04 Mar

Școala înseamnă nefericire pentru copiii noștri!

„Educația este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în școală.”

                                                                                       Albert Einstein

Toți cei care avem tangență cu școala, părinți sau cadre didactice, constatăm, destul de frecvent, că sunt foarte mulți copiii cărora nu le place școala.

Multe discipline stârnesc “plictiseala” sau chiar “ura” elevilor. Pentru mulți dintre ei nu există niciun moment, al unei zile de școală, pe care să-l aștepte cu nerăbdare.

Unii părinți încearcă să atenueze acest gen de simțăminte spunându-le copiilor că, pregătirea lor pentru viață este condiționată de răbdarea de a trece peste această stare.

Printre argumentele folosite este și aceea că, școala nu este un loc de distracție sau că, nu e neapărat nevoie să le placă ceea ce studiază. Important este să obțină diploma care să le faciliteze practicarea unei profesii bănoase.

Nu numai părinții sunt cei care cred că educația este, în primul rând, o cale spre o profesie. Concentrarea atenției mai degrabă asupra educației ca mijloc și scop financiar decât asupra copiilor înșiși, evocă vremurile trecute. În perioada comunismului sintagma “Învățământul nu este productiv” era la ordinea zilei și punea o serioasă amprentă pe finanțarea învățământului.TabelComparativFinantare

Din păcate, ideea în sine a rămas adânc întipărită și în mințile diriguitorilor noștri de astăzi și, a generat inclusiv măsuri de genul “finanțarea per capita”. Așa a devenit cronică subfinanțarea învățământului.

Pornind de aici, putem găsi răspunsurile la multe întrebări pe care ni le punem toți cei cărora ne pasă de viitorul copiilor noștri.

Una din întrebări poate fi dacă într-adevăr școala are ca rol fundamental pe acela de a pregăti copiii pentru viitoarea lor profesie?

Nu negăm importanța acestui obiectiv dar, viața reală de zi cu zi a copiilor, lipsită sau nu de griji, dacă au ce mânca, unde dorm, dacă se pot juca și relaxa în mod liber în locuri sigure și plăcute, dacă adulții le pot acoperi nevoile, dacă se bucură de zilele lor, nu contează?

Există semne care ar părea să indice un răspuns afirmativ. Astfel de semne par a fi: abundența de informații privind îngrijirea copilului, mulțimea de produse educaționale, de linii de îmbrăcăminte, de planuri și meniuri pentru alimentația sănătoasă a copiilor, precum și mass-media, oferind imagini de copii drăguți și sfaturi cu privire la modul în care să fim cei mai buni posibili părinți. Pe baza lor părem a fi o societate obsedată de copii.

Dar, faptele arată altceva. Mulți dintre adulții din România de astăzi neglijează bunăstarea copiilor, mai ales când e vorba de copiii altora.

Noi permitem să li se servească copiilor atât acasă cât și la școală, alimente care le fac rău și tragedia bebelușilor din aceste zile confirmă acest lucru.

Noi tolerăm faptul că foarte mulți copii nu au acces la o îngrijire de zi cu zi, bună.

Responsabilii din sistemul educațional nu iau în considerare faptul că mulți copii își petrec zilele în săli de clasă aglomerate (una din consecințele finanțării “per capita”) și neplăcute, în clădiri nesigure, se confruntă cu plictiseala cu constrângerea și cu asprimea.EleviiRomaniNefericiti

Lipsa de interes pentru bunăstarea de zi cu zi a copiilor se exprimă și în alte moduri, mai puțin directe, dar nu mai puțin convingătoare.

De exemplu, încurajăm absolvenții noștri mai slab pregătiți să se îndrepte către învățământ și îi descurajăm pe cei mai bine pregătiți să facă acest lucru.

Acest lucru se întâmplă prin subfinanțarea, de care vorbeam, care înseamnă și salarii foarte mici pentru cadrele didactice.

Ajungem astfel și la un răspuns la întrebarea de ce rezultatele examenelor anuale de titularizare sunt mizerabile și mass-media vuiește în legătură cu slaba pregătire a cadrelor didactice.

Dar cine se orientează astăzi spre învățământ? Câți dintre părinți își sfătuiesc copiii să se pregătească pentru o carieră didactică?

Învățământul a devenit un refugiu doar pentru absolvenții învățământului superior care nu și-au găsit loc de muncă în alte domenii, mai bine plătite. Nu este de mirare că interesul lor pentru învățământ este zero sau sunt foarte slab pregătiți.

Discursul public despre copii, de obicei, este încadrat în termenii a ceea ce se va întâmpla atunci când ei vor fi adulți, iar aceste rezultate sunt de obicei formulate în termeni economici.

Dar această conexiune, pe termen lung, între copilărie și rezultatele economice nu ar trebui să excludă preocupările pentru ceea ce copiii simt, cred și fac acum. Banii din viitor nu ar trebui să pună în umbră bunăstarea din prezent.

În ultimele decenii avem, fără să știm exact cu ce urmări, două direcții către care îndreptăm simultan învățământul.

Pe de o parte, am cerut, cu tot mai mare urgență, ca școlile noastre să ridice partea de jos a societății, școlarizându-i pe absolut toți copiii.

Concomitent cerem ca elevii noștri să capete tot mai multe cunoștințe și deprinderi de nivel superior iar în acest scop aglomerăm planurile și programele școlare făcându-le greu suportabile pentru elevi.

Suntem hotărâți cu privire la predarea disciplinelor care conduc către o profesie dar, nu reușim să-i învățăm plăcerea de a fi parte a unei comunități literare, sau cum să facă din activitatea lor ceva semnificativ care le-ar putea oferi o viață satisfăcătoare.

Copiii sunt împinși spre a vedea fiecare stadiu al școlarizării ca fiind o platformă pentru o anumită realizare viitoare care duce la bogăție.

Deja elevul de clasa a VI-a știe că el nu are nevoie de alte materii decât cele din care va da examene. Poate că acelea nici nu-i plac dar, el vrea să meargă la liceu și apoi la o anumită facultate ca să poată ajunge în postura visată.

Acest gen de abordare îi privează pe copii de șansa de a descoperi ceea ce le place cu adevărat, de a descoperi cum să se gândească la subiecte complexe, cu mintea deschisă și, cum să-și găsească un scop în viață.

Unele dintre problemele cele mai greu de rezolvat în școli ar putea fi rezolvate dacă s-ar înlocui ghidarea învățământului pe criteriile financiare cu un alt obiectiv, unul care ar fi potrivit pentru toți copiii și pentru acum dar și pentru viitorul lor, obiectivul de a dobândi ceea ce unii oameni cunosc ca fiind fericirea.

Oamenii își petrec viața căutând fericirea și cei mai mulți părinți, doresc pentru copiii lor, mai presus de orice, fericirea.

Capacitatea de a fi fericiți în mod real (spre deosebire de plăcerile trecătoare) este ceea ce ne separă de alte specii și face atât de prețios darul minții umane.

Școala ar trebui să fie locul în care copiii simt bucurie, satisfacție, scop și un sentiment de conexiune umană precum și locul în care ei dobândesc cunoștințele și deprinderile care să le permită să ducă o viață fericită ca adulți.

Mulți elevi declară că școala le produce nefericire. Acest lucru se pare că nu este departe de adevăr.

Profesorul Mark Bauerlein, de la Universitatea Emory, din SUA, susține că este o greșeală să ne facem prea mult griji privind implicarea elevilor în școală. El motivează că, din moment ce elevii vor avea probabil de suportat multă plictiseală, în viața adultă, le-ar face mai bine să fie pregătiți pentru plictiseală decât să se încerce să se facă școala interesantă pentru ei.

Este un mod de gândire tentant: de ce să nu se lucreze din greu pentru a ajuta copiii și adolescenții să devină foarte buni în tolerarea plictiselii, irelevanței și frustrării?

Sistemul nostru educațional, fără să vrea, se pare că este ghidat de premisa că, plictiseala în școală este un preț acceptabil de plătit pentru succesul de viitor, ca adult plictisit.

Chiar dacă funcționează, este o soluție îndoielnică. Cercetările sugerează că, și când elevii pot tolera peste 10 ani de suprimare a nevoilor lor, în interesul salariilor viitoare, lucrurile nu ies tocmai bine. Ei devin adulți nemulțumiți.

Câți dintre noi au speranțe pentru așa ceva pentru copilul lor?

Credem că nimeni și, această constatare ne poate oferi, nouă și copiilor noștri, o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. www.alternet.org/education/were-making-our-kids-miserable-school

2. www.tonica.ro/de-ce-nu-le-place-copiilor-scoala/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.