11 Aug

Știați că zgârcenia poate fi “semnul” unei boli?

„Fericirea ca obsesie e o sursă sigură de nefericire.”

Andrei Pleșu

 

Fiind un pensionar obișnuit (și nu din categoria „specialilor” cărora le plătim pensii de mii de euro), mi-am pus deseori, probabil ca mulți alții ca mine, problema cumpătării.

Cumpătarea îi poate conduce pe oameni să prospere pe bugete strâmte. Dar, mi-a atras atenția o informație care m-a speriat pentru că, în conformitate cu ea, cumpătarea excesivă, cu alte cuvinte zgârcenia, poate fi un simptom al tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă sau OCPD (Obsessive Compulsive Personality Disorder).

După American Psychiatric Association, cumpătarea excesivă este un simptom al tulburării de personalitate obsesivă-compulsivă atunci când o persoană “adoptă un stil de cheltuială zgârcit, atât față de sine cât și față de ceilalți”.

Atenție însă, Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă (OCPD), nu este același lucru cu Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (TOC) cu care se confundă uneori. Ele sunt tulburări diferite.

“TOC” este o tulburare de sănătate mintală care poate afecta persoanele de toate vârstele și categoriile de viață și apare atunci când persoana în cauză este prinsă într-un ciclu de obsesii și constrângeri.

Obsesiile sunt gânduri nedorite, intruzive, imagini sau provocări care declanșează sentimente extrem de dureroase.

Compulsiile sunt comportamente la care individul se simte constrâns pentru a încerca să scape de obsesii și/sau să-și reducă suferința.

Cei mai mulți dintre noi avem și gânduri obsesive și/sau comportamente compulsive, la un moment dat în viața noastră dar, asta nu înseamnă că toți avem „TOC”.

Deosebirea dintre cele două tulburări o subliniază foarte clar dr. Robert Hudak, psihiatru la University of Pittsburgh Medical Center in Pennsylvania. “TOC este o boală în care oamenii au gânduri sâcâitoare, gânduri care nu au sens, care sunt absurde pentru ei, dar sunt gânduri de care nu pot scăpa și provoacă o anxietate marcantă”. Pe de altă parte oamenii cu OCPD sunt oameni foarte preocupați de detalii, fac liste, sunt obsedați de muncă (workaholic) și sunt foarte austeri. Ei nu au gânduri sâcâitoare, așa că nu se îngrijorează de simptomele lor. Oamenii cu OCPD sunt uimiți și se întreabă, de ce toți ceilalți nu sunt la fel de organizați și de îngrijiți ca mine?”

În privința banilor, cineva cu “TOC” ar putea avea dificultăți în cheltuirea lor doar pentru că are gânduri deranjante privind posibilitatea contaminării cu vreo boală prin atingerea bancnotelor sau monedelor.

În schimb, conform dr. Hudak, cineva cu austeritatea legată de OCPD nu ar putea să-i cheltuiască din cauza preocupărilor legate de a nu-i „risipi” sau de a nu se „ruina” în viitor.

Desigur mai trebuie să facem și diferența între a fi cumpătat și a fi exagerat de cumpătat, adică zgârcit. De exemplu, alocarea bugetului pentru a avea destui bani pentru o situație de urgență sau pentru a economisi pentru un anume țel (cumpărarea unui autoturism, de exemplu), evident nu sunt semne de zgârcenie.

În schimb, atunci când cumpătarea afectează negativ relațiile interumane  sau calitatea vieții individului, deoarece nu poate cheltui bani sau timp (timpul înseamnă pentru ei tot bani) pe distracție sau relaxare, lucrurile stau altfel, este vorba de zgârcenie.

Persoanelor care suferă de Tulburarea de Personalitate Obsesiv-Compulsivă le sunt proprii o serie de caracteristici și manifestări:

-avariția, combinată adesea cu o “incapacitate” de a arunca obiectele uzate sau inutile;

-cumpătarea dusă până la zgârcenie și tendința de a aduna bani pentru o catastrofă viitoare imaginată. Acest lucru poate crea dispute financiare în familiile lor, care se adaugă la alte conflicte privind controlul personal și independența, toate cauzate de o puternică doză de inflexibilitate;

-zgârcenia, care poate duce până într-acolo încât să apeleze la cantine sociale sau să renunțe la lucruri esențiale, chiar dacă ar avea destui bani pentru tot ceea ce au nevoie;

-pot părea oameni normali mai ales pentru că scopul lor pare a fi realizarea lucrurilor într-un mod atent și ordonat;

-dorința lor de perfecțiune și insistența de a proceda “ca la carte” depășește deseori capacitatea lor de a-și îndeplini sarcinile;

-extrem de controlate și autoritare față de alte persoane, în special dacă e vorba de subordonați;

-insistă adesea asupra faptului că există o singură cale (calea lor) de a realiza unele lucruri: de a spăla rufele, de a tăia iarba, de a conduce o mașină sau de a scrie un raport;

-sunt foarte insistente în respectarea regulilor;

Hagi Tudose

-atitudinile lor față de proprii superiori depind de modul în care ele respectă aceste autorități: o neobișnuită amabilitate față de superiorii pe care îi respectă, dar rezistență sau dispreț față de cei pe care nu îi respectă;

-deseori, cel puțin la suprafață, au succes în mediile de lucru. Cu toate acestea, în timp ce mediile de lucru le răsplătesc deseori conștiinciozitatea și atenția la detalii, nu dau dovadă de prea multă spontaneitate sau imaginație;

-se pot simți paralizate atunci când este necesară o acțiune imediată;

-se simt copleșite de încercarea de a lua decizii dacă nu li se trasează principii orientative concrete;

-așteaptă de la colegi ca aceștia să respecte regulile și procedurile detaliate dar, deseori, se descurcă prost în locuri de muncă care necesită flexibilitate și capacitatea de a face compromisuri;

-atunci când sunt puse în situația să delege altora anumite sarcini o fac cu mare greutate deoarece, după părerea lor, ceilalți nu pot face treaba “în mod corespunzător”;

-sunt în general atât de preocupate de detalii încât nu reușesc să vadă imaginea de ansamblu adică sunt “incapabile să vadă pădurea de copaci”;

-în situații fără reguli bine definite, sunt adesea extrem de îngrijorate deoarece astfel de situații le stârnesc temerea să nu facă vreo greșeală pentru care să fie pedepsite;

-sunt văzute de ceilalți ca fiind dificile și exigente. Așteptările rigide față de ceilalți și le aplică și lor, fiind intolerante și la propriile neajunsuri;

-se simt incomodate de exprimarea unor sentimente delicate și tind să evite rudele sau colegii care se exprimă emoțional;

-abordarea strictă și ineficientă a vieții limitează capacitatea lor de a se relaxa. Chiar și activitățile recreative devin frecvent pentru ele o altă formă de muncă. De exemplu, o persoană cu OCPD, poate transforma un joc de tenis într-o oportunitate de “a-și perfecționa lovitura de rever”, mai degrabă decât să se bucure pur și simplu de mișcare, de vremea frumoasă sau de compania celorlalți jucători;

-duc munca de la birou acasă ba chiar și în vacanțe pentru a evita “pierderea de timp” și simt o ușurare atunci când revin la lucru. Nu este surprinzător faptul că această combinație de trăsături restrânge relațiile interpersonale și poate duce la o existență singuratică.

Din cele de mai sus, s-ar putea crede că tulburarea obsesiv-compulsivă a personalității este în întregime în acord cu respectarea inflexibilă a regulilor și regulamentelor.

Dovezile sugerează, totuși, că bolnavii de OCPD doresc în mod subconștient să se elibereze și să se revolte împotriva regulilor și conformismului, dar teama lor intensă de represalii, pedeapsă și ridicol social este prea mare.

Père Grandet

Ei adoptă o aderare rigidă la reguli pentru a evita pedepsirea, chiar dacă mintea lor subconștientă se revoltă împotriva acestor restricții.

Care sunt cauzele care provoacă această boală? Cele mai multe teorii atribuie dezvoltarea OCPD experiențelor timpurii ale vieții, incluzând lipsa căldurii parentale, supra-controlul parental și rigiditatea.

O încercare de a explica un comportament specific OCPD a fost teoria lui Sigmund Freud despre „anal retentiveness”  (A fi “anal” este forma scurtă de a numi o persoană cu “tip constipat” de personalitate = “anal-retentive”).

Persoanele aparținând acestui tip de personalitate sunt foarte exacte și pretențioase. Ele se asigură că totul este făcut până la cel mai mic amănunt și dau o așa mare atenție detaliilor încât obsesia devine enervantă pentru ceilalți.

Freud a atribuit dezvoltarea acestui comportament educației la toaletă din copilărie, dar această explicație nu este acceptată de psihologia modernă.

Vestea bună este că tulburarea obsesiv-compulsivă a personalității este tratabilă. Opțiunile de tratament, stabilite de specialiști, includ: interviul motivațional, terapia cognitiv comportamentală, ierarhizarea anxietăților și în ultimă instanță (dacă OCPD este însoțit și de depresie) medicația.

Ar mai fi de adăugat că, în multe culturi, zgârciții ca tip, au fost un obiect veșnic de fascinație populară și o sursă fructuoasă pentru scriitori și artiști (de exemplu Avarul  lui Molière, Hagi Tudose al lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Père Grandet  al lui Honoré de Balzac etc.)

Oricum, sper că nu ați avut și nu veți avea de a face cu OCPD, beneficiind astfel de numeroase picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.everydayhealth.com/news/are-you-sensibly-frugal-mentally-ill/

2.moneyning.com/life-style/are-you-just-frugal-or-do-you-suffer-from-frugality-disease/

3.www.mentalmenace.com/obsessiverelation.php

4.en.wikipedia.org/wiki/Miser

5.www.la-psiholog.ro/info/tulburarea-obsesiv-compulsiva-a-personalitatii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.