11 Sep

Puteți evita păienjenișurile de gândire?

"Nu voi lăsa pe nimeni să se plimbe prin mintea mea cu picioarele lui murdare.”

                                                                                      Mahatma Gandhi

Înțelepții spun că: „ești ceea ce sunt gândurile tale”. Dar care și cum ne sunt gândurile? Cât de sistematică și de clară ne este gândirea?

Există păienjenișuri psihice care pot produce învălmășeală în mintea noastră. Ele sunt produse de negativități, sentimente, obiceiuri, presupuneri și prejudecăți în plasa cărora gândirea se încurcă.CurataMintea

În asemenea situații, asemeni gâzei intrate în plasa păianjenului, ne luptăm să ne eliberăm. Este posibil ca, pe măsură ce ne luptăm, să devenim mai prinși în capcană dar, spre deosebire de gâze, omul posedă ceva care îi dă puteri să scape din păienjeniș. Acest ceva este orientarea sa psihică și modul său de gândire. Dacă gândește liber și corect, având la bază o orientarea psihică pozitivă, el poate să evite păienjenișul sau să-l curețe.

Câteva din păienjenișuri sunt și următoarele:

Nu acționăm numai pe baza logicii

Pornind de la premiza că logica înseamnă folosirea rațiunii în realizarea anumitor activități, am fi tentați să credem că toate deciziile noastre sunt luate conduși fiind de logică.

Una din pânzele de păianjen ale gândirii noastre este tocmai această presupunere că acționăm numai pe baza logicii. Exemplul ce urmează, un caz real, dovedește că nu întotdeauna este așa.

O doamnă dorea să-și viziteze fiica stabilită într-o foarte îndepărtată țară africană. Doamna suferea de rău de înălțime și îi era groază să se urce chiar și într-o telecabină sau într-un lift exterior. Fiind o persoană logică, a luat în ordine argumentele PRO și CONTRA călătorie. Față de orice argument PRO a găsit câte unul, sau chiar mai multe contra-argumente, cel mai important fiind frica cumplită de zborul cu avionul. De acest aspect se lega teama de urmările imprevizibile ale declanșării unui atac de panică în timpul zborului, inclusiv posibilitatea întreruperii de urgență a călătoriei, pe tărâmuri străine. Logica spunea că această călătorie nu trebuia să aibă loc. Doamna totuși a pornit la drum și călătoria s-a desfășurat fără probleme. De ce nu a ascultat de logică? Deoarece dorința a fost mai puternică decât rațiunea.

În viața noastră sentimentul și rațiunea trebuie să se afle în echilibru. Nici unul din cei doi factori nu trebuie să domine. Uneori însă, este corect să facem ceea ce dorim să facem și să nu ascultăm glasul rațiunii.

În acest context ni se pare semnificativă o întrebare a lui Einstein: „În cazul în care o masă de birou dezordonată este un semn al unei minți dezordonate  atunci o masă de birou goală este și ea un semn?”

Vedem paiul din ochiul altuia și nu vedem bârna din propriul ochi

Acest soi de păienjeniș nu necesită prea multe explicații.

Este mult mai ușor să vedem greșelile altora decât pe ale noastre proprii. Altfel spus, facem greșeala de a folosi față de alții o altă unitate de măsură decât aceea folosită față de noi înșine.

Dacă avem o problemă ce își are izvorul într-o divergență de păreri, ar fi corect să inițiem o introspecție la fel de exigentă ca și exigența pe care o folosim față de alții.

Nu acordăm suficientă atenție semanticii

În mod evident, cea mai mare piedică în calea înțelegerii dintre oameni o furnizează instrumentele gândirii, adică cuvintele.

Cuvintele sunt simboluri. Un singur cuvânt poate conține nenumărate acțiuni și experiențe.

De exemplu, dacă inițiem o căutare într-un dicționar englez-român după mother  (mamă  – este cel mai îndrăgit cuvânt din limba română) vom găsi următoarele posibile traduceri: mamă, maică(fig.), izvor, obârșie(fig.), placă-mamă (la fabricarea discurilor de patefon), stareță (maică), sursă(fig.), purtător de cuvânt al unui grup de homosexuali (arg.).

SEMANTICA este o ramură a lingvisticii care studiază sensul cuvintelor și propozițiilor.

Samuel Ichiye Hayakawa, unul din specialiștii acestei științe, a emis părerea că este imperios necesar să știm precis ce înseamnă un anume cuvânt în gura unui interlocutor și ce semnificație are atunci când îl rostim noi pentru că s-ar putea ca un singur cuvânt să producă controverse serioase.

De exemplu și cuvântul democrație poate naște asemenea controverse. Unii afirmă că în țara noastră democrația este totală iar alții că ea este originală. În mod evident cele două tabere nu atribuie același înțeles cuvântului.

Și, credem că mai stârnim un zâmbet: vă mai amintiți tema copiilor bipezi?

Folosirea unor condiții inițiale false

Atunci când se pornește de la presupuneri greșite, păienjenișul perturbă sigur gândirea precisă și conduce la concluzii greșite.Citat-Thomas-Jefferson

Sunt unele persoane care gândesc confuz pentru că permit cuvintelor-simbol cuprinzătoare să le tulbure mințile prin stabilirea unor condiții inițiale false.

Cele mai frecvente condiții inițiale false le furnizează cuvinte sau expresii de forma: totdeauna, numai, niciodată, nimic, totul, toată lumea, nimeni, nu se poate, imposibil. În mod frecvent, prin folosirea lor, concluziile care rezultă sunt incorecte.

Premize inițiale greșite pot apărea și altfel. Ne sună și acum în ureche un comunicat, din zilele imediat următoare lui 22 Decembrie 1989, al ministrului de interne de atunci, difuzat pe postul național de TV: „În afară de faptul că profesorii și-au însușit ajutoarele venite din străinătate, nu s-au semnalat probleme deosebite prin țară.”

Acest comunicat ne-a umplut de revoltă pentru că, prin modul de formulare, defăima întregul corp profesoral pe când știrea se referea la o școală și la câteva cadre didactice. Se pare că d-l ministru avea serioase păienjenișuri de gândire.

Asemenea formulări apar, și în zilele noastre, destul de frecvent, în mass-media.

Ascultăm dar nu auzim?

Există persoane care, în timpul conversațiilor, își ascultă interlocutorii dar nu îi aud deoarece, sunt preocupate de pregătirea unor idei pe care urmează să le spună sau, au „capul plin”.

În primul caz este vorba de dorința de a-și prepara o imagine cât mai favorabilă.

În al doilea caz este vorba de persoane auto-suficiente care consideră că părerile lor nu mai lasă loc și altor păreri. Aceste persoane de fapt își disprețuiesc interlocutorii.

Indivizii cu „capul plin” au înclinații spre extremism și resping orice altceva ce nu este în capul lor. Acest altceva ar putea fi chiar și o altă religie, o altă etnie, o altă opțiune politică etc, etc.

Nevoia motivează criminalitatea?

Majoritatea delincvenților răspund la întrebarea „De ce ai comis fapta?” cu „M-a împins nevoia.”

Ei devin ceea ce sunt și ajung la pușcărie pentru că, din cauza păienjenișului din propria gândire, sunt convinși că nevoia obligă pe toată lumea la necinste.OmBogatOmSarac

Într-unul din interviurile care i s-au luat, vestitului Al Capone i s-a pus întrebarea „De ce ai pornit-o pe drumul criminalității?” A răspuns cu un singur cuvânt „Nevoia.” Apoi, a izbucnit în lacrimi și a adăugat: „Ziarele niciodată nu au menționat faptele mele bune.” Această ultimă mențiune dovedește existența în mintea lui și a confuziei că faptele bune pot compensa relele făcute.

Orice asemănare, a poveștii despre Al. Capone cu fapte sau personaje din România actuală, este absolut întâmplătoare.

În încheiere, citându-l pe scriitorul american Zig Ziglar „Atitudinea ta, și nu  aptitudinea ta, va determina altitudinea ta!” credem că semnalăm o cale spre  curățarea eventualelor păienjenișuri din gândire și găsirea unei picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.