și trăsături din “triada întunecată”.

În cursul studiului lui Kaufman a devenit clar că cele două triade nu se află într-adevăr în opoziție directă una față de cealaltă, cristalizându-se constatarea că toți aparținem puțin ambelor triade.

Acest fapt ar putea fi un lucru bun. Cei cu personalități specifice “triadei întunecate” tind, de exemplu, să fie mai curajoși și mai încrezuți – două trăsături care îi ajută atunci când încearcă să facă lucrurile bine.

Trăsăturile de personalitate, din “triada întunecată” sunt, de asemenea, corelate cu abilitățile de creativitate și de conducere.

“Cred că această dualitate este în noi toți”, spune Kaufman. “Acceptarea părții întunecate este de fapt un lucru bun și o valorificăm într-un mod sănătos prin potențialul creativ optim pe care îl conține ceea ce este mai important decât să pretindem că ea nu este prezentă”.

Se pare că, în acest context al triadelor, putem accepta un fel de “principiu al complementarității”, asemenea celui formulat, în limba latină, în anul 1927, de celebrul fizician danez Niels Bohr, pentru a explica proprietățile luminii: ,,contraria non contradictoria sed complementa sunt” (“contrariile nu sunt contradictorii ci complementare”). Adică, cele două triade nu sunt contradictorii ci se completează reciproc.

De exemplu, un aspect al kantianismului, este ideea de a rămâne autentic, chiar dacă acest lucru ar putea să vă deterioreze reputația. Cineva care trăiește astfel va ajunge în cele din urmă la o situație în care, pentru a rămâne fidel sieși, trebuie să facă ceva cu care alți oameni nu sunt de acord. “Uneori, autenticitatea necesită luarea unei poziții,” spune Kaufman. “Dar nu o faci într-un mod în care încerci să manipulezi pe cineva”.

Pe de altă parte, chiar dacă ești înclinat spre partea luminoasă, nu înseamnă că viața ta va fi numai soare și trandafiri.

Cei cu personalități mai luminoase tind să-și asume mai ușor sentimentul de vinovăție – ceea ce nu este neapărat un lucru rău, spune Taya Cohen, de la Tepper School of Business de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh.

Există o diferență între sentimentele sănătoase de vinovăție declanșate de acțiunile noastre și ruminațiile nesănătoase care pot fi văzute mai degrabă ca rușine, spune ea. “Chiar dacă sentimentul de vinovăție este total neplăcut … îi ajută pe oameni să se comporte în moduri mai adecvate”.

De exemplu, dacă la o sindrofie ați vărsat accidental vinul roșu peste covorul de culoare crem al unui prieten și apoi ați mutat un scaun pentru a acoperi petele, cum v-ați simțit a doua zi?

Cei care au simțit că au acționat în mod jalnic sunt mai predispuși la a simți vină. O aseemenea vinovăție este o lumină interioară de avertizare care ne îndrumă să facem ceea ce trebuie.

Lucrarea lui Kaufman asupra „triadei luminoase” conține un mesaj plin de speranță despre oameni în general: în cazul persoanelor obișnuite balanța s-a înclinat substanțial către partea luminoasă. “Este un fel de verificare a faptului că, în ciuda ororilor lumii, oamenii în mod implicit sunt într-adevăr înclinați către partea luminoasă”, spune el.

Altfel spus, în ciuda tuturor defectelor lor, oamenii sunt în general buni. Poate că acest lucru va fi de ajuns pentru a relansa credința în umanitate a oricărei persoane care rătăcește între părțile întunecate și cele luminoase ale personalității sale și a înclina balanța în favoarea “sfințeniei” cotidiene.

Această constatare, alături de aceea că putem avea și trăsături specifice “triadei întunecate” fără să resimțim din cauza aceasta vreun sentiment de vinovăție, ne oferă multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.bbc.com/future/story/20190617-the-light-triad-that-can-make-you-a-good-person

2.ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_complementarit%C4%83%C8%9Bii

3.www.psih.uaic.ro/atractia-triadei-intunecate/

27 Jul

Oare toate activitățile noastre își merită timpul alocat?

Un om care îndrăznește să risipească o oră din timpul său nu a descoperit valoarea vieții.”

Charles Darwin

 

Timpul nostru pe această planetă este limitat, lucru de care cei mai mulți dintre noi ne dăm seama mai devreme sau mai târziu. Cu toate acestea, continuăm să ne risipim timpul angajându-ne și în activități total nefolositoare.

De ce pierdem timp în mod inutil? Multă lume crede că noi, oamenii, nu înțelegem valoarea timpului și, vorba lui Darwin, valoarea vieții.

Mai mult ca sigur însă nu aceasta este problema. Timpul este o resursă epuizabilă și pornind de aici valoarea sa este mare (tot mai des își face loc în vocabularul oamenilor sintagma “timpul costă bani”).

Dacă problema nu constă în modul în care apreciem timpul atunci care este cauza irosirii sale?

Răspunsul cel mai apropiat de realitate ar fi că, pur și simplu, nu știm ce să facem cu timpul nostru. Acest lucru era recunoscut încă de vestitul filosof Seneca: “Nu este atât că avem un timp scurt de trăit, ci că pierdem mult din el.”

Dar, majoritatea dintre noi suntem în clar cu toate aceste observații și,  drept urmare, uneori ne autoimpulsionăm spunându-ne “Wow, trebuie să-mi apreciez timpul și să nu-l pierd!”

 Și care este rezultatul acestei autoimpulsionări? Conform unor statistici: într-o singură zi, intrăm într-o rețea de socializare (Facebook, Twitter etc.) și pierdem 42 de minute consumând inutilități; ieșim “la o cafea” pentru a șaptea oară în această săptămână; jucăm jocuri video chiar și timp de 2 ore; bârfim la telefon 55 de minute.

Oare chiar merită să ne consumăm timpul cu asemenea activități?

Răspunsul la această întrebare trebuie să aibă în vedere și faptul că, în realitate, este dificil să facem distincție între activitățile risipitoare de timp și cele valoroase.

În această ordine de idei, prezint în continuare recomandările lui Darius Foroux, antreprenorul și blogger-ul ale cărui articole îmi plac mult și mi-au folosit de câteva ori ca surse ale propriilor mele postări.

Fiecare dintre noi prețuim într-un anume fel diferitele lucruri. Pentru a vă oferi o idee despre modul în care îmi petrec timpul, am făcut o listă cu 15 activități pe care le consider valoroase.

1.Exercițiile fizice – Îmi plac în special exercițiile de forță, deoarece a fi puternic este unul dintre cele mai utile lucruri din viață. Șezutul ore întregi în spatele biroului, mersul la cumpărături, călătoritul și în general  viața Dumneavoastră va fi mult mai ușoară când sunteți puternic fizic.

2.Petrecerea timpului cu oameni pe care îi iubiți – Nu contează cu adevărat ce faceți. Este vorba mai mult despre a fi în preajma oamenilor de care îți pasă cu adevărat. Aceasta vă va ridica moralul și vă va da energie.

3.Studiul modului în care funcționează corpul vostru – Toată lumea trebuie să știe cum funcționează corpul propriu. Mie, de asemenea, îmi place să citesc despre cele mai recente cercetări științifice despre sănătate și fitness.

4.Ținerea un jurnal – Este întotdeauna plăcut să stai la sfârșitul unei zile și să reflectezi. Ce am făcut azi? Ce am învățat? Ce am de gând să fac mâine? A da răspunsuri la aceste întrebări este cel mai bun mod de a vă petrece o parte din timp în fiecare zi.

5.Învățarea unei abilități – Învățați mereu o nouă abilitate. Cu câtva timp în urmă am început să practic Jiu-Jitsu brazilian. Mă duc la școală în fiecare săptămână și în mod constant învăț după video clipuri de pe YouTube. Întotdeauna vreau să învăț o nouă abilitate, pentru că asta îmi amintește că rămân pentru totdeauna un student.

6.Întocmirea  unei strategii financiare – Îmi place să citesc și să aud despre strategiile de investiții ale altor oameni. Chiar dacă mă consider pe mine însumi un investitor de valoare, mă uit zilnic la ce fac comercianții . Sunt interesat de finanțe, pentru că nu vreau să-mi pierd banii cu greu câștigați.

7.Vizionarea unor filme/emisiuni TV bune – Uneori mă distrează oamenii care își petrec ceasuri întregi în fața televizorului. Cred că e o risipă a timpului. Dar filmele și spectacolele bune îmi plac și mie. Ele pot oferi și inspirație.

8.Audiții muzicale – Ascult mult muzică. Îmi dă inspirație și energie. Cel mai bun lucru este să asculți muzica potrivită cu starea ta de spirit.

9.Lectura – Încep și închei ziua cu lectura. Și niciodată nu omit acest lucru.

10.Conversații despre viață – Este bine să ai o conversație plăcută cu cineva care are aceeași mentalitate ca și tine. Am fost crescut să urăsc conversațiile superficiale. Deci nu pierd timpul cu oameni cu care nu am o legătură profundă.

11.Mersul la saună – Fac asta de două ori pe săptămână. Se pare că e bine pentru oricine. Dar nu numai de asta mă duc. Îmi place căldura și liniștea. Timpul petrecut în saună este pentru mine ca și meditația.

12.Descoperirea unor cărți noi – Pot petrece ore întregi răsfoind cărțile pe care intenționez să le citesc. Dar încerc să nu exagerez. În caz contrar, aș folosi poate mai mult timp citind despre cărți decât cititul propriu-zis al cărților respective.

13.Vizionarea unor emisiuni sportive – Obișnuiam să joc baschet și îmi place să-l urmăresc. Dar urmăresc doar NBA, nu toate sporturile profesioniste.

14.Râsul – Îmi plac persoanele spirituale și care au talent în a spune glume. Viața este grea și, dacă nu râdeți inclusiv de voi înșivă, o veți face și mai grea.

15.Lucrul la propriile obiective – Fiecare minut petrecut pentru ca viața ta să meargă înainte cât mai bine înseamnă timp cheltuit fără regrete.

La sfârșitul unei zile, trebuie să te uiți în urmă și să poți să spui în sinea ta: “Dacă a fost ultima mea zi, eu mă declar mulțumit”…

 

Asigurați-vă că vă petreceți bine timpul. Dacă modul în care vă petreceți zilele vă fac să vă simțiți bine, în mod cert nu veți trăi cu regrete și veți avea parte de multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/15-useful-activities-that-are-worth-your-time

2.www.cheiasuccesului.ro/tag/managementultimpului

3.www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/util_timpul/utilizarea_timpului_r13.pdf

22 Jul

Cum stați cu simțul umorului ?(“addendum” la articolul din 24 iulie 2015)

Pentru că mi se pare extrem de utilă recomandarea cititoarei Amelia,

redau mai jos mesajul pe care mi l-a transmis prin e-mail:

22 Jul at 17:43

Hi there ,

I was reading your page here utildestiut.ro/cum-stati-cu-simtul-umorului/, and I saw you were mentioning collinsdictionary.com.

I have to be honest, I’m not a native English speaker, but this site helped me a lot with learning English – so I’m happy other people are recommending it! 🙂

As for a recommendation, I wanted to share mine with you as a way of thanking you for sharing collinsdictionary.com.

I recently found online a funny article about the English language (which made a lot of sense to me, as a non-native), and I’m pretty sure it will speak to your users as well.

Here it is: www.websiteplanet.com/blog/talking-aloud-talking-allowed-watch-write-make-sure-right/

It’s about homophones and all these English words that can sometimes lead to mistakes when the context is unclear 🙂

I think it would be a nice addition to your page, would you decide to share it there with your users.

I hope this is relevant
Best,

Amelia.”

Vă mulțumesc că ați citit!

20 Jul

Este paradoxal dar scopul vieții nu este fericirea!

”Dacă vrei o viață fericită, leag-o de un scop, nu de oameni sau de obiecte.”

Albert Einstein

 

Venim pe lume și existăm ca să fim fericiți? Majoritatea oamenilor cred că DA și urmăresc fericirea în toată viața lor.

Cred că se poate afirma că nu există cineva care să nu-și dorească fericirea.

Numai că fericirea, ca scop realizabil, este o iluzie, ceea ce nu înseamnă însă că fericirea însăși nu este posibilă. Unii au parte de momente de fericire (picături de fericire) poate chiar zilnic, alții mult, mult mai rar.

De multe ori trecerea peste durerile și greutățile vieții o echivalăm, într-un fel, cu obținerea fericirii.

De asemenea, în căutarea ei, ne umplem casa cu tot felul de lucruri de care nu avem nevoie, împărțim totul cu oameni pe care nu îi iubim și încercăm să muncim din greu pentru a obține aprobarea unor oameni de care nu ne place. Facem totul pentru a urmări fericirea!

Căutăm fericirea:

  • cumpărându-ne lucruri despre care credem că ne vor face fericiți (“Ce fericire pe mine că îmi cumpăr mașină!”);
  • acceptând o slujbă, chiar dacă nu ne place, pentru că este plătită bine;
  • mergând în vacanțe “de vis” (“Ce fericiți am fost în vacanța petrecută la Mamaia!”).

Dar toate aceste fericiri constituie scopuri în viață? Pot afirma că viața mea are ca scop cumpărarea unei mașini? Pot spune că scopul vieții mele este să merg în vacanță la Mamaia? ș.a.  Sună aiurea, nu?

După împlinirea unor asemenea dorințe, aducătoare de fericire, la sfârșit de zi, când înainte de a adormi îți faci autoanalizele obișnuite, îți pui întrebarea: “Ce urmează în această urmărire fără sfârșit a fericirii?” Răspunsul corect, mai mult ca sigur, este: “Urmărirea unui altceva întâmplător despre care crezi că te va face fericit.”

Aristotel ne-a mințit (cu bună știință?) atunci când a spus:

“Fericirea este sensul și scopul vieții, scopul și sfârșitul întregii existențe umane”.

Fericirea nu poate fi un scop în sine. Prin urmare, nu este ceva realizabil.

Cele mai multe lucruri pe care le facem în viață sunt doar activități și experiențe.

  • Mergem în vacanță.
  • Mergem la muncă.
  • Mergem la cumpărături.
  • Participăm la party-uri.
  • Ne cumpărăm lucruri „prețioase”, din punctul nostru de vedere.

Toate aceste lucruri ar trebui să ne facă fericiți, nu? Dar ele nu sunt utile. Nu creăm nimic. Doar consumăm sau facem ceva.

Asta e bine și nu e ceva condamnabil. Poate să ne placă să mergem în vacanță sau să mergem la cumpărături dar, nu acestea sunt lucrurile care dau sens vieții.

Ceea ce dă sens vieții cu adevărat este utilitatea, faptul că ne putem face utili. Când creăm ceva pe care alții îl pot folosi. Sau chiar când creăm ceva ce putem folosi noi înșine.

Un răspuns, demn de reținut, la întrebarea „Ce anume dă sens vieții?” l-a dat poetul și eseistul american Ralph Waldo Emerson:

“Scopul vieții nu este să fii fericit. Trebuie să fii util, să fi onorabil, să fii plin de compasiune, să poți face o deosebire între ai trăit și ai trăit bine”.

Cum se poate pune în practică îndemnul poetului?

Răspunsul îl poate sugera o altă întrebare: “Ai făcut lucruri utile în viața ta?”

Nu trebuie să schimbăm lumea sau orice altceva. Iată câteva idei simple:

  • Ajută-l pe șeful tău cu ceva care nu e responsabilitatea ta.
  • Du-o pe mama ta la un Spa.
  • Crează un colaj cu imagini (nu unul digital) pentru soțul/soția ta.
  • Scrie un articol despre lucrurile pe care le-ai învățat în viață.
  • Sună-ți prietenul și întreabă-l dacă îl poți ajuta cu ceva.
  • Proiectează o masă de birou mai specială.
  • Lansează o afacere, angajează un salariat și tratează-l bine.

Bineînțeles, pot fi făcute o infinitate de asemenea lucruri. Nu este nimic grandios. Dar atunci când faci mici lucruri utile în fiecare zi, ele se adaugă la o viață care este trăită bine. O viață care are importanță și care lasă urme.

A fi util este o mentalitate. Și ca orice tip de gândire, începe cu o decizie.

O asemenea decizie a fost și lansarea acestui blog www.utildestiut.ro cu ajutorul căruia doresc să le fiu util celor care nu au timp să “frunzărească” prin Internet.

În același timp, nutresc speranța că, și dacă nu toate, unele dintre articolele mele, pentru unii dintre cititori, sunt surse ale unor picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Sursa:

dariusforoux.com/?s=The+purpose+of+life

13 Jul

Nu vă lăsați mintea pradă frământării!

La început toate gândurile aparţin dragostei. Mai târziu toată dragostea aparţine gândurilor.”

Albert Einstein

 

Generalizând propria experiență, nu cred că greșesc prea mult afirmând că majoritatea oamenilor au mult timp mintea preocupată. Este vorba de îngrijorări, neliniști, înfricoșări ș.a. Se pot da multe exemple:

– “Mă întreb ce gândește șeful meu despre mine?”

– “Ce se întâmplă dacă dau greș și îmi pierd locul de muncă?”

– “Oare El/Ea mă iubește?”

– “Cred că Lui/Ei nu îi pasă de mine.”

– “Eu niciodată nu reușesc.”

– “De ce viața mea este mizerabilă?”

– “De ce viața mea este grozavă iar a celorlalți nu este?”

– “Ce se întâmplă dacă mă îmbolnăvesc de cancer?”

– “Nu-mi pasă de slujba mea. Înseamnă că e ceva în neregulă cu mine?”

– “Nu pot termina nimic. Ce nu este în ordine cu mine?”

99% dintre gândurile noastre sunt inutile. Cel mai bine a spus-o William James, părintele psihologiei americane: “Foarte mulți oameni cred că se gândesc atunci când ei de fapt își rearanjează prejudecățile.”

Pe de altă parte, legat de gânduri, îngrijorare și stres, William James este de părere că: “Cea mai puternică armă împotriva stresului este abilitatea noastră de a alege un gând în locul altuia.”

În acest context poate ar fi util să putem deveni adepți ai pragmatismului (curent filosofic apărut în secolul al XIX-lea în America avându-l ca fondator pe profesorul Charles Sanders Peirce (filosof, matematician și logician) de la Harvard University.

Interpretând simplist acest curent filosofic, ar însemna să fim preocupați de lucruri practice: cunoștințe practice, cărți practice, lucrări practice, filosofie practică, sfaturi practice ș.a.

Pragmatismul consideră că mintea este un instrument. Mintea noastră ar trebui să funcționeze pentru noi, în slujba noastră și nu împotriva noastră.

Oamenii care nu-și stăpânesc mintea cred că ea este de nestăpânit. Ei se scuză, probabil, astfel: “Nu pot să-mi reprim gândurile care mă apasă!”

Ei cred că nu au ce să facă pentru a-și schimba gândurile.

Realitatea este că stăpânirea gândurilor devine posibilă prin exersare, controlul gândurilor fiind o abilitate ca multe altele. Altfel spus, avem abilitatea de a decide la ce să ne gândim sau putem alege chiar să nu ne gândim la nimic.

Această abilitate, de a ne stăpâni gândurile, este una dintre cele mai importante și mai practice lucruri pe care le putem învăța în viață.

În fond, care este utilitatea practică a gândurilor care ne frământă?

99% dintre ele nu fac altceva decât să ne inducă sentimentul de vinovăție, furie, suferință ș.a.m.d. Ele nu ne sunt de niciun folos.

Trebuie să „ieșim” din această stare de a avea mintea preocupată în mod constant pentru că dacă nu o facem “ne ieșim din minți”. Frământându-ne mintal prea mult, pierdem din viață, din frumusețile ei.

În acest context, este normal să ne punem întrebarea: “Care gânduri ar fi utile?”

Ați observat soarele în dimineața asta când v-ați trezit? Dar picăturile de ploaie de ieri? Ați observat mirosul cafelei pe care o beți? Ați simțit izul cerealelor de la micul dejun? Când ați urmărit ultima dată un apus de soare?

În cazul unui răspuns negativ, la acest gen de întrebări, devine evidentă necesitatea de a ieși din starea pe care să o numim „în voia gândurilor”.

Opriți-vă din frământarea mintală și lăsați ca simțurile să vă orienteze gândurile!

Cum ne putem antrena ca să putem face acest lucru? Pasul cel mai important este conștientizarea. De aici începe totul.

Identificați, de fiecare dată momentul când începeți să alunecați către ruminație. Observați-vă creierul. “Ieșiți în afara lui” și analizați “prostia” la care vă gândiți.

Observând-o, nu vă autojudecați. Nu trageți concluzia că sunteți proști sau faceți o prostie. Dacă trageți asemenea concluzii, de fapt vă frământați din nou.

În fond, ceea ce ar trebui să vă doriți ar fi să vă puteți spune cam așa: “Ah, ăsta e un gând drăguț. Acum, să ne întoarcem la realitate. ”

Așa cum zicea  William James, “Dacă vă puteți schimba mintea, vă puteți schimba viața.”

Vă gândiți la modul în care veți aplica această informație în propria viață? Perfect! Înseamnă că vă folosiți mintea și nu invers.

Iar acum, continuați să vă folosiți mintea pentru a reține că este cel mai puternic instrument de pe Pământ și vă poate aduce multe picături de fericire.

 

Don’t worry, be happy!

 Sursa:

getpocket.com/explore/item/stop-spending-so-much-time-in-your-head

06 Jul

Atunci când lucrurile merg prost, ne ajută cu ceva dacă ne plângem?

Nu te plânge că ești strivit, dacă te-ai făcut vierme.”

Immanuel Kant

Mai mult ca sigur că aveți planuri, obiective, idealuri sau rezultate pe care doriți să le atingeți. Vă simțiți frustrat(ă) atunci când oricare dintre acestea nu se realizează conform dorinței? Dacă răspunsul este DA, vă ajută cu ceva dacă vă plângeți?

Cred că majoritatea oamenilor este de acord cu ideea că a ne plânge nu ajută dar ce putem face? O soluție interesantă și, după părerea mea, foarte utilă, am găsit în articolul „Did You Fail At Something? Good – Do Something Else” , publicat de Darius Foroux pe blogul său.

O primă idee ar fi să recunoaștem că este inutil să ne plângem când lucrurile merg prost pentru că nu ne ajută cu nimic.

Legat de asta, Darius Foroux îl citează pe Jocko Willink, autorul cărții “Discipline Equals Freedom”: “… când lucrurile merg prost, o să se ivească ceva bun din asta.”

Faptul că a te plânge este un obicei rău este unul dintre primele lucruri care se pot citi și prin toate cărțile destinate dezvoltării personale deci nu este nimic revoluționar în legătură cu această afirmație.

Modul în care Jocko Willink abordează problema este însă mai puțin obișnuit. El, în loc să dea obișnuitul sfat “nu te plânge”, își dă seama că este nevoie de mai mult decât atât pentru schimbarea cu adevărat a comportamentului.

Este de notat că oricât de convinși suntem că este inutil să ne plângem și oricât am încerca să evităm să ne plângem, nu este suficient să ne propunem: “de mâine nu mă mai plâng pentru nimic!”

A te plânge este un obicei și, dacă vrei să scapi de el, trebuie să abordezi problema ca pe oricare schimbare de obiceiuri: trebuie să exersezi.

Dacă ești descurajat atunci când lucrurile merg prost sau continui să te plângi de toate lucrurile care nu merg bine, concentrează-te pe partea bună a lucrurilor.

Jocko Willink nu spune explicit să nu ne plângem. În schimb, spune că din ceva rău ar putea ieși ceva bun.

Așadar, în primul rând, trebuie să ne concentrăm pe lucrurile bune. Cum putem face asta? Prin a adopta o nouă mentalitate care înseamnă a ne impune ca, de fiecare dată când ceva merge prost, folosind sintagma  “Nu-i nimic!” să o legăm de o variantă de înlocuire a ceea ce merge prost.

Mai algoritmic asta ar însemna că: atunci când se întâmplă X (X fiind un lucru rău), fă Y (Y fiind o acțiune bună/utilă/pozitivă).

În cartea sa “Discipline Equals Freedom” Jocko Willink dă exemple edificatoare. Iată câteva din ele:

“Misiunea a fost anulată? Nu-i nimic! Ne putem concentra pe alta. (Înainte de a deveni scriitor Jocko Willink a fost comandant al unei unității Navy SEAL din armata SUA.)

Nu am primit noul echipament de mare viteză pe care l-am vrut? Nu-i nimic! Putem să-l păstrăm pe cel simplu.

Nu am fost promovat? Nu-i nimic! Am mai mult timp pentru a obține ceva mai bun.

Nu am fost finanțat? Nu-i nimic! Dețin mai mult din companie.

N-ai primit slujba pe care ai vrut-o? Nu-i nimic! Dă-ți demisia, câștigă mai multă experiență, construiește un CV mai bun.

Te-ai rănit la sală? Nu-i nimic! Ai nevoie de o pauză în antrenamente.

Am fost învins într-un meci? Nu-i nimic! Mereu învățăm.

Probleme neprevăzute? Nu-i nimic! Avem ocazia să găsim o nouă soluție.”

Probabil că din exemplele de mai sus se înțelege ideea principală: corespunzător fiecărui dezavantaj există și se poate găsi un avantaj.

Pentru a ne schimba mentalitatea respectiv pentru a înlătura obiceiul de a ne plânge, acest “Nu-i nimic!” urmat de o variantă de soluție, este obiceiul perfect pentru a fi adoptat.

El poate fi exersat, la început, cu lucruri mici. Cui îi pasă că s-a spart cana ta de cafea? Nu-i nimic! Vei cumpăra alta nouă!

Toată lumea se poate “antrena” cu asemenea lucruri minore.

Unele probleme s-ar putea ivi atunci când se întâmplă lucruri mari și uităm că ne-am propus să avem atitudinea “Nu mă mai plâng niciodată”.

Însă, în toate cazurile, mersul prost al lucrurilor ar trebui perceput ca un “declanșator” pentru a face altceva. Modul în care poate fi făcut să funcționeze acel „declanșator” este modul în care Jocko îl formulează în “algoritmul” prezentat mai sus.

Este adevărat că această teorie nu este aducătoare de premiu Nobel și nu se poate pretinde nici că este cea mai bună invenție de la inventarea roții încoace dar poate să ne ajute.

Pentru multă lume, inclusiv pentru mine, ea dovedește că, deși ai citit mult despre un subiect, există întotdeauna încă ceva de învățat. În acest context, Darius Foroux afirmă:         “S-ar putea să fi citit zeci de cărți despre mentalitate, dar niciun sfat nu a funcționat până nu am găsit asta.”

Și mai este ceva: căutând fără întrerupere ceva care funcționează cu adevărat nici măcar nu avem timp să ne plângem. Iar dacă reușim să trecem peste problemele vieții concentrându-ne pe “Nu-i nimic!”, probabilitatea de a avea parte de picături de fericire crește în mod cert.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/did-you-fail-at-something-good-do-something-else

2. dariusforoux.com/this-is-how-i-form-good-habits-that-actually-stick/

29 Jun

Cunoașteți calea spre cele mai bune decizii în viață?

Când nu e nevoie să iei o decizie, e nevoie să nu iei o decizie.”

Arthur Bloch

 

Întreaga noastră viață este populată de decizii, mai importante și mai puțin importante, unele bune altele nu. Ideal ar fi ca erorile în luarea deciziilor să fie cât mai puține și de aceea, iubite cititorule, îți propun câteva principii care te pot ajuta să le eviți.

  1. Ține cont de valori!

Toate deciziile, dificile în esență, înseamnă punerea în balanță a unor valori cum ar fi: valoarea financiară, valoarea emoțională, valoarea socială, valoarea intelectuală ș.a. Toate acestea trebuie analizate și cântărite în mod corespunzător și nu doar pe termen scurt, ci și pe termen lung.

Această “cântărire” a valorilor este incredibil de dificilă dacă ne străduim să vedem lucrurile cât mai exact. În general, suntem cu toții mult mai înclinați spre recompensele pe termen scurt și spre valoarea emoțională.

În același timp, suntem părtinitori față de credințele noastre preexistente și față de cele care ne protejează reputația. De asemenea, suntem incapabili să vedem în mod clar recompensele pe termen lung pentru că este dificil să trecem peste temerile și îngrijorările noastre imediate.

Propriile noastre emoții colorează tot ce vedem.

Procesul nostru “implicit” de luare a deciziilor devine incredibil de dureros, din punct de vedere emoțional, când e vorba să renunțăm la ceva la care am lucrat mult timp sau la ceva despre care ajungem să constatăm că am făcut greșeli ani de zile.

Cu toții putem să ne înșelăm în legătură cu judecățile noastre de valoare. Însă, atât timp cât nu suntem cinstiți și nu recunoaștem dacă am procedat greșit în trecut, nu vom învăța să facem judecăți mai bune de valoare îndreptate spre viitor.

  1. Permite-ți să și pierzi uneori!

Ai auzit vreodată povestiri despre antreprenori care au avut succes și despre cum ei au avut o mulțime de întreprinderi care au eșuat înainte ca ei să devină mari? Mai mult ca sigur că da.

Concluzia care trebuie să o tragem din acestea este că perseverența și munca grea sunt cheia succesului extraordinar.

Ceea ce nu luăm însă în considerare este că, din acele zeci de idei de afaceri eșuate sau neterminate, toate au fost pariuri cu dezavantaje limitate și avantaje extrem de ridicate. Adică, dacă pierd, pierd puțin. Dar dacă câștigă, câștigă mult.

De exemplu, să presupunem că participăm la un joc cu zaruri. Ni se oferă 10.000 de lei premiu dacă aruncăm două duble dar o aruncare costă 100 de lei. De câte ori ar merita să încercăm?

Cine stă mai bine cu calculul probabilităților  știe că ar trebui să ne cheltuim toți banii aruncând cu zarurile astea.

Cei mai mulți oameni privesc fiecare luare a unei decizii ca pe o singură aruncare cu zaruri. Ei nu se gândesc la faptul că viața este o succesiune nesfârșită de aruncare a zarurilor. Și, o strategie cu care pierzi foarte mult la o aruncare, poate să-ți aducă de fapt un câștig mare pe termen lung.

Un asemenea comportament “riscant” puteți adopta și în viața voastră pentru a obține rezultate mai bune pe termen lung. Iată câteva exemple:

  • propune la locul de muncă idei “vizionare”, chiar dacă știi că 90% dintre acestea nu vor fi acceptate dar, dacă una dintre ele va fi acceptată, va fi un mare impuls pentru cariera ta;
  • cumpără o grămadă de cărți dificile, așteptându-te ca majoritatea lor să nu-ți fie utile sau comprehensibile pentru tine dar și că ocazional una din ele îți va schimba complet viața;
  • spune “DA” la fiecare invitație știind că majoritatea evenimentelor/oamenilor vor fi cam plictisitoare/plictisitori și că probabil vei pleca mai devreme acasă, dar e posibil ca ocazional să te întâlnești cu cineva cu adevărat important sau interesant.

Când te gândești doar la rezultatul imediat, te-ai eliminat de la cele mai mari câștiguri potențiale din viață.

Motivul pentru care majoritatea dintre noi face acest lucru îl constituie emoțiile. Emoțiile noastre sunt părtinitoare pe termen scurt. Suntem obsedați de momentul prezent și acest lucru împiedică buna luare a deciziilor.

  1. Tratează-ți emoțiile ca și cum ai trata un câine!

Se spune despre câinii mizerabili că aproape întotdeauna au stăpâni mizerabili. Nivelul de disciplină al câinelui se reflectă în maturitatea emoțională și autodisciplina stăpânului. Sunt foarte rare cazurile când un stăpân ordonat are un câine care distruge casa, mănâncă toată hârtia igienică și își face treburile peste tot.

Acest lucru se datorează faptului că legăturile noastre cu câinii sunt pur emoționale. Cine nu știe să se ocupe de propriile emoții, nu va ști să se ocupe nici de câinii săi. Cine nu știe să se limiteze pe sine însuși și să spună “NU”, atunci când este necesar, să nu-și ia un câine.

Emoțiile noastre sunt cam ca și câinele nostru și există în capul nostru. Avem această parte din noi înșine care vrea doar să se joace, să mănânce, să doarmă și să facă sex dar nu are niciun gând privitor la consecințele sau riscurile viitoare.

Această latură a noastră este o parte din mintea noastră pe care trebuie să o antrenăm pentru că, din păcate, este partea care ne controlează comportamentul.

Putem ști, din punct de vedere intelectual, că mâncatul de înghețată pentru micul dejun este o idee proastă dar dacă “creierul de câine” își dorește înghețată pentru micul dejun, atunci în cele din urmă, corpul tău se va conforma.

Doar prin antrenament „creierul de câine” va ajunge la consens cu restul și va accepta faptul că înghețata pentru micul dejun este ceva rău.

Prin urmare, antrenează-te pentru a adopta obiceiurile corecte și pentru a lua decizii mai bune. Ba chiar răsplătește-te sau pedepsește-te.

  1. Optimizează-ți viața pentru cât mai puține regrete!

Regretul este uneori numit de psihologi “emoție rațională”. Și asta nu pentru că regretul însuși ne face mai raționali – cel puțin nu direct – ci mai degrabă pentru modul în care anticipăm că regretul este o cale care pare rațională.

Pentru a lua decizii corecte trebuie să luăm în considerare opțiunile pe care le avem la dispoziție, să ne imaginăm viitorul nostru după alegerea uneia dintre aceste opțiuni și apoi să încercăm să constatăm cât de mult regret simțim în această stare din viitor simulată. Apoi, trebuie să executăm din nou această simulare, alegând o altă opțiune ș.a.m.d. Pentru o concluzie, urmează să se compare situațiile simulate de regret/non-regret.

Asemenea simulări sunt extrem de utile dar trebuie să ne punem și întrebarea: “Aș regreta eșecul?” Dacă răspunsul este “NU”, el reprezintă un semnal care ne indică faptul că este vorba de un risc pe care trebuie să ni-l asumăm.

În mod similar, multora dintre noi le place să anticipeze un succes masiv. Dar, dacă ne întrebăm: “Aș regreta că nu am avut succesul ăsta?” de obicei găsim că răspunsul este “NU”. Numai atunci când este “DA” ar trebui să facem sacrificiile pentru a-l realiza.

În loc să-ți bazezi deciziile pe ideea succesului /eșecului, sau a fericirii/durerii, bazează-le pe evitarea regretului. Regretele noastre sunt, de obicei, cea mai bună măsură a ceea ce este de fapt valoros pentru noi pe termen lung.

  1. „Cu creionul pe hârtie”!

Cea mai bună modalitate de rezolvare a emoțiilor legate de luarea deciziilor efective este de a nota lucrurile. Este o modalitate simplă, dar puternică, de a clarifica tot ce se învârte în jurul nostru.

Notatul ne obligă să organizăm și să concretizăm toate turbulențele emoționale care ni se învârt în creier. Sentimentele vagi devin structurate și măsurate. Propriile contradicții ni se dezvăluie. Recitirea celor scrise scoate în evidență propria logică (sau lipsa acesteia). Și deseori ne prezintă noi perspective pe care nu le-am avut în vedere.

Uneori lucrurile nu se prezintă chiar foarte simplu. Problemele apar atunci când intențiile noastre a) nu ne sunt foarte clare și/sau b) sunt în conflict cu valorile noastre fundamentale.

De exemplu, cumperi o anumită mașină pentru că te vei bucura cu adevărat să o stăpânești sau pentru că încerci să impresionezi pe cei din jurul tău? Încerci să începi o afacere pentru ca să te poți bucura de provocările (suișurile și coborâșurile) propriului drum sau ești gelos pe cunoscuții tăi care au afaceri de succes și simți că altfel nu te poți ridica la înălțimea lor?……….

Sper că decizia pe care ai luat-o, iubite cititorule, de a ajunge până aici cu lectura a fost bună și îți va oferi multe picături de fericire!

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/5-principles-for-making-better-life-decisions

2.markmanson.net/wrong-about-everything

22 Jun

Știți care este cel mai bun răspuns la întrebările vieții?

„A şti să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul.”

Marin Preda

 

Viața este în mod inerent incertă și numai acesta este singurul fapt care nu se schimbă de-a lungul experienței noastre de a exista în această lume.

S-ar mai putea adăuga că, așa cum zicea, cred că, Tudor Mușatescu “Viața e un text oarecare între două coperți”.

Toate celelalte – cum simțim, ce credem, acțiunile noastre și valabilitatea lor ș.a.m.d.- sunt un flux continuu de informații, întrebări, răspunsuri, înțelegeri care sunt aruncate dintr-o parte în alta a conștiinței noastre, în funcție de timpul și spațiul în care suntem cantonați.

Incertitudinile vieții noastre parcă amintesc de Principiul de incertitudine  al lui Werner Heisenberg valabil în lumea fizicii cuantice.

(Dacă se cunoaște exact poziția în spațiu a unei microparticule nu se poate cunoaște exact impulsul ei și invers, dacă se cunoaște exact impulsul nu se poate cunoaște exact poziția microparticulei.)

Referindu-ne la conștiință și conținutul ei, pe de o parte și limbaj pe de altă parte, am putea parafraza acest principiu astfel: un conținut precis al conștiinței nu poate fi exprimat la fel de precis de limbaj iar un limbaj precis nu reflectă exact un anume conținut al conștiinței.

Conștiința și conținutul ei – în primul rând emoțiile și acțiunile noastre apoi relațiile noastre cu obiectele externe și cu oamenii, la un moment dat – sunt instantanee și adevărate.

În același timp, limbajul, sistemul formal pe care îl folosim pentru a decoda conținutul conștiinței, dă sens lucrurilor pe parcursul timpului.

Dar indiferent cât de bun este sistemul formal al limbajului, acesta nu se va potrivi niciodată pe deplin cu conținutul conștiinței. Chiar dacă se apropie, nu putem ști niciodată sigur că ceea ce decodează  la un moment dat, este într-adevăr ceea ce este cel mai adevărat pentru acea realitate.

Să presupunem că avem posibilitatea de a pune unui criminal întrebări despre motivul pentru care, în condițiile în care știa ce consecințe vor avea acțiunile sale, a comis crima oribilă.

S-ar putea chiar să obținem și câteva răspunsuri care să ne îndrepte spre o idee mai adevărată despre cum s-a întâmplat crima. Dar mai târziu, la sfârșitul zilei, când nu mai suntem față în față cu criminalul nu ni se mai par atât de clare gândurile exprimate de el.

Mai rău, criminalul însuși probabil nu este în clar cu ele. El poate avea un sentiment nebulos pe care l-a asociat cu actul crimei dar acel sentiment ar fi putut avea cu ușurință o altă cauză subconștientă sau ar fi putut fi o interpretare greșită atât a lui, sau a noastră, a persoanei care am pus întrebarea.

Aceeași idee se aplică și motivului pentru care, din senin, șeful tău te-a dat afară fără o explicație, motivul pentru care soțul/soția te-a înșelat, sau orice altceva care a avut loc într-un trecut care nu mai este în proximitatea propriei experiențe conștiente.

Și totuși, folosim limbajul în mod constant pentru a da sens conținutului conștiinței. Punem întrebări și căutăm răspunsuri, cunoscând implicit că nu putem fi cu adevărat siguri că peste ceea ce dăm astăzi a fost valabil și ieri sau va fi adevărat și mâine.

Și, în cea mai mare parte, acest lucru ajută deoarece, dacă atribuim un fel de cauză unui efect, chiar dacă această cauză este incertă, putem mai ușor să creăm un înțeles și o narațiune acolo unde altfel acest lucru nu s-ar putea realiza. Cu toate acestea, o problema reală, atunci când persistă, generează o stare de incertitudine.

Unul dintre lucrurile paradoxale legate de incertitudine este acela că atunci când atribuim cauze unor efecte, chiar dacă ajungem la ceva cu substanță, incertitudinea persistă, deoarece întrebările și răspunsurile nu se opresc niciodată.

Dar chiar și atunci când incertitudinea nu persistă, motivul probabil este acela că ne-am amăgit considerând un răspuns incomplet ca fiind certitudine.

Timpul – atât ca și concept, cât și ca experiență – este un „animal ciudat”, dar unul dintre cele mai evidente și profunde lucruri despre el este că schimbă lucrurile.

Cum ne simțim azi – teama, nevoia, incertitudinea – probabil că nu va fi cum ne vom simți mâine și, probabil, nu va fi cum ne vom simți într-un an de acum încolo. Și, după cum se spune, va trece și asta.

Când avea deja o vârstă înaintată, cunoscutului scriitor de science fiction Ray Bradbury (cunoscut la noi mai ales pentru cărțile Fahrenheit 451 și  Moby Dick), i s-a cerut într-un interviu să-și spună părerea despre ce înseamnă să ne maturizăm și, în particular, ce înseamnă să ne maturizăm în timp ce rămânem conectați la copilul din noi.

Răspunsul său a fost următorul:

“Rămâi legat de copilul din tine, care explodează în fiecare zi. Nu-ți faci griji în legătură cu viitorul, nu-ți faci griji legate de trecut – pur și simplu explodezi. Deci, dacă ești dinamic, nu trebuie să-ți faci griji cu privire la vârsta pe care o ai. Așa că, eu am rămas un băiat, pentru că băieții aleargă peste tot – niciodată nu se opresc din alergat, niciodată nu se uită înapoi, niciodată nu se uită înapoi, continuă să alerge, să alerge și să alerge. Acesta sunt eu – băiatul care aleargă.”

Din cele spuse de Ray Bradbury ajungem la concluzia că probabil cel mai bun mod de a face față la toate este “să încerci să te joci, să alergi”. Să nu ne oprim să punem prea multe întrebări ci să ne bucurăm de ceea ce există atunci când există, lăsând în urmă “hiatusurile” până când nu mai pot fi văzute.

Desigur întrebările și răspunsurile au locul lor și, cu siguranță, ar trebui să solicite măcar o parte din atenția noastră pentru că trebuie să asigurăm o anume stabilitate pe toată durata călătoriei prin viață.

Dar nu trebuie să omitem nicicând lecția pe care ne-o oferă copilul din noi, cel care preferă certitudinii joaca și răspunsurilor nevinovăția. Și acest copil știe că, uneori răspunsul nu este o soluție ci, mai degrabă, este o poantă.

Scott Weems, psiholog și doctor în neuroștiințe american, arată că: “creierul nostru lasă diferite idei să concureze între ele şi „să se lupte” pentru a obţine atenţie cu prioritate. Acest mod de funcţionare are beneficiile lui; de pildă, ne permite să raţionăm, să rezolvăm probleme, chiar şi să citim cărţi. În schimb, generează uneori conflicte, de exemplu atunci când încercăm să găzduim concomitent două sau mai multe idei neconcordante. Când se întâmplă aşa ceva, creierul are o singură soluţie: râsul.”

Aşadar, umorul este indisolubil legat de conflict şi ambiguitate, e răspunsul natural la starea de conflict şi confuzie din creier.

Când idei contradictorii se ciocnesc în mintea noastră – fără să ne dăm seama, de cele mai multe ori – creierul, bombardat cu informaţii care nu se potrivesc una cu alta, găseşte scăpare din ghearele incertitudinii în acest fenomen – umorul – care, astfel, capătă aspectul unui mecanism adaptativ. Sub presiunea râsului tensiunea se rupe.

În concluzie, răspunsul cel mai bun la întrebările vieții poate consta nu în căutarea unor întrebări mai bune sau răspunsuri mai bune ci, în căutarea unor glume mai bune. Și apoi, cu aceste glume, să umplem orice goluri de incertitudine o perioadă suficient de lungă pentru a lăsa săgeata timpului să facă ceea ce face cel mai bine: să anuleze nevoia unui răspuns.

Abordând această temă am și ocazia să-mi exprim recunoștința către acei prieteni de pe Facebook care postează glume de bună calitate și trebuie să recunosc că ele, pentru mine, constituie picături de fericire de care, îți doresc iubite cititorule, să ai și tu parte în număr cât mai mare!

Nu pot să închei fără să citez, la rândul meu, o glumă a poetului american Robert Frost, glumă ce mă amuză de câte ori o recitesc: „Banca este locul unde ţi se împrumută o umbrelă pe vreme frumoasă şi apoi îţi este cerută înapoi când începe să plouă.”

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.designluck.com/the-best-answer-to-lifes-questions/

2.www.descopera.ro/cultura/12346096-rasul-umorul-si-misterele-lor-in-cautarea-unor-explicatii-ale-stiintei

15 Jun

Știți cum să vă faceți zilele mai pline de speranțe?

„Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare și speranță.”

Alexandre Dumas

 

Cu toții trecem prin momente când vedem lumea ca prin ochelari cu lentile murdare. Ele sunt momente când îți vine să te ascunzi, să te bagi în pat sau în cada de baie.

Din fericire pentru cei pe care îi iubim, pentru existența și viața noastră, există remedii cu ajutorul cărora se pot curăța lentilele ochelarilor și înlătura ceața care s-a lăsat.

Asemenea remedii ne recomandă unele conferințe TED, susținute de personalități care au avut succes în acest domeniu.

(TED = Technology, Entertainment, Design = Tehnologie, Divertisment, Design = o serie de conferințe globale susținute de o asociație americană non-profit, Fundația Sapling, organizate pentru a răspândi “ideile care merită promovate”)

  1. Tali Sharot (profesor de neuroștiințe cognitive în cadrul Departamentului de Psihologie Experimentală de la University College din Londra) – Schimbă-ți așteptările!

Uneori, pare imposibil să rămâi optimist în fața titlurilor zilei. Menționam câteva exemple în postarea precedentă. Cu toate acestea, puteți începe treptat să vă schimbați atitudinea, orientându-vă către ceea ce Tali Sharot numește “prejudecata optimistă”.

După cum explică ea, “Optimismul modifică realitatea subiectivă, modul în care noi vedem și așteptăm ca lumea să se schimbe. Dar poate schimba și realitatea obiectivă, acționând ca o profeție care aduce auto-satisfacție.”

Ce înseamnă asta? Când te trezești și crezi că va fi o zi proastă, te pregătești pentru ea. În acest fel, data viitoare când te surprinzi făcând o predicție sumbră, în primul rând trebuie să te feliciți că ai observat. Apoi, gândește-te la câteva lucruri care te așteaptă pe parcursul zilei – nu trebuie să fie mari – nu neglija plăcerea simplă, dar sublimă, a unui duș fierbinte, prima scurgere de cafea în ceașcă sau primele câteva note ale melodiei preferate – și astfel vei începe să-ți antrenezi creierul pentru a amplifica evenimentele pozitive în detrimentul celor negative.

  1. Paul Tasner (director general al firmei PulpWorks, Inc.) – Recunoaște faptul că îți poți schimba viața în orice moment!

Simți că este greu să te aștepți la ceva în viitor, pentru că totul pare prea previzibil?

Prima opțiune: renunță la inevitabil! (și dacă tot suntem la inevitabil, de ce nu îți compui epitaful?).

A doua opțiune: deschide-te către posibilitățile care există pentru oricine și la orice vârstă.

Inginerul Paul Tasner a fost “trezit” din reveria rutinei zilnice, la vârsta de 64 de ani, când a fost concediat. Întreaga lui viață de adult, a lucrat pentru alții, dar la vârsta de 66 de ani el a decis să devină antreprenor.

Californianul face acum ambalaje biodegradabile care ajută la combaterea crizei de poluare cauzate de materialele din plastic.

El spune: “Acum fac munca cea mai plină de satisfacții și mai semnificativă din viața mea. Spre deosebire de ceea ce majoritatea dintre noi cred, începerea unei afaceri nu este ceva care este mai bine de făcut atunci când suntem tineri. Antreprenorii mai în vârstă din SUA, atunci când lansează noi afaceri, au o rată de succes de 70%, comparativ cu 28% în cazul antreprenorilor mai tineri.”

  1. Andrew Solomon (psiholog și scriitor) – Caută înțelesuri în momentele cele mai provocatoare!

Pentru unii, pesimismul nu este o înclinație trecătoare, ci o perspectivă aproape constantă, cauzată de vremuri grele, poate chiar brutale. Dar chiar și evenimentele negative pot avea efecte pozitive, potrivit lui Andrew Solomon.

Solomon a transformat o copilărie marcată de agresiune și chin emoțional într-o viață orientată spre a-i ajuta pe alții să comunice propriile povestiri despre cum au crescut.

Sfatul său este: “Trebuie să luați traumele, să le includeți ca parte a vieții și să răspândiți cele mai grave evenimente ale vieții voastre într-o narațiune de triumf, evocând un sine mai bun, ca răspuns la lucrurile care produc durere.“

  1. Dave Isay (producător radio) – Ascultă povestea unei alte persoane!

Când te simți deprimat, te poate ajuta să-ți lași la o parte propriile gânduri și să-i asculți pe alții.

În 2003, Dave Isay a fondat societatea non-profit StoryCorps, cu sediul în New York, pentru a crea conexiuni interumane și a da atenție povestirilor oamenilor reali. Astăzi, peste 100.000 de persoane au înregistrat conversații cu cei dragi grație StoryCorps.

“După acest model vă puteți propune, în această săptămână și, poate și în următoarele, să rugați pe cineva – un membru al familiei, un prieten sau chiar un străin – să vă povestească despre un moment semnificativ din viața lui. Ascultați cu mare atenție!”

“Când auziți o poveste despre dragostea, despre înțelepciunea și curajul care umplu momentele cele mai importante ale oamenilor”, spune Isay, “uneori te poți simți ca și cum ai umbla pe pământ sfânt”.

  1. Elizabeth Gilbert (scriitoare) – Întoarce-te acasă”!

Descurajarea ta provine din faptul că ai fost lovit de prea multe ori? Elizabeth Gilbert înțelege foarte bine despre ce este vorba.

După succesul cu o carte, Eat, Pray, Love, a lansat o altă carte și, “a fost un fiasco”, spune ea.

“Am fost bine,” adaugă ea. “Voi fi întotdeauna în siguranță în fața uraganelor aleatoare ale rezultatelor, atâta timp cât nu uit niciodată locul căruia îi aparțin de drept”, spune Gilbert. Pentru ea “acasă” înseamnă actul propriu-zis de scriere. Nu obține recenzii bune, dar cărțile ei se vând foarte bine și de multe ori duc la solicitări de drepturi de a se produce filme după ele.

Cum poți să-ți găsești propriul centru de echilibru în mijlocul furtunii și avântului vieții? “Identificați lucrul sau lucrurile din această lume pe care le iubiți mai mult decât vă iubiți pe voi înșivă”, spune Gilbert. “Aceasta ar putea fi creativitatea, ar putea fi familia, ar putea fi o invenție, o aventură, o credință, un serviciu, sau plăcerea de a crește căței”.

  1. Keller Rinaudo (antreprenor în domeniul roboticii) – Adaugă ceva la lumea ta!

Ar putea părea cel puțin ciudat să rămânem veseli în fața numeroaselor mari probleme cu care ne confruntăm, cum ar fi, pentru a numi câteva, războaiele și conflictele armate, schimbările climatice și incidența continuă a bolilor grave.

“Dar, mai degrabă decât a fi tras în jos, ați putea dori să priviți în sus – către cer. Acolo se află dronele care bâzâie peste Africa și livrează sânge și plasmă populațiilor rurale greu accesibile” spune Keller Rinaudo.

El a creat Zipline International Inc. un sistem care folosește instrumente ce operează cu baterii și care furnizează consumabile de urgență spitalelor din Rwanda.

„Gândiți-vă pentru o clipă la know-how-ul practic, la creativitate, la munca în echipă și la ingeniozitatea care a făcut dintr-o idee o realitate – și știți că ideile care schimbă lumea “se coc” în jurul nostru. Inovația conduce la alte inovații care, la rândul lor,conduc la mai multe inovații”, spune Rinaudo.

„Înlocuiți o parte din timpul petrecut citind sau ascultând știrile cu o căutare de informații având cuvântul cheie “inovație” sau vizionați una dintre numeroasele inovații prezentate în conferințele TED” mai spune el.

  1. Candy Chang (artist) – Gândește-te la moartea ta ! (nu este vorba de o activitate morbidă)

După ce a murit o persoană apropiată, Candy Chang a avut inspirația să transforme o casă abandonată din orașul său (New Orleans) într-o tablă uriașă, pe care era o singură propoziție care trebuia completată:

“Înainte de a muri vreau să _________________”.

Pe măsură ce oamenii au încheiat propoziția cu răspunsuri cum ar fi: “calc pe linia internațională de schimbare a datei“, “cânt pentru milioane” sau “plantez un copac“, peretele s-a transformat dintr-un spațiu neglijat într-unul care leagă vecinii și le evidențiază speranțele și visurile.

După cum spune Chang, “În epoca noastră de distragere a atenției, este mai important ca oricând să găsim modalități de a menține perspectiva și să ne amintim că viața este scurtă și delicată. În acest fel, a vă gândi la toate lucrurile pe care le puteți realiza chiar acum – poate fi unul dintre cele mai înălțătoare lucruri pe care le puteți face.”

Speranțele vii sunt pentru oricine picături de fericire și sper să aveți parte de ele din belșug!

Don’t worry, be happy!

 

Sursa: ideas.ted.com/how-to-be-more-hopeful/

08 Jun

De fapt, lumea în care trăim nu este chiar așa oribilă pe cât credem!

Lumea în care trăieşti nu este definită de părerile celorlalţi despre lume, ci de felul cum tu o vezi, frumoasă sau urâtă, complexă sau simplă.”

Marius Török

 

Lucrurile merg rău și pare că se înrăutățesc, nu? Război, violență, dezastre naturale, corupție. Bogații devin din ce în ce mai bogați, iar cei săraci devin mai săraci și, “colac peste pupăză”, în lipsa unor măsuri drastice, vom termina în curând resursele energetice și de materii prime.

Aceasta este imaginea, bazată pe informațiile din mass-media, pe care cei mai mulți oameni o au și, îi îngrijorează.

Pentru exemplificare iată câteva titluri, luate la întâmplare, în una din zilele trecute, de pe “cel mai bun portal de știri”:

„Atacuri bolnave pe străzile României. Victimele vor efectua analize pentru HIV. Alertă națională” ;

„Lovitură pentru toată România! S-a negociat ÎN SECRET! Au anunțat acum”;

“Omenirea, la un pas de dezastru. Vladimir Putin amenință mutarea războiului în spațiu: Deasupra capului fiecăruia vor fi arme nucleare”.

Este adevărat că există multe lucruri oribile în această lume. De la cel de-al doilea război mondial numărul de decese în timpul conflictelor a fost în scădere dar, războiul din Siria a anulat această tendință. Terorismul este în creștere. Pescuitul excesiv și deteriorarea mărilor sunt cu adevărat îngrijorătoare. Lista speciilor pe cale de dispariție devine tot mai lungă.

În acest context, este foarte ușor să fii conștient de lucrurile rele care se întâmplă în lume, în timp ce lucrurile bune trec neobservate.

Miracolul nezgomotos al progresului uman este prea lent și prea fragmentat pentru a fi calificat vreodată ca știre.

Imaginile despre ororile lumii creează în conștiințele oamenilor o viziune care poate fi caracterizată ca fiind melodramatică. Ea este stresantă și înșelătoare.

Un studiu factual al lucrurilor, bazat pe date oficiale, arată că, marea majoritate a populației lumii se află undeva în mijlocul scalei veniturilor, poate că nu chiar la nivelul a ceea ce se consideră clasa mijlocie, dar nu e vorba nici de sărăcie extremă.

Dacă cineva ne-ar fi spus în 1990 că, în următorii 25 de ani, foametea din lume va scădea cu 40%, mortalitatea infantilă va scădea la jumătate și sărăcia extremă va scădea cu trei sferturi, poate că am fi spus că sunt elucubrațiile unui nebun naiv.

Dar acei nebuni au avut dreptate. Asta este ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.

Chiar dacă nu au fost îndeplinite toate obiectivele de dezvoltare ale mileniului, lumea a înregistrat un succes uluitor în ultimii 25 de ani. Iată câteva exemple (ONU):

  • Cel mai important obiectiv, cel de a reduce până în 2015 la jumătate numărul celor care în 1990 trăiau în sărăcie extremă, a fost atins cu cinci ani mai devreme.
  • Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății), succesul anual al vaccinului antigripal este evident, dacă avem în vedere că în 2004-2005 eficacitatea sa era de 10% iar în 2018 a atins eficacitatea de 40-60%.
  • În ultimele două secole, speranța de viață s-a dublat.
  • Între 1990 și 2015, proporția persoanelor subnutrite a scăzut de la 23,3% la 12,9%.
  • Rata mortalității infantile a scăzut cu mai mult de jumătate în ultimii 25 de ani – scăzând de la 90 la 43 decese la 1.000 de nașteri vii.
  • Vaccinarea a ajutat la prevenirea deceselor din cauza rujeolei, între 2000 și 2013, în aproape 15,6 milioane cazuri.
  • Progresele în materie de educație nu pot fi nici ele trecute cu vederea. Numărul copiilor neșcolarizați a scăzut de la 100 de milioane în urmă cu 15 ani la 57 de milioane astăzi.

Toate acestea arată că, deși nu în aceeași măsură în fiecare an dar, pas cu pas, de la an la an, lumea se îmbunătățește chiar dacă se confruntă cu provocări uriașe.

Revenind la perspectiva melodramatică asupra lumii, este de observat că ea nu este cauzată doar de informațiile primite ci și de modul în care funcționează creierul nostru.

Creierul este produsul a milioane de ani de evoluție și este “dirijat” genetic și de instinctele care au ajutat strămoșii noștri să supraviețuiască în grupuri mici de vânători și culegători.

Jinduim după zahăr și grăsimi, care erau surse vitale atunci când hrana era limitată dar, astăzi aceste pofte fac ca obezitatea să fie una dintre cele mai mari probleme de sănătate la nivel mondial.

În același timp, suntem interesați de cronicile mondene cu bârfă și dramatice, ele constituind unicele surse de știri și informații.

Acest apetit pentru drame dă naștere la păreri greșite și contribuie la crearea viziunii melodramatice asupra lumii.

Cu toate acestea, avem nevoie de aceste instincte dramatice pentru a da sens lumii noastre. Dacă am cerne fiecare informație și am analiza rațional fiecare decizie, o viață normală ar fi imposibilă.

Așa cum nu ar trebui să renunțăm total la zahăr și grăsimi, nu trebuie nici să cerem unui chirurg să elimine părțile din creierul nostru care se ocupă de emoții. Dar, trebuie să învățăm să controlăm aportul de dramă din viața noastră.

Instinctul nostru de a observa răul mai mult decât binele este legat de trei lucruri:

  • nu ne aducem aminte corect trecutul;
  • relatarea selectivă de către jurnaliști și politicieni;
  • sentimentul că atâta timp cât lucrurile sunt rele, este ciudat să spunem că există și îmbunătățiri.

Timp de secole, oamenii în vârstă și-au romanțat tinerețea și au insistat asupra faptului că lucrurile nu mai sunt ceea ce erau pe vremea tinereții lor. Această tendință de a ne aminti greșit trecutul este stimulată de veștile negative din întreaga lume care nu se termină niciodată.

Poveștile despre îmbunătățirile treptate fac rareori prima pagină în presă chiar și atunci când apar la un nivel semnificativ și afectează milioane de oameni. Și, datorită creșterii libertății presei și îmbunătățirii tehnologiei, auzim despre mai multe dezastre decât oricând.

Această informare îmbunătățită este ea însăși un semn al progresului uman, dar creează o impresie exact opusă.

A spune că lumea este mai bună nu este echivalent cu a spune că totul este bine, pentru că ar fi ridicol. Nu este totul bine.

Trebuie să avem îngrijorări atât timp cât există accidente aviatice, decese multe în rândul copiilor, specii pe cale de dispariție, schimbări climatice, xenofobie, dictatori nebuni, deșeuri toxice, jurnaliști în închisoare etc. și nu putem să ne relaxăm.

Dar, este la fel de ridicol să nu vedem progresele înregistrate. Pierderea ulterioară a speranței poate fi devastatoare. Când oamenii cred în mod greșit că nimic nu se îmbunătățește, ei pot pierde încrederea și în măsurile care de fapt funcționează.

Cum putem ajuta creierul să realizeze că lucrurile se îmbunătățesc?

Gândiți-vă la lume ca la un copil prematur foarte bolnav aflat într-un incubator. După o săptămână, starea lui se îmbunătățește, dar trebuie să rămână în incubator pentru că sănătatea lui este încă critică. Are sens să spui că situația copilului se îmbunătățește? Da. Are sens să spui că este rău? Da. A spune că “lucrurile se îmbunătățesc” înseamnă că totul este bine și nu trebuie să ne facem griji? Deloc: este atât rău cât și mai bine.

Acesta este modul în care trebuie să ne gândim la starea actuală a lumii.

Când auzim ceva oribil, trebuie să rămânem calmi punându-ne întrebarea: dacă ar fi existat o îmbunătățire pozitivă, aș fi auzit despre ea? Chiar dacă ar fi existat sute de îmbunătățiri mai mari, aș fi auzit de ele?

Asta ar fi atitudinea cea mai potrivită. Ca o dietă sănătoasă și exercițiile fizice regulate, ea poate și ar trebui să devină o parte din viața noastră de zi cu zi.

Începeți să o exersați și veți lua decizii mai bune, veți fi atenți la pericolele și posibilitățile reale și veți evita să fiți în permanență sub semnul întrebării cu privire la lucrurile greșite.

Și, de ce nu? Toate acestea înseamnă picături de fericire și nu de amărăciune.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/good-news-at-last-the-world-isn-t-as-horrific-as-you-think

2.www.theguardian.com/books/2018/feb/26/further-reading-steven-pinker-books-to-make-you-an-optimist

3.www.theguardian.com/science/occams-corner/2018/jan/15/flu-jab-modern-miracle

4.www.theguardian.com/global-development/2015/jul/06/united-nations-extreme-poverty-millennium-development-goals