21 Jan

Să ieșim sau nu din zona noastră de confort?

“Prin spirit s-a câştigat un dezechilibru, o anxietate, dar şi o grandoare.”
Emil Cioran

Deoarece în ultima vreme noi înșine ne aflăm frecvent în afara zonei proprii de confort, ne-am pus întrebarea dacă ieșirea din “zona de confort” ar trebui să ne înfricoșeze sau să ne încurajeze?

Înainte de toate, având în vedere că anotimpul și temperatura din locuințe ne conduc cu gândul la zona de confort termic, precizăm că ne referim la noțiunea de „zonă de confort” folosită de psihologi.

Originea termenului “zonă de confort” este greu de urmărit. El a fost folosit în 1991 de Judith M. Bardwick, profesor de psihiatrie la University of California, San Diego, în titlul cărții “Pericol în zona de confort” (“Danger in the Comfort Zone” – American Management Association, 1991).

O definiție a zonei de confort se datorește doamnei Brené Brown, profesor la Universitatea din Houston și autoare a cărții “Darurile imperfecțiunii” (“The Gifts of Imperfection” – Hazelden, 2010): “Starea în care incertitudinile, lipsurile și vulnerabilitățile noastre sunt reduse la minimum – starea în care credem că vom avea acces la o cantitate suficientă de dragoste, mâncare, talent, timp, admirație – starea în care considerăm că deținem un anumit control.”

După părerea profesorului Brown, “Când ajungem în vremuri de instabilitate socială, politică sau financiară, zonele noastre de confort devin mai mici.”… “Cu cât suntem mai înfricoșați, granițele zonelor noastre de confort devin mai impenetrabile.”

Însă, definiția acceptată în general de psihologi pentru “zona de confort” este mai abstractă și corelează nivelurile de anxietate cu nivelurile de performanță: “Zona de confort este o ipostază de comportament în cadrul căreia o persoană operează într-o stare fără anxietate, folosind un set limitat de comportamente, pentru a obține un nivel constant de performanță, de obicei, fără niciun sentiment de risc.”

 

Lucrurile pe care le facem zi de zi (pregătirea cinei, drumul la locul de muncă, vizionarea programelor la TV etc.), fără ca acestea să ne facă să ne simțim încordați și speriați, fac parte din zona noastră de confort.

 

Din definiție rezultă că, dacă nu există nici o “anxietate”, nivelul de performanță va rămâne constant iar în cazul în care există o schimbare în anxietate nivelul de performanță se modifică, în sus sau în jos.

 

Cu toate că anxietatea nu este o stare pe care ne-o dorim, ea poate fi un pic și benefică.

Profesorul Judith M. Bardwick, citează un faimos experiment realizat de psihologii Robert M. Yerkes și John D. Dodson, în 1908. Ei au fost primii care au investigat impactul “anxietății” asupra performanței.

 

Folosind șoareci, au descoperit că stimularea îmbunătățește performanța până la un anumit nivel – cunoscut acum sub numele de anxietate optimă. Atunci când acest nivel este depășit, adică sub prea mult stres, performanța se deteriorează. Ambele situații fac ca subiectul să se mute în zona sa de confort.

 

Scriitorul american Daniel H. Pink, în cartea sa “Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us” (Riverhead, 2009), spune că “Avem nevoie de un loc de disconfort productiv” și “noi, în imaginație, suntem în căutarea unui asemenea loc”.

După părerea lui: “Dacă ești într-o stare prea confortabilă, nu ești productiv. Dacă ești într-o stare prea inconfortabilă, nu ești productiv.”

Găsirea unui teren de mijloc unde anxietatea există dar nivelul ei este încă ușor de gestionat, este ceea ce căutăm.

Când ne acomodăm cu un nou nivel de anxietate, înseamnă că ne extindem zona de confort.

Mutarea în afara zonelor noastre de confort pare a fi un lucru bun. Obiectivul este de a ajunge la acel nivel optim, de “disconfort productiv” astfel încât, în timp ce aptitudinile noastre se îmbunătățesc, să ne simțim confortabil cu noul nivel de anxietate.

În acest fel ajungem într-o zonă de confort extins și nu ne va mai fi atât de frică de a încerca lucruri noi, în viitor.

O dovadă a realității acestui lucru o constituie și faptul că în ultimii câțiva ani, foarte mulți oameni au fost împinși în afara zonelor proprii de confort, forțați să caute noi locuri de muncă ba chiar și profesii noi și au reușit.

Reacția, bineînțeles, nu este aceeași la toată lumea pentru că răspunsul fiecăruia la stres este desigur diferit – zona ta de confort nu este a mea.

Alegerea de a ieși din zona de confort este destul de grea. Însă, părăsirea zonei de confort prin încercarea de lucruri noi, care ridică un pic nivelul de anxietate, este chiar necesară; refugierea în zona de confort duce la plafonare.

Amestecarea unor anxietăți cu îndoiala de sine și sentimentul de succes poate duce la dezvoltarea personală. Acesta este motivul pentru care unele aventuri în aer liber, cum ar fi alpinismul sau parașutismul pot fi atât de antrenante: ele induc anxietate și neliniște dar, odată finalizate, furnizează un sentiment imens de realizare și ridică nivelul încrederii de sine.

În cazul în care zona de confort este mică adică, lucrurile care se pot face fără anxietate sunt puține, îngrijorările vor consuma o mulțime de timp și se vor pierde o mulțime de plăceri pe care viața le are de oferit.

Ieșirea cu regularitate din zona de confort, mărește numărul de lucruri cu care individul se simte în tihnă.

A face lucruri noi, ne motivează și ne ajută să învățăm. S-a demonstrat, de asemenea, că noutatea ne face creierul mult mai maleabil.

Cât de departe dorim să ne extindem granițele propriei zone de confort este o problemă personală și, probabil, va diferi în funcție de ce se mai întâmplă în viața noastră. Secretul reușitei pare a fi menținerea unui echilibru sănătos între securitate și confort la care se adaugă un pic de noutate și de emoție.

Conform domnului Daniel H. Pink, ca părinți, pentru a ne ajuta copiii să crească și să ajungă adulți siguri pe ei, atunci când părăsesc zonele de confort, trebuie să rezistăm impulsului de a-i proteja mereu de nesiguranță și disconfort. În caz contrar, “ei nu pot fi productivi”.

Legat de problematica zonei de confort, doamna profesor Brown subliniază și următorul aspect: “deși termenul – zonă de confort – sună plăcut, fiind ființele umane complicate care suntem, ne putem simți, uneori, cel mai confortabil atunci când suntem îngrijorați sau depresivi.” … “A experimenta bucurie este în afara zonei mele de confort”… “Mă tem că este o invitație la dezastru.”

În acest sens, domnia sa amintește exemplul experimentat de mulți dintre noi: privind un copil care doarme avem o senzație de dragoste copleșitoare ca apoi, brusc, să ne imaginăm o catastrofă care se abate asupra lui. “Este un sentiment de disconfort imaginându-ne cât de mult iubim pe cineva”.

Noi, cu toții, cunoaștem oameni care par să se simtă cel mai fericit atunci când sunt nefericiți. Aceștia, în permanență, protestează sau sunt îngrijorați pentru ceva. Ce să zicem? Asta e zona lor de confort.

Starea de a ne simți ușor inconfortabil, indiferent că este sau nu alegerea noastră, ne poate împinge însă la atingerea unor obiective noi pe care nu credeam că le vom atinge vreodată.

Chiar dacă suntem profani în domeniu, îndrăznim să avansăm o părere legată de definițiile zonei de confort. Credem că “despicând firul în patru”, putem vorbi de faptul că un individ are mai multe zone de confort: fizic, intelectual, psihic, sentimental, geografic ș.a.

Dacă acceptăm acest lucru, rezultă că probabilitatea ca o persoană să se afle pe deplin în zona proprie de confort (care include toate cele înșirate)
este nulă. Prin urmare, ar trebui să specificăm care anume este zona de confort despre care vorbim la un moment dat.

Pentru exemplificare cităm propria noastră stare actuală. Întreaga noastră familie (părinți, copii, nepoți), locuim undeva în Africa. Fiind toți împreună, pare că sunt îndeplinite toate condițiile pentru lipsa anxietății deci pentru situarea în zona de confort. Zona noastră de confort geografic se află însă în Europa.
În acest context, toate îndemnurile motivaționale din textul nostru precum și cele de genul “Dincolo de zona de confort începe viața!”, devin redundante și chiar inutile.

În încheiere, acceptând definiția psihologilor, credem că nu este cazul să ne căutăm provocări și să fim productivi tot timpul. Este bine să ieșim din zona noastră de confort dar, este de asemenea bine, să fim în stare să revenim în ea. Credem că aceasta este soluția spre o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:
1.crew.co/blog/getting-out-of-your-comfort-zone-why-its-hard-and-why-you-should/
2.www.nytimes.com/2011/02/12/your-money/12shortcuts.html?pagewanted=all&_r=1&amp😉
3.www.whatismycomfortzone.com/about/
4.www.personalitatealfa.com/blog/7-pasi-pentru-a-ucide-zona-de-confort/
5.psychclassics.yorku.ca/Yerkes/Law/
6.www.academia.edu/460313/From_Comfort_Zone_to_Performance_Management

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.