13 Aug

Putem fi persoane charismatice?

„Carisma este abilitatea de a transmite entuziasmul.”

                                                                            Ralph Archbold

Charisma este mai ușor de recunoscut decât de definit. Ziarele și revistele identifică în mod constant lideri charismatici – John F Kennedy, Martin Luther King Jr., Barack Obama ș.a. – dar rareori descriu exact ce este charisma.

Adesea întrebarea “dacă este necesară charisma pentru un lider?” devine subiect de dezbateri, și rafturi întregi de cărți de autoeducație optimistă promit să ofere “secretele” charismei.

Multă lume susține că nu se pot “debloca” sau “descoperi” deloc aceste secrete, pentru că ea, charisma, este înnăscută și prezentă în cele mai rare cazuri, numai la anumiți indivizi.

Așa că, ne întrebăm, din nou, ce este charisma?

Originile charismei se găsesc în scrisorile apostolului Pavel, care datează aproximativ din anii 50 ai erei noastre. Acolo se află prima utilizare scrisă a cuvântului “charisma”, care derivă din grecescul “charis” (har).

Pentru apostolul Pavel, charisma însemna “darul milosteniei lui Dumnezeu” sau “darul spiritual”.

În scrisorile sale către tinerele comunități creștine, răspândite prin imperiul roman, el a scris despre “charismele” sau “darurile spirituale” disponibile pentru fiecare membru al comunității.

Tot el a identificat nouă charisme, inclusiv profeția, vindecarea, vorbitul în mai multe limbi, interpretarea unui discurs, ș.a. – adică o gamă de daruri atât supranaturale cât și pragmatice.

Pentru apostolul Pavel, charisma era o noțiune mistică: acest dar se pogora pe câte un individ, fără a fi nevoie de mijlocirea vreunei autorități sau instituții bisericești. Charismele integrate individului aveau menirea de a servi comunitatea, și nu de a-l promova ca lider.

Cu toate acestea în secolul al patrulea, biserica a suprimat în mare măsură noțiunea de charismă, așa cum o vedea apostolul Pavel. În locul ei a fost plasată o ierarhie a conducerii Bisericii, cu episcopi la partea de sus, interpretând legile religioase fixe înscrise în Biblia nou autorizată.

Charisma, din viziunea apostolului Pavel a supraviețuit numai în avanposturile eretice, reprezentate de profeți care își revendicau inspirația directă fără medierile episcopilor sau scripturilor. Astfel de erezii au fost însă reprimate cu forța de către Biserică.

A urmat o lungă perioadă în care “charisma”, a rămas în mare măsură, într-o stare latentă.

Ea a renăscut abia în secolul 20, în scrierile sociologului german Max Weber. Sensul contemporan al “charismei” îl datorăm acestui sociolog, care a preluat charisma din zona religioasă a apostolului Pavel și a plasat-o în zona de autoritate a sociologiei și leadership-ului.

Pentru Weber, au existat trei tipuri de autoritate: rațional-legală, tradițională și charismatică. Weber a văzut forma charismatică de autoritate ca revoluționară, chiar dacă instabilă, dar un antidot la “cușca de fier” de raționalizare existentă în lumea contemporană lui.Andreea_Esca

El a considerat că liderul charismatic era ceva eroic, care “electrizează” fanii cu fapte mari sau cu o “retorică” regăsită în discursuri inspirate.

Weber a definit charisma ca fiind “o anumită calitate a unei personalități individuale în virtutea căreia ea este considerată extraordinară și tratată ca și cum ar fi înzestrată cu puteri sau calități excepționale supranaturale, supraomenești, sau cel puțin specifice”.

El a înregistrat conducătorii charismatici din istorie, în persoana marilor lideri militari sau religioși și, de asemenea, a sperat că leadership-ul charismatic va continua să apară, chiar și în birocrațiile extrem de reglementate ale lumii moderne.

Weber a murit în 1920, și nu a trăit să vadă ideile sale aplicate în politica și cultura contemporană. Din fericire pentru el, nu a apucat să asiste la promovarea primilor lideri politici, care au fost descriși ca fiind charismatici, Mussolini și Hitler.

Pentru mulți intelectuali europeni, acești lideri au creat sentimentul că autoritatea charismatică are o dimensiune sinistră. Aceeași față întunecată a leadership-ului charismatic au prezentat-o și liderii unor culte, din anii 1960, cum ar fi Charles Manson, care i-au fermecat pe adepți cu vorbele.

Prin traducerea lucrărilor lui Weber cuvântul “charismă” a devenit popular în întreaga lume vorbitoare de limba engleză a anilor 1950.

Primii politicieni pe care mass-media i-a identificat ca fiind charismatici în sens pozitiv au fost JFK și fratele său, Robert F. Kennedy.

După 1960, “charisma” a trecut și în zona utilizării de masă așa că a fost aplicată și pentru alte persoane decât liderii politici: cunoscutul boxer Muhammad Ali, de pildă, a fost probabil cel mai charismatic dintre toți.

“Charisma”, ca idee, se întinde deci pe 2000 de ani. Există o legătură între charisma contemporană – considerată ca o formă specială de autoritate – și charisma religioasă a timpurilor apostolului Pavel?

După unii, se pare că până în zilele noastre charisma a rămas un factor necunoscut, un “dosar X” adică, nimeni nu știe de ce, unii oameni, rareori, sunt binecuvântați cu charisma.

Cu toate acestea, charisma este folosită tot mai mult pentru a descrie orice fel de persoane: politicieni, oameni de artă, lideri de afaceri, conducători de instituții ș.a. Condiția este ca persoanele respective să aibă darul să atragă pe alții.

Este de dorit ca politicienii contemporani să fie charismatici? Când încercăm un răspuns la această întrebare ne raliem la părerea biografului politic David Barnett care a numit charisma drept “una dintre cele mai periculoase concepte pe care o puteți găsi într-o democrație “.

Știm din propria noastră istorie contemporană că anumiți lideri charismatici au avut un rol unificator pentru poporul nostru. Momentele pe care le trăim ne duc cu gândul la regele și regina noastră.

În același timp, mulți lideri charismatici, pot ajunge să aibă un rol dezbinator și dăunător pentru soarta unui partid (sau unei națiuni). Nu vom cita asemenea lideri de la noi pentru că sunt prea mulți și prea bine cunoscuți.

În Australia, Paul Keating a fost un prim-ministru charismatic, vizionar, dar, în același timp, un lider producător de schisme care, cu aroganța lui, a îndepărtat o mare parte a membrilor Partidului Muncii.

Succesorul său, John Howard, era universal privit ca fiind fără charismă, dar banalitatea sa s-a dovedit a fi cel mai mare avantaj al său: stilul său de conducere a fost mai degrabă liniștitor decât amenințător.

În același timp, în Italia, Silvio Berlusconi a fost un lider populist al cărui mandat ca prim-ministru a fost dăunător pentru democrația italiană.

Putem, în concluzie, considera charisma drept un cadou misterios?

Actorul Victor Rebengiuc ofera autografe, cu ocazia lansarii volumului "Victor Rebengiuc - omul si actorul" de Simona Chitan si Mihaela Michailov, la Editura Kretzulescu din Bucuresti, marti, 26 februarie 2008. DRAGOS SAVU / MEDIAFAX FOTO

Aici împărtășim părerea autoarei cărții “The Charisma Myth”, Olivia Fox Cabane (Director of Innovative Leadership for Stanford’s StartX program), care afirmă că putem deveni mai charismatici, că putem învăța charisma.

După părerea ei comportamentul charismatic se poate descompune în trei factori primi:

  • prezența – să fii 100% conectat la persoana sau publicul pe care le ai în față;
  • putere – să fii perceput ca fiind capabil să influențezi lumea din jurul tău (generic, sau în relație cu persoana din fața ta);
  • căldură – oamenii trebuie să simtă că iți pasă de ei și că te preocupă binele lor.

Dând atenție acestor factori ai Oliviei Fox Cabane credem că putem deveni mai charismatici și astfel să acumulăm o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

  1. aeon.co/ideas/charisma-is-a-mysterious-and-dangerous-gift?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits
  2. www.financiarul.ro/2012/06/18/5-calitati-ale-persoanelor-carismatice-tu-cate-ai-dintre-acestea/
  3. www.paulolteanu.ro/2013/01/ce-e-carisma-si-cum-sa-fii-carismatic/

4. foxcabane.com/book/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *