10 Nov

Scriitorul Haruki Murakami are o povață bună pentru ceea ce poți face atunci când viața pare întunecată

„Singurătatea nu e un sentiment atât de rău. E ca liniştea în care se cufundă un copac după ce păsările şi-au luat zborul de pe ramurile lui.”

Haruki Murakami

 

După ce am citit “La sud de graniță, la vest de soare” dar mai ales „Pădurea norvegiană”, două dintre cărțile lui Haruki Murakami care m-au impresionat în mod deosebit, am devenit atent la acest foarte talentat scriitor japonez.

Așa am dat și peste câteva dintre gândurile sale împărtășite la un eveniment din 6 octombrie al revistei New Yorker.

Se pare că, printre ele, am găsit o soluție și pentru o problemă care ne frământă probabil pe mulți: “Ce are de făcut o persoană atunci când veștile proaste abundă și ea nu este acel gen de persoană pentru care mărșăluitul pe străzi sau scrierea unor petiții ar fi o soluție preferată?”

Dacă sunteți o asemenea persoană, adică nu sunteți tipul de activist dar, totuși, doriți să găsiți o modalitate de a ajuta umanitatea, o povață bună găsiți printre cele spuse de Murakami.

Referindu-se la o serie de tragedii, inclusiv la atacurile teroriste din Statele Unite ale Americii din 11 septembrie 2001 și la dezastrul natural (cutremurul urmat de tsunami) care a lovit Japonia în 2011, scriitorul a spus:  “Mă întrebam ce pot face pentru cei care au suferit. Dar, m-am gândit: Ceea ce pot face este să scriu ficțiune bună”.

El a găsit că lucrul cel mai bun pe care îl poate face, pentru a alina suferințele altora, este să continue să scrie povestiri care îi mișcă pe oameni.

(Sunt convins că romanele menționate, așa cum m-au mișcat pe mine, o fac cu cei mai mulți dintre cei care le citesc.)

“La urma urmei, când scriu o povestire bună, o ficțiune bună, ne putem înțelege reciproc dacă sunteți un cititor și eu sunt un scriitor “, a spus Murakami. “Există un culoar secret special între noi și putem să ne trimitem un mesaj unul altuia. Așa (scriind povestiri bune) cred că am o modalitate prin care pot să-mi aduc contribuția față de societate sau față de oamenii din lume”.

După părerea scriitorului, toți putem găsi o modalitate, în acord cu tipul de persoană care deja suntem, de a ajuta oamenii. Asta ar putea însemna a face artă, a scrie romane, a studia sau a preda.

Angajarea acestor eforturi, este o modalitate de a vindeca lumea, dacă ești în deplină cunoștință a faptului că faci parte din ea și îți oferi ei darurile pe care le ai.

Această abordare a scriitorului ne oferă un model bun pentru noi ceilalți, indiferent dacă scriem sau nu. Răspunsul său creativ la tragedie este propriul lui tip de activism și ilustrează ceea ce este frumos în omenire.

Putem alege, așa cum a făcut Haruki Murakami, să ne exprimăm speranța pentru omenire sau disperarea cu privire la starea afacerilor mondiale prin darurile de care dispunem, care nu trebuie să fie evident politice.

Nu trebuie să mărșăluim sau să scriem petiții, dacă nu avem înclinație pentru așa ceva și, putem considera drept o formă de „angajare” contribuția noastră creatoare.

“Natura își ascunde secretele din cauza nobleții ei esențiale, și nu prin mijloace viclene”, a spus fizicianul Albert Einstein.

Ceea ce a vrut să spună este că natura vorbește într-un limbaj codificat deci, făcând parte din univers, putem și noi “să ne angajăm” în moduri care ar putea să nu fie evidente celor care se înclină spre o abordare mai brutală sau chiar violentă.

Arta poate fi o formă de protest sau de rezistență; o modalitate pașnică de a răspunde unei lumi pline de lupte și ură fără să evite, în același timp, adevărurile dificile.

Este un angajament pe un alt nivel care nu seamănă în mod clar cu activismul clasic, dar face din lume una un pic mai bună.

De exemplu, artistul vizual britanic Marc Quinn a anunțat, pe 23 octombrie, că are în proiect o sculptură numită Odyssey, constând din două cuburi uriașe de sânge uman înghețat.

Unul se va face cu donații din partea a 2.500 de voluntari refugiați relocați. Celălalt va fi alcătuit din sângele a 2.500 de voluntari care nu sunt refugiați, printre care multe VIP-uri cum ar fi Anna Wintour, redactorul-șef al revistei americane Vogue, modelul Kate Moss și legendarul Paul McCartney.

După cum a spus Anna Wintour despre proiect, “Sângele meu și sângele refugiat sunt la fel”.

Proiectul lui Quinn este menit să sporească gradul de conștientizare al crizei globale a refugiaților și să obțină 30 de milioane de dolari pentru a sprijini organizațiile de caritate orientate spre refugiați.

Lucrarea va fi dezvelită pe treptele Bibliotecii Publice din New York în toamna anului 2019.

Artistul răspunde într-un mod specific lui, unei probleme de o amploare enormă, făcând ceea ce știe el să facă cel mai bine. Deși o sculptură nu poate să salveze din punct de vedere tehnic nici o viață, atenția și banii pe care i-ar putea strânge ar putea face foarte bine acest lucru.

Dar, nu toți putem avea proiecte atât de ambițioase ca și cel al lui Quinn, sau al altor celebrități. Cu toate acestea, fiecare dintre noi participăm, în fiecare zi, la creația lumii.

Când alegem să facem acest lucru prin folosirea darurilor pe care le avem pentru a face acest loc unul mai pașnic, eforturile noastre sunt la fel de importante.

În acest context s-ar putea vorbi de preluarea din tradiția evreiască a conceptului de “tikkun olam” sau “repararea lumii”.

Conceptul este foarte simplu și înseamnă că a fi evreu implică o mare responsabilitate în a face această lume mai bună și orice activitate care duce la o stare mai armonioasă este valabilă și valoroasă.

Site-ul organizației Chabad, site care tălmăcește misticismul evreiesc, explică: “Toate activitățile umane sunt oportunități pentru a îndeplini această misiune și fiecare ființă umană poate fi implicată în “tikkun olam”, copil sau adult, student sau antreprenor, industriaș sau artist, îngrijitor sau agent de vânzări, activist politic sau ecologist, sau oricine altcineva dintre noi care se luptă să se mențină pe „linia de plutire“.

Fiecare act de reparație”  reglează universul și nu trebuie să fii religios, artist sau om politic pentru ca să participi. Trebuie să fii om.

În fond, la asta se reduce și povața lui Haruki Murakami și aplicând-o, mai mult ca sigur, beneficiem de nenumărate picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.japantimes.co.jp/culture/2018/10/07/books/haruki-murakami/#.W98hpOKxW02

2.qz.com/quartzy/1439356/novelist-haruki-murakami-has-good-advice-on-what-you-can-do-when-life-looks-dark/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

3.www.chabad.org/library/article_cdo/aid/3700275/jewish/What-Is-Tikkun-Olam.htm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.