23 Dec

Plimbați-vă în natură chiar și de Anul Nou!

“Privește adânc în natură și vei înțelege totul mai bine.”

Albert Einstein

 

Îndemnul din titlu este ușor de respectat în Johannesburg, unde de Anul Nou este vară. El se adresează însă mai ales celor care se află în toiul iernii, anotimp în care, poate, cheful de plimbări în natură “nu ne dă ghes”.

Oricum, plimbarea în natură este aducătoare de sănătate și fericire în orice anotimp. Suntem convinși că majoritatea dintre cititorii acestor rânduri cunosc acest lucru și nu au nevoie de argumente speciale pentru a recunoaște că natura este vindecătoare.

În cele ce urmează încercăm însă să-i “înghiontim” să mai facă un pas de îndepărtare din fața ecranelor de calculator sau TV pentru a petrece mai mult timp în aer liber, în natură.

Momentul acestui îndemn l-am ales acum pentru că, în perioada sărbătorilor tendința generală este contrară.

De-a lungul istoriei, filozofii și oamenii de știință, de la Aristotel la Einstein, au cunoscut faptul că mersul pe jos, în natură, poate stimula creativitatea.

Prin mersul pe jos crește frecvența cardiacă și se intensifică pomparea sângelui și oxigenului în creier. Ritmul picioarelor stimulează mintea și, cum mersul pe jos necesită puțină energie mintală, gândurile noastre devin libere să zboare în moduri noi și creative.

Dintre studiile care au dovedit că mersul pe jos în natură, stimulează nu doar creativitatea ci ne face, de asemenea, mai sănătoși și mai fericiți vom face referiri la două.

Un grup de cercetători japonezi, condus de Yoshifumi Miyazaki de la Universitatea Chiba, a lucrat cu două grupe de subiecți.

O grupă de 84 persoane a fost trimisă la plimbare în șapte păduri diferite, iar membrii celeilalte grupe s-au plimbat prin centrele unor orașe.

După o plimbare de doar 15 minute, cei care s-au plimbat în pădure au prezentat o scădere a cortizolului, hormonul de stres, de 16%, o scădere cu 2% a tensiunii arteriale și o scădere cu 4% a frecvenței cardiace, cu alte cuvinte s-au relaxat.

Miyazaki este de părere că omul se relaxează într-un cadru natural pentru că acolo a evoluat. Simțurile sale sunt adaptate pentru a primi și interpreta informații despre plante și curenți de apă și nu despre trafic sau mari înălțimi.

Cei mai mulți dintre noi trăiesc astăzi în orașe și petrec mult mai puțin timp în spații verzi, naturale, decât au făcut-o  oamenii în urmă cu mai multe generații.

În consecință, conform cercetărilor în domeniu, locuitorii mediului urban, cu accesul limitat la spațiile verzi, prezintă un risc mai mare pentru anxietate, depresie sau alte boli mintale, decât persoanele care trăiesc în afara centrelor urbane.

Persoanele care trăiesc în apropierea parcurilor și cele care vizitează sistematic mediile naturale au niveluri mai mici de hormoni de stres decât persoanele care nu merg în natură.

Însă, încă este neclar modul în care o vizită într-un parc sau un alt spațiu verde, poate modifica starea de spirit a individului.

Oare contactul cu natura schimbă funcționarea creierului într-un mod care afectează în bine sănătatea noastră emoțională?

Această întrebare și-a pus-o și Gregory Bratman, absolvent al școlii doctorale Emmett Interdisciplinary Program in Environment and Resources de la Stanford University, care a studiat efectele psihologice ale vieții urbane.

El și colaboratorii săi au decis să examineze îndeaproape ce efecte ar putea avea mersul pe jos asupra tendinței unei persoane de a fi deprimată.

Deprimarea, care este cunoscută printre oamenii de știință ca “ruminație morbidă”, este o stare mintală, familiară pentru majoritatea dintre noi, în care pare că nu putem să ne oprim în a medita la modurile în care lucrurile sunt greșite cu noi înșine și cu viața noastră.

Această stare nu este sănătoasă sau de vreun ajutor. Ea poate fi un precursor al depresiei și este disproporționat de comună în rândul locuitorilor orașelor, comparativ cu persoanele care trăiesc în afara zonelor urbane, arată studiile.

Poate cel mai util pentru scopurile domnului Bratman și colegilor săi, a fost faptul că această ruminație, este puternic asociată cu o activitate crescută într-o porțiune a creierului cunoscută sub numele de “cortexul prefrontal subgenual”.

Bratman și colegii săi au cerut unui grup de 38 de voluntari, adulți, sănătoși, locuitori ai mediului urban, să completeze un chestionar pentru a determina nivelul lor normal de ruminație morbidă.

Cercetătorii, au verificat, de asemenea, activitatea creierului în cortexul prefrontal subgenual al fiecărui voluntar, folosind scanarea care monitorizează fluxul de sânge prin creier. Fluxul sanguin mai mare în anumite părți ale creierului semnalează, de obicei, mai multă activitate în acele zone.

Apoi, oamenii de știință au repartizat aleatoriu jumătate din voluntari pentru a merge pe jos, timp de 90 de minute, printr-un parc, printre frunze, într-o porțiune liniștită, din campusul Stanford iar cealaltă jumătate pe lângă o autostradă foarte agitată din Palo Alto.

Voluntarii nu au avut voie să aibă însoțitori sau să asculte muzică. Ei au fost lăsați să se plimbe în ritmul lor propriu.

Imediat după finalizarea plimbării, voluntarii au revenit la laborator și s-a repetat, atât chestionarul cât și scanarea creierului.

După cum era de așteptat, mersul pe jos, de-a lungul autostrăzii nu a liniștit mințile oamenilor. Fluxul de sânge în cortexul lor prefrontal subgenual era mare iar scorurile lor de indispoziție au rămas neschimbate.

În schimb, conform chestionarului, voluntarii care s-au plimbat de-a lungul aleilor liniștite, străjuite de șiruri de copaci, au prezentat niveluri mai scăzute de frământare a unor idei obsedante și au avut un nivel mai redus de activitate neuronală în zona creierului legată de risc pentru boli mintale, ca înainte de plimbare. Fluxul de sânge din cortexul lor prefrontal subgenual s-a diminuat. Acea parte a creierelor lor a devenit mai liniștită.

Aceste rezultate “sugerează cu tărie că ieșirea în medii naturale” ar putea fi, pentru locuitorii din mediul urban, o modalitate ușoară și aproape imediată de îmbunătățire a stării de spirit, a spus domnul Bratman.

Dar, după părerea cercetătorului, rămân încă multe întrebări fără răspuns:

– cât de mult timp este suficient sau ideal, pentru sănătatea noastră mintală, să ne plimbăm în natură?

– care aspecte ale naturii sunt cele mai liniștitoare: verdeața, liniștea, seninătatea, mirosul argilei, toate astea la un loc sau altceva?

– avem nevoie doar de mersul pe jos sau și de alte activități fizice, în afara mersului pe jos, pentru a obține cele mai bune beneficii psihologice?

– ar trebui să ne plimbăm singuri sau acompaniați de cineva pentru a amplifica efectele de îmbunătățire ale stării noastre?

Bratman a subliniat, că există puține dezavantaje ale unor asemenea plimbări menite să liniștească, măcar pentru un timp, cortexul prefrontal subgenual.

Așadar, studiul indică o cale prin care, în lumea noastră care se urbanizează rapid, contactul cu natura poate îmbunătăți bunăstarea mintală și sugerează că zonele naturale, accesibile din localitățile urbane, pot fi o resursă binevenită pentru sănătatea mintală.

Sperăm că dacă cititul acestor rânduri nu v-a oferit decât o picătură de  fericire (sau niciuna), în schimb, Crăciunul și Anul Nou  vă vor aduce multă, multă fericire!

 

Surse:

  1. ngm.nationalgeographic.com/2016/01/call-to-wild-text
  2. www.pnas.org/content/112/28/8567.abstract
  3. www.agerpres.ro/sanatate/2015/07/03/natura-poate-fi-vitala-pentru-sanatatea-mintala-a-oamenilor-studiu–13-47-03

4. well.blogs.nytimes.com/2015/07/22/how-nature-changes-the-brain/?_r=0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.