03 Dec

Singurătatea nu e vina noastră

“Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalți, ci e de fapt un naufragiu personal.”

Octavian Paler

 

Singurătatea nu numai că te face să te simți neplăcut dar te poate face și deprimat, îți poate alunga somnul, ba chiar poate să te și omoare.

Cu toate acestea, oamenii de știință cred că singurătatea ne face și bine, uneori.

Există o mulțime de dovezi care sugerează că a fi singur este echivalent cu ruinarea sănătății.

Conform unui studiu recent, riscul de a muri într-un interval de două decenii, a fost cu 50% mai mare pentru bărbații singuri și cu 49% mai mare pentru femeile singure față de cei care nu au trăit sentimente de izolare.

Cercetările arată că, singurătatea poate fi mai rea pentru longevitate decât obezitatea sau poluarea aerului.omsingur

Cu toate acestea, potrivit neurologului John Cacioppo, profesor la Universitatea din Chicago, singurătatea s-a metamorfozat în sensul că uneori ea ne poate proteja.

El o compară cu foamea: “Când ți se face foame, crește atenția acordată găsirii de mâncare. Noi credem că singurătatea este o stare de aversiune care te motivează să participi la conexiunile sociale.”

Și, precum mustrările de conștiință la foame, singurătatea poate fi percepută de creier ca o adevărată durere.

Atunci când a fost scanat cu un dispozitiv RMN creierul unor oameni, care jucau un joc pe calculator ce permitea să fie respinși de către alți jucători, zonele din creier care s-au luminat, atunci când aceștia au fost respinși, au fost aceleași cu cele asociate cu durerea fizică.

O echipă de cercetători de la UCLA  (University of California, Los Angeles), condusă de psihologul Naomi Eisenberger a dovedit că cortexul cingular anterior, zona creierului care devine mai activă atunci când resimțim dureri fizice, se aprinde de asemenea, atunci când trecem prin experiența respingerii sociale.

Profesorul Cacioppo susține că durerea de singurătate, ar fi putut motiva strămoșii noștri să caute legătura cu alți membri ai tribului, îmbunătățind astfel șansele de supraviețuire și de transmitere a genelor lor.

Singurătatea ne poate împinge să ne reconectăm cu alții în moduri care de multe ori se realizează automat în subconștient.robinwilliams-2

Într-un experiment din 2015, voluntarii au fost filmați în timp ce priveau clipuri din filme precum “D-na Doubtfire” și “American History X”.

Cei care, ca parte a experimentului, au fost anterior în situația să simtă respingerea socială, au imitat mai mult decât ceilalți mimica actorilor.

În situațiile în care Robin Williams (în “D-na Doubtfire”) părea fericit, ei aveau o mimică fericită iar când Edward Norton (în “American History X”) părea trist, ei păreau, de asemenea, triști.

Cercetările arată că modul în care te simți singur are o componentă genetică, constatare care implică faptul că singurătatea are origini evolutive și poate fi ereditară.

Genele noastre sunt formate din nucleotide. Acestea pot fi de patru tipuri: A, T, C sau G.

Cercetătorii au descoperit că atunci când A este înlocuită cu G, adică receptorul oxitocinei, această modificare are efecte dramatice asupra comportamentului.

Adesea numită “hormonul iubirii”, s-a stabilit că oxitocina stimulează sentimentele materne, ajută oamenii să relaționeze cu alții și crește încrederea.

“Studiile precedente au arătat că oamenii care au dublu G sunt mai empatici și mai buni decât cei care nu prezintă mutația. Următoarea întrebare care se ridică este dacă persoanele pot detecta aceste modificări și dacă îi consideră pe cei cu GG mai demni de încredere”, a declarat Aleksandr Kogan de la Universitatea din Toronto.

Persoanele care au genotipul cel mai frecvent al genei receptorului oxitocinei, GG, s-ar putea să fie mai receptive la emoțiile celorlalți dar, de asemenea, mai sensibile la respingere și cu o mai mare probabilitate de a ajunge să se simtă singure.

Într-un studiu, din anul 2015, studenții cuprinși în studiu au jucat un joc pe calculator, în care au fost marginalizați de către alții: cei care au avut genotipul GG au terminat cu nivele crescute de cortizol (hormonul de stres) și tensiunea arterială mai mare. Cei cu genotipul AA (îl au circa 15% dintre noi) au fost mai puțin agitați din cauza pierderii jocului.

Potrivit profesorului Cacioppo, existența acestor genotipuri diferite are sens din punct de vedere evolutiv.

Pentru strămoșii noștri, siguranța a fost în prim plan, așa că a fost favorizată evoluția celor care au râvnit la legătura cu ceilalți și, prin urmare, genotipul GG i-a ajutat să supraviețuiască.

Pe de altă parte, grupul avea nevoie, de asemenea, de oameni mai puțin deranjați de faptul de a fi singuri – cei care se puteau aventura mai departe, pentru a explora mediul – și aceștia erau purtătorii de genotip AA.

Chiar dacă în trecut singurătatea era un mod de adaptare, poate chiar de supraviețuire, ea poate fi dăunătoare în secolul XXI.

Studiile arată că oamenii singuri, sunt mai agresivi, mai bântuiți de insomnii și mult mai înclinați spre a vedea oamenii necunoscuți într-o lumină proastă. Astfel existența lor, a oamenilor singuri, devine foarte grea într-o societate în care suntem înconjurați toată ziua de oameni pe care nu îi cunoaștem.

Un studiu de imagistică a creierului, tot din 2015, a arătat că, din cauza singurătății, creierul nostru reacționează în mod diferit față de străini și față de oamenii pe care nu îi cunoaștem bine.

Atunci când îi vedem pe cei pe care îi cunoaștem, se activează “foamea” pentru reconectare, dar nu se întâmplă același lucru și atunci când avem de-a face cu persoane din afara cercului nostru de cunoștințe.

O astfel de negativitate față de oamenii pe care nu îi știm a avut sens atunci când strămoșii noștri au trăit în grupuri mici și “pericolul străin” a fost deosebit de mare, dar este mai puțin bună într-o societate mai atomizată, în care se fac prietenii noi care ar putea ajuta la depășirea singurătății sau izolării.

Modul în care singurătatea afectează corpul nostru sugerează modul în care aceasta ar fi avut un rol de protecție în trecut.

Studiile arată că somnul oamenilor singuri tinde să fie fragmentat și agitat. Cu mii de ani în urmă, acest comportament putea asigura viteza de reacție la apropierea unui animal de pradă; astăzi acest comportament te face doar somnoros – mai ales la locul de muncă.

Studiul profesorului Cacioppo, din 2015, a găsit modificări în celulele sistemului imunitar al persoanelor singure, ceea ce sugerează că singurătatea le predispune mai mult pe acestea la contractarea unor boli cum ar fi de exemplu răceala.

S-a constatat, de asemenea, că singurătatea ridică nivelul de cortizol, hormonul stresului iar asocierea între nivelele de stres crescute și bolile cronice, cum ar fi bolile de inimă și obezitatea este bine documentată.

Ca urmare, “atunci când rămânem singuri pentru perioade lungi de timp, în societatea contemporană, costurile încep să depășească beneficiile.”singuratateaecumine

În vremurile Paleoliticului, stresul cauzat de singurătate a fost util: fiind pe cont propriu individul trebuia să fie în mod constant pregătit să lupte cu animale de pradă.

Astăzi, mai puțin: “stresul pe termen scurt este un lucru bun. El ne ajută să supraviețuim atunci când avem o amenințare semnificativă, dar atunci când răspundem la “factorii de stres moderni”, cum ar fi congestionarea traficului și apropierea termenelor de execuție ale unor lucrări, este ceva diferit de cazul în care amenințarea o constituiau niște tigri”, spune același profesor Cacioppo.

Pentru a trage o concluzie îl vom mai cita o dată pe profesorul John Cacioppo: “dacă ești singur, este important să înțelegi că nu este ceva în neregulă cu tine ci, mai degrabă că, singurătatea este un răspuns biologic menit să te ajute și că o parte din dificultatea de a ieși din această stare, în societatea contemporană, are aceste efecte invizibile de genul constatării bruște a unei mai mari adversități a oamenilor”.

Toate acestea îl contrazic pe Octavian Paler: singurătatea nu înseamnă un naufragiu personal; înseamnă doar o manifestare a genelor care încearcă să ne ajute să supraviețuim pericolelor, așa cum o făceau cu strămoșii noștri pe vremea sălbăticiei din Paleolitic.

Însușirea celor de mai sus, fie că suferim fie că nu suferim de singurătate (sperăm să fii în această din urmă situație, iubite cititorule) ne oferă o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

  1. www.washingtonpost.com/national/health-science/loneliness-can-be-depressing-but-it-may-have-helped-humans-survive/2016/09/02/c01a15f4-38a0-11e6-8f7c-d4c723a2becb_story.html?utm_campaign=pockethits&utm_medium=email&utm_source=pocket

2. www.romanialibera.ro/societate/utile/studiu–empatia-este-determinata-genetic-244780

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *