09 Jul

Să transformăm stresul și anxietatea în productivitate!

“Stresul este asemeni unui condiment: prea puțin face mâncarea neinteresantă, prea mult te poate sufoca.”

                                                                            Donald Tubesing

Stresul începe lent: modificarea ritmului cardiac, uscăciunea gurii, o picătură de sudoare care se prelinge încet în jos de pe tâmplă pe obraz. Urmează apoi lovitura, ca un pumn în stomac.

Toate acestea sunt inevitabile în viață și mulți dintre noi le considerăm drept lucruri pe care nu le putem controla. Sau, mai rău, ceva ce ar trebui ascuns și ignorat.

Stresul ne afectează în diferite moduri, în momente diferite, dar una dintre cele mai comune situații, cu care ne-am confruntat, majoritatea dintre noi, este aceea de dinaintea ununi moment dificil.

Un asemenea moment poate însemna o iminentă discuție cu șeful, o apariție pe scenă (sau karaoke), participarea la o întrecere sportivă ș.a. Acest stres de dinaintea unei prestații este ceva real și înăbușă capacitatea noastră de a acționa.

Dar, ce ar fi dacă ar exista modalități prin care creierul nostru ar putea folosi stresul în avantajul nostru? Adică ar transforma acele sentimente de teamă și anxietate în energie, entuziasm, și concentrare. Altfel spus, ar face din stres versiunea noastră de spanac ca al lui Popeye Marinarul.

Pare a fi un vis dar, datorită unor cercetări mai noi privind modul în care creierul nostru tratează stresul, nu mai este un vis.GraficStress

Atunci când ne simțim stresați, creierul eliberează o substanță chimică numită noradrenalină. Ea este una dintre acele substanțe chimice ciudate care sunt minunate dar și teribile pentru noi.

Noradrelina crește atât starea de excitare cât și vigilența, stimulează atenția, îmbunătățește formarea și refacerea memoriei dar în același timp produce creșterea neliniștii și a anxietății. Nu funcționăm prea bine nici cu prea mult dar nici cu prea puțin din acest produs chimic.

Noradrenalina ajută în mod eficient, diferitele zone ale creierului să comunice, fără probleme, în timp ce face, de asemenea, și noi conexiuni neuronale.

Rezultă că, atât timp cât vom găsi modalități de a controla și a face față stresului emoțional, ea poate, într-un mod aproape incredibil să stimuleze funcționarea creierului, să crească creativitatea, și în cele din urmă (și oarecum ironic) să ne facă să devenim mai fericiți, mai puțin anxioși și mai puțin deprimați.

Dar, există o chichiță: cum să schimbăm modul în care tratăm situațiile de stres, astfel încât să le folosim în avantajul nostru?

Multe dintre simptomele de anxietate și stress – gura uscată, accelerarea ritmului cardiac – sunt aceleași ca la excitare.

În același timp, studiile au descoperit că atunci când oamenii sunt puși în situații de stres, cum ar fi vorbitul în public sau o apariție scenică, încercarea de a-și autosugera calmarea, se poate întoarce, împotriva lor.

În schimb, cei care își pot reîncadra situația, considerând-o drept excitare, sunt avantajați în a face față valului de stress.

Când simțim anxietate, înainte de o întâlnire sau înainte de a discuta cu cineva pe care îl respectăm, acea anxietate poate diminua capacitatea memoriei de lucru, poate scădea încrederea în sine și, drept urmare, influențează negativ performanța generală.

A fi conștienți că aceasta este reacția noastră obișnuită face ca problema să fie și mai dăunătoare pentru că anticiparea anxietății ne duce la un dezechilibru deloc confortabil.

Alison Wood Brooks, profesor asistent la Harvard Business School, a studiat modul de reacție la stress și a constatat că persoanele care au reconsiderat anxietatea drept excitare, au evoluat mai bine decât cei care au încercat să o evite prin calmare.

Un alt mod de abordare a acestei probleme, propus de Carol Dweck, psiholog la Stanford, este luarea în considerare a două mentalități: de “creștere” și “fixistă”.

Indivizii cu mentalitate “fixistă”, cred că lucrurile care li se întâmplă sau modul în care se simt nu poate fi schimbat. Această abordare fatalistă pune piedici serioase capacității de a schimba modul de a vedea o situație.

În schimb, persoanele cu o mentalitate de “creștere” văd eșecul ca pe o șansă de a învăța. Ei sunt cei care pot transforma stresul în simplă emoție și sunt capabili să meargă pe calea pe care stresul îmbunătățește performanța.

Să ne gândim la comicii sau interpreții care se tem că înaintea unui spectacol nu simt “limita” anxietății. De pildă, vestitul jucător american de golf Tiger Woods, spunea că, dacă nu se simte neliniștit înaintea unui meci, el știe că va evolua rău.

Prin urmare, cu o mentalitate corectă, stresul poate fi un potențator de performanță.

Mulți dintre noi au trecut prin acele situații în care gândurile negative și neproductive, stresul sau anxietatea, nu ne-au lăsat, pur și simplu, în pace.

Toți “am crezut” că este rezultatul unor forme complexe de activitate, între proteine și alte substanțe chimice, expresii genetice și conexiuni neuronale, din creierul nostru.

Neurologul Alex Korb descrie asta ca pe o “pârtie de schi în zăpadă”:

“Cu cât vei schia mai mult pe o cale, cu atât este mai ușor să mergi în jos pe această cale și nu pe alta.”

La fel și mentalitatea “fixistă”: cu cât reacționezi mai mult la stres, cu anxietate, îndoială de sine și frică, cu atât mai probabil te vei simți la fel într-o situație asemănătoare.

Psihologii au găsit însă o soluție. Se numește “reevaluare cognitivă”.StresRelax

În “reevaluarea cognitivă” nu este vorba despre deconectarea gândurilor negative (ceea ce, între noi fie vorba, este în general imposibil). Nu este vorba nici de transformarea gândurilor negative false în unele pozitive.

Scopul “reevaluării cognitive” este de a face un pas înapoi și revenirea prin gândire la realitate, altfel spus, “revenirea cu picioarele pe pământ”.

Iată părerea doamnei Hooria Jazaieri, cercetător și terapeut  în psihologie la University of California, Berkeley prezentată în The Wall Street Journal:

“Eu spun pacienților: gândiți ca niște oameni de știință!. Folosiți observațiile și descrierile despre voi înșivă fără discernământ observând și descriind fapte. Așa că, în loc să permiteți ca îndoiala de sine negativă să vă bântuie sălbatic trebuie să sesizați momentul când porniți în jos pe o cale negativă și să vă opriți singuri.”

În aceeași ordine de idei, scriitoarea Elizabeth Bernstein sugerează să ne notăm gândurile și să identificăm ceea ce le-a declanșat, ca de exemplu: “Șeful meu mi-a trimis un e-mail să-l sun iar eu am început să am griji că lui nu-i place munca mea și are de gând să mă concedieze.”

Să așternem acest fel de gânduri pe hârtie, și apoi să le supunem “analizei de laborator”. Trebuie să punem sub semnul întrebării, presupunerile care pot deveni o ipoteză.

Munca noastră este de calitate proastă? Vom fi concediați pentru ea?

Există șanse, atunci când începem să ne gândim serios, să ne dăm seama că nu găsim motive care să sprijine simțămintele noastre inițiale.

Dar încă nu trebuie să ne oprim. Trebuie să vedem și proba contrarie.

Care sunt succesele noastre? Am primit, mai recent, vreo promovare?

Să ne notăm toate lucrurile care contrazic îndoiala de sine și cu cât ne angajăm astfel mai mult în reîncadrarea îndoielii în încredere, cu atât mai mult devenim mai capabili să părăsim acea “pârtie de schi”, unică, pe care coboram până acum.

Și dacă asta nu funcționează? Atunci analizăm extremele.

Munca noastră este de calitate proastă? Dar chiar așa o fi? Adică niciodată nu a existat un scriitor/proiectant/dezvoltator mai rău decât noi și noroc că nu ne aruncăm în mare pentru a scăpa lumea de noi pentru a o face mai bună.

“Te vei prăpădi de râs”, explică psihologul Steve Orma, autorul cărții “Stop Worrying and Go To Sleep”. Râsul va face să ne simțim mai bine și ne va ajuta să evidențiem absurditatea gândurilor noastre negative.

Desigur, dacă vrem să ne revenim, este nevoie de mult timp pentru a învăța să reformăm modul în care tratăm situațiile și să transformăm stresul și îndoiala de sine în stimulatoare ale productivității.

Dar, de fapt, nu de chiar așa de mult timp.

Potrivit “The Wall Street Journal”, un studiu din 2014, în revista “Behaviour Research and Therapy” a arătat că persoanele care au practicat reevaluarea cognitivă au fost capabili să reducă în mod semnificativ emoțiile lor negative în doar 16 săptămâni adică patru luni pentru a deveni o persoană mai bună, mai fericită, și mai productivă decât suntem.

Iar asta înseamnă o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. lifehacker.com/how-to-reframe-your-stress-and-anxiety-into-productivit-1782812521?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2. ro.wikipedia.org/wiki/Noradrenalin%C4%83

3. inimafericita.ro/tag/noradrenalina/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *