18 Mar

Școala ar putea oferi mult mai multă fericire copiilor noștri!

“Ce greșeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule!”

                                                                                           George Enescu

Unul din cititorii postării noastre din 4 martie, “Școala înseamnă nefericire pentru copiii noștri!”, comentează textul respectiv și scrie, printre altele: „propun discuții cu soluții și viziuni pe temele abordate”.

Aceste cuvinte ne reamintesc că este ușor să critici fără să oferi soluții, motiv pentru care, prezentăm, ca un fel de “replică”,  o viziune care dacă ar deveni realitate ar putea înlătura unele din relele care îndepărtează copiii de școală.

Primul rău, care ar trebui să dispară, este demagogia oamenilor noștri politici care folosesc cu nonșalanță sintagma “Învățământul este prioritate națională”. Ei ar trebui să înlocuiască lozincile, cu măsuri concrete care să dovedească plasarea învățământului în prim planul obiectivelor naționale.

Învățământul ar deveni prioritate națională cu adevărat dacă, i s-ar aloca fonduri, conform necesităților și nu pornindu-se  de la ideea că, fiind un domeniu “neproductiv”, consumă “pe degeaba” fondurile bugetare.

Suntem convinși că, marea majoritate a populației țării, ar fi dispusă să renunțe la tot felul de investiții, mai mult sau mai puțin necesare, în favoarea investițiilor în fericirea copiilor lor.

În fond, investiția în tineret înseamnă investiția în viitorul țării și constituie un act profund patriotic, lucru pe care, până acum, l-au omis toți guvernanții. Ei nu țin cont de faptul că, școala lăsată în paragină conduce către o țară în paragină.

De ce ar avea nevoie învățământul de mai mulți bani?ClasaAViitorului

În primul rând pentru a i se realiza o bază materială corespunzătoare. Școlile, inclusiv cele din localitățile cele mai izolate, ar trebui să fie niște modele de civilizație.

Toți copiii ar trebui să aibă în școală condiții de civilizație cum acasă poate nu toți au. Acesta ar fi un prim pas în direcția formării de generații de cetățeni pretențioși, care să nu se mulțumească cu jumătățile de măsură, care să respecte și să aspire la condițiile de viață civilizate, pe care le poate oferi o țară europeană în acest secol XXI.

Școlile ar trebui să pună la dispoziția elevilor săli de studiu spațioase, luminoase, bine încălzite și baze sportive cu toate anexele necesare igienei de după activitatea sportivă. Ele ar trebui să fie dotate cu toalete moderne nu cu improvizații în fundul curții.GrupuriSanitare

(Vă reamintim unul din nenorocirile petrecute într-un asemenea loc:  “O fetiţă de 10 ani, elevă la Şcoala Generală din satul Viişoara, judeţul Dâmboviţa, a murit, luni – 12 martie 2012, n.n. –  după ce a căzut în fosa septică din curtea şcolii, iar alţi doi copii, care au căzut şi ei în fosă, au fost salvaţi de către personalul unităţii de învăţământ.” –  www.mediafax.ro).BazaSportiva

Învățământul ar trebui să dispună de bani pentru ca, atunci când mobilizează elitele tineretului studios la fazele naționale ale olimpiadelor școlare, să le asigure condiții de cazare și masă de 5 stele și nu prin internate și cantine sărăcăcioase, selectate pe seama costului cât mai scăzut. Acești copii ar primi astfel un mesaj despre cât de mult îi apreciază și îi iubește întreaga societate.

Învățământul ar trebui să dispună de bani ca să-și permită să angajeze numai cadre didactice care respectă “Decalogul  Dascălilor De Pretutindeni” al poetei  chiliene Gabriela  Mistral, laureată a Premiului Nobel  pentru literatură în 1945 ( culturaarsmundi.ro/wp-content/uploads/2015/04/seniori9-pt-net.pdf ):

1. IUBEŞTE; iar de nu poţi iubi peste măsură, să nu iei copii în grijă.

2. SIMPLIFICĂ; a şti înseamnă a simplifica fără a dăuna esenţei lucrurilor.

3. INSISTĂ; repetă mereu aidoma Naturii care-şi poate repeta speciile până la perfecţiune.

4. ÎNVAŢĂ-I pe copii cu pasiune; gândeşte-te că numai astfel se vor apropia de frumuseţea care dă naştere la tot ce e bun.

5. ÎNVĂŢĂTORULE, nu-ţi irosi elanurile în van; ca să aprinzi făcliile trebuie să porţi focul în inima ta.

6. ÎNSUFLEŢEŞTE-ŢI vorbirea; fiecare lecţie va fi mai vie decât o fiinţă.

7. CULTIVĂ-TE pentru ca să dai şi altora.

8. AMINTEŞTE-ŢI că meseria ta are foarte puţin dintr-o marfă şi foarte mult dintr-un oficiu sacru.

9. ÎNAINTE de a-ţi începe lecţia de fiecare zi, priveşte în inima ta şi vezi dacă este transparentă.

10. GÂNDEŞTE-TE că ai o singură menire, ce depăşeşte propria-ţi voinţă: să creezi lumea de mâine!

Un corp profesoral fidel acestui decalog, în mod cert, ar atrage iubirea copiilor și nu ar stârni “ura” lor, performanță pe care, din păcate, multe din persoanele devenite în zilele noastre cadre didactice, reușesc să o atingă.SwimmingPool

O salarizare în acord cu acest decalog ar permite eliminarea din sistem a figurilor, care apar frecvent  în mass-media pentru stilul reprobabil în care practică meseria de cadru didactic meserie ce, în mod cert, pentru ele nu este vocație.

În același timp, credem că sistemul de învățământ ar atrage mult mai mult copiii dacă, s-ar conforma cunoscutului dicton latinesc “Non multa, sed multum” (nu multe [lucruri], ci mult [în sensul de considerabil]).

Mai pe românește: nu mult și prost, ci puțin și bine. Că momentan este mult și prost se vede, cu ochiul liber, în momentele când se finalizează simulările sau examenele de tot felul.

Acest aspect este de notorietate, dacă avem în vedere unele prezentări în mass-media ale “perlelor” culese de la examene sau secvențele “Vax populi” din emisiunile aproape cotidiene “Starea nației” de pe TVR 1.

Deși, teoretic, școala este frecventată de întreaga populație, nivelul de cunoștințe generale este extrem de scăzut.

Parafrazându-l pe Einstein am putea spune: ”Cultura generală este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în școală”. În acest caz, devine legitimă întrebarea “Cu ce se alege marea majoritate a celor care au trecut prin școală?”

Legitimitatea întrebării este susținută, uneori, inclusiv de reproșurile formulate de cadrele didactice ale unui ciclu de învățământ la adresa cadrelor didactice ale ciclului precedent. De exemplu, se întâmplă destul de frecvent, pe la orele de matematică din gimnaziu, ca profesorul să-i întrebe pe elevi: “Voi nu ați făcut tabla înmulțirii în școala primară?”

În aceeași ordine de idei, ni se pare semnificativ faptul că în cadrul secvențelor “Vax populi”, amintite, există foarte multe persoane tinere care, la întrebări de genul “Câte grame are un kilogram?” dau  răspunsuri aiuritoare, de genul: “cam 3” sau „500” sau „800-900”.

Există remedii pentru îmbunătățirea nivelului general de cunoștințe?

Evident că răspunsul nu poate fi decât DA. Specialiștii din sfera educației ar putea stabili, cu obiectivitate, care este cuantumul de cunoștințe și deprinderi necesare unui individ, în viața de zi cu zi, pe care ar trebui să i le furnizeze școala pe diferitele sale trepte. Aceste cunoștințe și deprinderi ar trebui temeinic exersate, într-un număr suficient de ore.

În baza unor asemenea date, stabilite de specialiști, s-ar putea restructura cu adevărat toate programele și manualele.

În acest context, ne amintim, cu neplăcere, de o tentativă de restructurare, de la începutul anilor 90, la care am fost de față: participam la o consfătuire organizată la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Problema supusă dezbaterii era restructurarea programelor și manualelor de Fizică pentru liceu.

La un moment dat se discuta despre programa pentru clasa a XI-a. Cineva dintre participanți, mergând pe ideea simplificării, a propus să se scoată din programă unele amănunte din tema “Curentul alternativ”.

Imediat a sărit, ca ars, un profesor universitar, membru influent al comisiei ministeriale, susținând că este inadmisibil ca un absolvent de liceu să nu studieze “temeinic” curentul alternativ. Ca urmare, nu s-a scos nimic, dimpotrivă, s-au mai adăugat câteva lucruri. Ne punem întrebarea: câte persoane, dintre cele care au absolvit liceul, cunosc măcar răspunsul la întrebarea “Ce este curentul alternativ?”

Am prezentat acest exemplu pentru a sublinia necesitatea abordării cu obiectivitate a problemei minimului de cunoștințe și nu sub presiunea unui partizanat, pentru o anumită idee sau disciplină, ca în exemplul de mai sus.

Întrebarea “Cu ce cunoștințe și deprinderi trebuie să se aleagă elevii, după studiul disciplinei Y, timp de un an, în 1-3 ore pe săptămână și cu suficiente exersări în clasă?” poate constitui un instrument de lucru util pentru restructurarea tuturor materiilor predate în școală.

În ceea ce privește aprofundările, ele s-ar putea realiza sub forma unor ore opționale, pentru elevii interesați sau, lăsate în seama învățământului postliceal și universitar de specialitate.

Alocarea de timp suficient exersării în clasă, a cunoștințelor dobândite, prin restructurare și simplificare, ar elimina și anomalia din prezent când foarte mulți părinți apelează la meditatori sau efectuează ei înșiși, împreună cu copiii, temele pentru acasă, teme care, adesea, sunt multe și dificile chiar și pentru adulți.

Credem că dacă, în fiecare dimineață, la despărțirea de copilul care pleacă la școală, membrii familiei ar putea descifra în comportamentul lui nerăbdarea și bucuria, constatarea respectivă ar constitui pentru toți o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.