21 Nov

Singurătatea “în doi” este mai rea decât singurătatea propriu-zisă dar…

Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.”

Tudor Muşatescu

 

Oare așa să fie, cum spune Tudor Mușatescu? Răspunsul este NU.

Când este vorba de căsnicii care și după trecerea câtorva decenii sunt înflăcărate și iubitoare lumea spune frecvent „Sunt atât de norocoși!”

După opinia doamnei dr. Carol Bruess, profesor de Comunicare și Jurnalism la University of St. Thomas, Minnesota, nu norocul este cheia unei căsnicii bune ci efortul depus pentru a o menține ca atare.

Un astfel de efort este printre cele mai pline de satisfacții eforturi pe care le facem, pentru a crea o relație plină de prietenie, adorare reciprocă și un respect neîncetat pentru talentele și ciudățeniile partenerului nostru.

Din capul locului trebuie spus că nu e nevoie să fii expert în relații pentru a ști când ceva nu este în regulă în căsnicie. Dacă în cadrul ei umorul nu mai vine cu ușurință; idiosincraziile partenerului nu mai sunt îndrăgite sau relația nu mai este una în care nevoile tale emoționale sunt îndeplinite, s-ar părea că te afli într-o relație/căsnicie în care și-a făcut loc „singurătatea în doi”.

Sună oximoronic, nu? Să fii singur/singură într-o  relație/căsătorie?

Din păcate existența unor asemenea căsnicii este reală și destul de obișnuită. Unele persoane care au experimentat-o afirmă că este mai rea singurătatea într-o căsnicie decât singurătatea la propriu. Potrivit unor sondaje, aproximativ 40% dintre oameni au avut parte de durerea de a fi singuri în relație.

Dacă nu există două căsnicii fericite identice în schimb toate căsniciile în care s-a manifestat singurătatea au ceva în comun: măcar unul dintre  soți se simte abandonat emoțional.

Abandonul emoțional poate fi confuz, vag și greu de identificat, deoarece persoana alături de care îți petreci viața stă în fiecare seară lângă tine în pat, creșteți împreună copiii ș.a.m.d. Ar putea fi chiar persoana cu care încă mai faci sex. Dar în momente de sinceritate recunoști că este, de asemenea, persoana alături de care simți că ceva nu funcționează, că ceva lipsește.

Singurătatea într-o căsnicie nu înseamnă că îți excluzi perechea fizic din propria-ți viață, ci înseamnă doar o excludere emoțională din propriile gânduri.

Deși vorbiți unul cu altul, nu vă comunicați speranțele, temerile și visurile. De asemenea, este posibil să nu vă certați sau să țipați și să nu arătați semne evidente de dizarmonie. Nu vă mai “luptați” deloc, pentru că ați descoperit că este mai ușor să nu o faceți.

Singurătatea într-o căsnicie nu înseamnă, că nu ești un părinte atent și iubitor. Multe cupluri care ajung în această situație reacționează de fapt transferând cea mai mare parte a energiilor către copiii lor.

Să fie foarte clar: singurătatea într-o căsnicie nu înseamnă că partenerii nu se iubesc. Poate însemna că distanța emoțională dintre ei a crescut până la punctul în care iubirii dintre ei îi lipsește o intimitate esențială – o tandrețe în cuvinte, acțiuni și gânduri.

Vestea bună este că persistă sentimentul posibilității, care poate oferi speranță, chiar dacă acest lucru este privit cu neîncredere și teamă.

Care ar fi originea speranței? Răspunsul ni-l oferă dr. Carol Bruess care este de părere că majoritatea relațiilor, în care s-a instalat singurătatea, pot fi revigorate. Totul necesită răbdare și efort.

Partenerii pot fi readuși la o stare, plină de energie pozitivă și intimitate reînnoită, ca și aceea de la începuturi.

Cu puțin efort și câteva modificări de comportament se poate reveni la o realitate zilnică mai bună, una care arată cam așa: o relație în care partenerii își cunosc reciproc grijile actuale; o relație în care ei pot râde împreună de absurditățile și supărările zilnice ale vieții; o relație în care amândoi doresc să creeze și să anticipe cu bucurie o seară în care copiii sunt în altă parte și ei vor petrece în doi momente de bucurie.

Momentul deciziei de a se redobândi conexiunea între parteneri trebuie să fie însoțit de hotărârea partenerilor de a fi răbdători.

Asemănător cu efortul de a reveni la forma fizică normală, după o vătămare sau boală când nu te repezi să alergi 10 km imediat după o pauză de trei ani de la exerciții, refacerea “mușchilor relației”, după ce au ajuns să se atrofieze, va lua ceva timp și cu siguranță necesită puțin efort.

Dar cuvântul cheie este cuvântul puțin. “Memoria musculară” este ceva foarte puternic și asta este valabil și pentru „mușchii de intimitate”.

Iată trei recomandări ale doamnei profesor Carol Bruess pentru “refacerea mușchilor de relație-conexiune”:

1.Pune întrebări!

Singurătatea în căsnicie este resimțită probabil de ambii parteneri și implică lipsă de speranță și neajutorare inclusiv în privința primilor pași ce ar trebui făcuți.

„Începeți cu voi înșivă!” spune Carol Bruess. “Luați pur și simplu inițiativa de a adresa partenerului cel puțin o întrebare pe zi despre ceva care nu are legătură cu gestionarea vieții voastre. Întrebări precum – Ai plătit factura la electricitate? – sau  – Poți aduce copiii mâine acasă de la școală? –. Întreabă-ți partenerul ce îngrijorări are sau ce îi creează entuziasm sau poate stres. Poți întreba și ce așteptări de la viitor are. În orice caz ascultă apoi cu atenție răspunsul.”

Începeți cu puțin și nu vă mirați dacă partenerul este suspicios la început. Restabilirea conexiunii emoționale este un schimb de energie – o schimbare în dorința de a ști ce gândește și simte cealaltă persoană când vă împărtășește propriile gânduri și sentimente.

Fixați-vă ca un obiectiv să vă implicați partenerul în mai multe asemenea conversații în fiecare zi. Cel mai probabil, va începe să răspundă, punându-vă întrebări similare. S-ar putea să nu se întâmple imediat, dar aveți încredere că se va întâmpla în timp. Noi, oamenii, suntem destul de previzibili; tindem să înapoiem ceea ce am primit.

2.Pătrunde în lumea celuilalt!

Mai precis, intră în lumea gândurilor sale. Acest lucru se va întâmpla în mod firesc punând întrebări. Dar, de asemenea, este important să depui un efort pentru a privi zilnic prin perspectiva partenerului tău – un exercițiu pe care nu-l poți omite în timp ce te străduiești să reconstruiești o legătură emoțională.

Ce presupune acest lucru? Carol Bruess explică: „Închide ochii și timp de doar un minut imaginează-ți cum este lumea partenerului tău în prezent – din punctul lui de vedere. Oare ce simte/experimentează acum? De ce s-ar putea să aibă nevoie acum? Care este realitatea sa actuală? Care ar putea fi provocările sale? Unde găsește bucurie? De ce ar putea fi îngrijorat?”

Nici măcar nu trebuie să vorbești cu partenerul tău despre ceea ce vezi cu ochii minții tale – cel puțin nu imediat sau chiar niciodată. Angajându-te în această scurtă activitate, vei avea mai multă empatie și răbdare pe măsură ce navighezi în viața de zi cu zi a partenerului tău. Această empatie crescută poate fi rădăcina unei conexiuni emoționale reînnoite.

3.Creează ritualuri de conectare!

Doamna profesor Bruess recomandă: „Pornește cu pași mici. Alege să creați împreună momente minuscule de experiențe partajate intenționat. Dacă partenerul tău este cel care pregătește de obicei cina, încearcă să i te alături în bucătărie și întreabă cum poți ajuta în seara asta. Asemenea gesturi de legătură sunt lucrurile puternice ale căsniciilor înfloritoare.”

Este un fel de terapie care constituie o oportunitate caldă, sigură și primitoare de a învăța pur și simplu noi moduri pozitive de a fi împreună, bazându-vă pe ceea ce ați creat deja împreună.

Dacă aveți copii, fă apel la dorința partenerului tău de a crește tineri sănătoși și fericiți și reamintește-i că cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru copiii voștri este să aveți o relație sănătoasă.

Sper iubite cititorule că ai o relație/căsnicie înfloritoare care îți oferă numeroase picături de fericire și chiar dacă ai citit acest articol, nu ai nevoie de povețele din cadrul lui.

Don’t worry, be happy!

 

Sursa:

ideas.ted.com/are-you-lonely-in-your-partnership-or-marriage/

11 thoughts on “Singurătatea “în doi” este mai rea decât singurătatea propriu-zisă dar…

  1. Mă bucur pentru ocazia oferită de a vă mulțumi din nou, domnule profesor Eilender, pentru bogăția de idei privind căsnicia, cuprinsă în articolul de mai sus. Îmi place să cred că, se vede cu ochiul liber cum autorul textului este un fericit beneficiar al unei căsnicii reușite.

    Textul de mai sus abordează o temă extrem de vastă. În consecință, presupun că tratarea acestui subiect nu se pretinde a avea un caracter exhaustiv. În sensul celor menționate, n-ar fi exclus să existe probabil încă multe alte aspecte care ar trebui completate sau definitivate.

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Valorosul material, domnule profesor Eilender, mi-a adus cu sine o nouă provocare la interogativitate. Cu îngăduința dumneavoastră, vă prezint mai jos, câteva gânduri apărute pe marginea interesantelor idei parcurse cu această ocazie.

    Există, din păcate, chiar și-n secolul XXI un număr impresionant de soți și soții care nu sunt cu adevărat căsătoriți. Trăiesc unul alături de altul ca-ntr-un fel de purgatoriu.

    „Căsniciile fericite sunt rare“, ne informează un mare iubitor de finețe și de tact, „datorate norocului.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. „Ca o clădire bine construită, ele (căsniciile fericite) se bazează pe temelii studiate inteligent și științific“, adaugă același autor.

    În ce mă privește, în cei peste 37 de ani de căsnicie, au apărut în viața mea o serie de situații extrem de complexe din care am înțeles că, cu toată dragostea mea sinceră și bunele mele intenții, am venit la altar ca un „analfabet al căsătoriei“.

    Multe chestiuni încercam să le rezolv pe baza ignoranței generatoare chiar și a… toanelor mele. Am avut și am încă parte de experiența unică a soției mele care cu multă finețe și tact spune din când în când: „ Pentru liniștea conjugală… tac.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. Am ajuns astfel în timp la cunoașterea faptului că: “Neștiința, sau mai bine zis o cunoaștere greșită a acestor chestiuni trebuie să fie înlocuită printr-o educație potrivită care să îngăduie viitorilor soți (și chiar a celor căsătoriți) să privească obiectiv, sincer și științific“ toate aspectele vieții conjugale.

    Educația, despre care am vorbit recent, este influențată, după cum deja știm, de mediul familial, social sau cultural din care provin soțiile și soții. De pildă, în unele culturi se practică arvuna între familii care aduc împreună o tânără soție de 15 ani și un soț, doar pe cale de relații și nicidecum pe temelii studiate inteligent și științific. Rzultatul ? O droaie de copiii fără educație care, în cea mai mare parte îngroașă șirul viitorilor chiriași ai instituțiilor de reeducare pe banii statului.

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Dale Carnegie, acest admirabil autor al unor cărți motivaționale celebre, scria prin 1927 următoarele:
    „Putem noi răspunde afirmativ, cu toată sinceritatea, la următoarele întrebări care ne îngăduie să ne prețuim meritele de soți și soții ?“ Redau doar câteva dintre aceste întrebări pe sărite dată fiind limita spațiului și timpului disponibil prezentării opiniilor mele.

    DOMNULE,
    1. Mai faceți, din când în când, curte soției dumneavoastră ? Îi mai aduceți flori ? Sărbătoriți ziua nașterii ei sau cea a căsătoriei ? Îi dați vreo atenție sau îi faceți vreo gentilețe neașteptată ?

    2. Vă dați osteneala ca să n-o criticați niciodată față de martori ?

    3. Vă străduiți ca să o înțelegeți și s-o ajutați în momentele ei de oboseală și nervozitate ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  6. 4. Împărțiți cu dânsa măcar jumătate din timpul vostru liber ?

    5. Căutați orice prilej ca să o încurajați și să-i exprimați admirația ?

    6. Aveți grijă să-i mulțumiți pentru toate micile servicii (cârpeli, comisioane, corespondență etc.) ?

    DOAMNĂ,
    1. Vă dați toată osteneala ca să faceți casa agreabilă ?

    2. Vă dați sincer osteneala de a vă înțelege cu mama lui sau cu ceilalți membri ai familiei sale ?

    3. Știți să sacrificați o părere fără importanță, pentru a salva armonia menajului ?

    4. Alegând toaletele dumneavoastră, vă gândiți la preferințele lui de culoare și stil ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  7. Interesanta temă a căsniciei este foarte bine conturată și-n cultura iudeo-creștină. De pildă, însuși Creatorul tuturor ființelor, scrie cu degetul Său: „ Să nu preacurveşti.“

    Același Creator mai scrie: „ Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. “

    Tema unei potențiale căsnicii sau a unei relații de iubire te poartă cu gândul și la Samson și Dalila. În privința acestor personaje suntem informați, de pildă că: „Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.“ Apoi, suntem informați despre același Samson că: „ După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. “

    CONTINUARE MAI JOS.

  8. Relația de iubire dintre cei doi avansează până la momentul de criză ce apare între ei. Dalila îl abordează în acel moment pe Samson în felul următor: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat. El i-a zis: N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.“

    Apoi, în continuarea desfășurării crizei Dalila i-a zis lui Samson: „Cum poţi spune: Te iubesc! când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  9. În contextul celor de mai sus, las deoparte iubirea deoarece mi se pare interesant aspectul privind asocierea noțiunii de minciună cu bătaia de joc. Din nefericire acest mod de bătaie de joc este foarte actual, foarte diversificat și poate fi exemplificat de către minciunile paleriene prin: diversiune, distorsiune, omisiune, promisiune sau falsa compasiune, cu care suntem confruntați zi de zi și mai ales din 4 în 4 ani la alegeri. Înainte de alegeri, de pildă, ni se promit mii și mii de kilometrii de autostradă și… lista este cea cunoscută. După alegeri dăm vina pe… trecut și așa mergem siguri, în pas voios, către viitorul… luminos. Prezentul nu mai contează. Pandemia ?…

    În cele din urmă, se pare că, mulțimea (gloata) se simte foarte bine când este mințită. De ce ? Deoarece se simte tare bine cu iluziile și… manelele sale.

    CONTINUARE MAI JOS.

  10. În zilele noastre nu numai analfabetismul funcțional face ravagii ci și, din păcate, analfabetismul căsniciei. Suntem confruntați cu absolvirea unor școli și susținerea unor examene pentru a obține permisul de conducere. Oare nu este mai vital pentru societate obținerea permisului de a te căsătorii ? Sau permisul de a devenii părinți ? Poate. Dar până la conștientizarea unor astfel de nevoi va mai curge încă multă apă pe… Dâmbovița

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.