02 Feb

Știați că propriile defecte sunt, probabil, mai atractive decât credeați?

„Le putem vorbi liniştiţi despre defectele noastre doar celor care ne recunosc calităţile.”

André Maurois

 

Din cauza rușinii și a fricii de respingere, în general oamenii se feresc să vorbească despre propriile defecte. Acest lucru nu trebuie să ne mire pentru că, defectele constituie, în ultimă instanță, vulnerabilități, adică părți slabe pentru care individul poate fi atacat ușor.

Însă, cercetarea psihologică sugerează că o astfel de frică poate fi exagerată în mintea oamenilor deoarece adesea, există o nepotrivire între modul în care oamenii își percep propriile vulnerabilități și modul în care alții le interpretează.

Tindem să credem că dacă ne divulgăm vulnerabilitățile vom părea slabi, necorespunzători și cu defecte – o adevărată belea.

Dar, atunci când alții află de vulnerabilitatea noastră, s-ar putea ca ei să perceapă ceva cu totul diferit, poate chiar ceva atrăgător. Asta sugerează că lumea ar trebui să se teamă mai puțin să fie deschiși – cel puțin în anumite cazuri.

Un set recent de studii denumesc acest fenomen, conform căruia vulnerabilitatea cuiva este văzută de ceilalți ca fiind ceva umanizant, “frumosul efect belea”.

Cercetătorii  Anna Bruk, Sabine G. Scholl și Herbert Bless de la University din Mannheim, Germania, au găsit dovezi ale “frumosului efect belea”  în șase studii care au implicat sute de participanți.

Inspirată de studiile lui Brené Brown, profesor la University of Houston Graduate College of Social Work, Bruk și colegii ei definesc vulnerabilitatea ca dorința de a te expune emoțional unei alte persoane, în ciuda fricii și în ciuda riscurilor.

În cadrul studiilor, echipa a cerut participanților să-și imagineze că s-ar afla într-o varietate de situații vulnerabile cum ar fi: mărturisirea către cineva a sentimentelor romantice, cererea de scuze adresată iubitului/iubitei după o ceartă mare sau recunoașterea în fața colegilor de la locul de muncă a unei greșeli grave.

Când participanții la cercetări s-au imaginat pe ei înșiși în asemenea situații, au avut tendința de a crede că arătându-și vulnerabilitatea ei vor părea slabi și inadecvați. Dar, când și-au imaginat pe altcineva în acele situații, au descris vulnerabilitatea ca fiind “dezirabilă” și “bună”.

Rezultatele, publicate în Journal of Personality and Social Psychology, s-au aliniat constatărilor lui Brown că vulnerabilitatea înseamnă umanizare.

Într-un alt studiu, Anna Bruk și echipa au împărțit studenții în două grupuri. Celor din primul grup li s-a spus că urmează să interpreteze un cântec improvizat în fața unui juriu, iar celuilalt grup i s-a cerut să constituie juriul respectiv.

A fost de fapt o “cacealma”; de fapt, nimeni nu a ajuns să cânte sau să jurizeze. În prealabil însă, studenții au avut de răspuns la câteva întrebări despre vulnerabilitate.

Cei din grupul care ar fi urmat să cânte au văzut mai negativă vulnerabilitatea care ar fi apărut, susținând declarații precum “Când îmi arăt vulnerabilitatea, alții o găsesc respingătoare” și “Ar trebui să evit să-mi arăt vulnerabilitatea”.

Membrii juriului au fost mult mai generoși când au evaluat vulnerabilitatea cântăreților, spunând despre cântatul lor că ar fi un semn de “putere” și “curaj”.

Pentru a afla de ce există acest decalaj, Bruk și echipa ei au testat o teorie despre modul în care mintea umană procesează informații.

Ei au descoperit că atunci când ne gândim la propria vulnerabilitate, este vorba de ceva mai concret și mai real, pentru că ne aflăm în apropierea ei. Datorită acestui fapt, imperfecțiunile noastre sunt mai clare și este mai ușor să identificăm tot ce ar putea merge prost.

Când ne gândim însă la vulnerabilitatea unei alte persoane, este vorba de ceva mai abstract și mai îndepărtat de noi. Problema o abordăm dintr-o perspectivă mai largă care ne permite să vedem nu numai răul, ci și ceea ce este bun.

Cercetările, în general, dincolo de cele ale lui Bruk și Brown, susțin ideea că oamenii tind să admită vulnerabilitatea altora.

Când vulnerabilitatea se manifestă la școală sau la locul de muncă, prin solicitarea de sfaturi și ajutor, persoanele în cauză apar mai competente în ochii îndrumătorilor și consilierilor lor.

În relațiile personale, deschiderea, prin divulgarea vulnerabilităților,  poate chiar face ca oamenii să se îndrăgostească unii de ceilalți.

Există însă momente în care a fi vulnerabili poate să ducă la repercusiuni care se întorc împotriva persoanei care își mărturisește un defect.

Un exemplu clasic privind modul de a vedea vulnerabilitatea altora îl constituie un experiment din 1966 condus de psihologul american Elliot Aronson.

El și colegii săi au organizat două grupe de studenți și i-au pus să asculte înregistrări ale unor candidați care au fost intervievați pentru a face parte dintr-o echipă pentru un concurs academic.

Doi dintre candidați păreau foarte inteligenți pentru că au răspuns corect la cele mai multe întrebări, în timp ce ceilalți doi au răspuns în mod corect doar la 30% din întrebări.

În timpul audiției, unul din grupele de studenți a auzit în înregistrare niște zgomote și zăngănit de vase, urmată de exclamația unuia dintre candidații inteligenți: “Oh, Dumnezeule – am vărsat cafeaua peste costumul meu cel nou”.

Cealaltă grupă de studenți a auzit aceleași zgomote urmate însă de exclamația unuia dintre candidații mediocri spunând că a vărsat cafeaua.

Studenții au declarat că le place candidatul inteligent și mai mult după ce acesta s-a manifestat jenant dar omenește. Însă, în ceea ce privește candidatul mediocru, părerea studenților a fost contrarie. Ei au spus că l-au plăcut și mai puțin după ce l-au perceput într-o situație vulnerabilă.

Explicația acestor impresii diferite este cunoscută în psihologie sub numele de “efect pratfall” sau mai pe românește “efectul căderii în fund”.

Altfel spus, micile greșeli pe care le facem pot avea ca efect întărirea simpatiei pe care o nutrește cineva față de noi.

Răspunsurile la vulnerabilitatea cuiva par să depindă în mare măsură de modul în care persoana în cauză a fost percepută de ceilalți în prealabil.

Dacă ea apare puternică și capabilă înainte de a-și arăta vulnerabilitatea, stârnește simpatie și pare că vulnerabilitatea este umanizantă.

De exemplu, profesorul Peter Salovey de la Yale University, este de părere că “pratfall effect” explică de ce fostul președinte american, Bill Clinton, a rămas foarte popular, în ciuda dezvăluirilor privind legătura sa cu Monica Lewinsky.

Dacă însă o persoană pare incompetentă, lumea o respinge și nu vede nimic atrăgător în vulnerabilitatea ei.

Efectul pratfall poate fi deosebit de pronunțat la locul de muncă. “Dacă nu v-ați dovedit mai întâi competența, arătarea vulnerabilității vă poate afecta credibilitatea”, spune Lisa Rosh, profesor la Lehman College of the City University of New York.

Familiaritatea la locul de muncă, după părerea profesorului Rosh poate să ducă la percepția că persoana vulnerabilă este neajutorată și instabilă.

Indiferent că este la serviciu sau în viața privată, dezvăluirea vulnerabilității pare a fi mai sigură într-o relație care are deja o istorie, în care există o reciprocitate, iar legătura dintre cele două persoane se întărește în tandem cu dezvăluirile.

Cu toate acestea, adevărul este că nu există nimic sigur în a-ți dezvălui unele vulnerabilități.

Când cineva își divulgă anxietățile sau își recunoaște greșelile face ceva riscant dar, posibilitatea de a fi rănită ajută, pe de altă parte, la deschiderea ușii către o interacțiune mai autentică și mai intimă.

Asta s-ar putea să nu funcționeze în favoarea persoanei dar, gestul rămâne ca un fapt realmente frumos, o reamintire a umanității din noi.

Încercați să faceți asta și sper că veți dobândi câteva picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.theatlantic.com/health/archive/2019/01/beautiful-mess-vulnerability/579892/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.psycnet.apa.org/record/2018-34832-002

3.www.manager.ro/articole/life-style-121/de-ce-stangaciile-va-fac-mai-atragator-53573.html

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.