13 Apr

Știți că putem face față stresului modelându-ne emoțiile?

„Păstrează-ţi emoţiile pentru lucrurile care le merită.”

Titu Maiorescu

Versiunea în limba română a cărții prof. Lisa Feldman Barrett

Până în martie 2017, când a apărut cartea Lisei Feldman Barrett (profesor de psihologie la Northeastern University in Boston, Massachusetts) How Emotions Are Made: The Secret Life of the Brain, convingerea larg răspândită în lumea specialiștilor era că emoțiile sunt cantonate în anumite părți ale creierului și sunt exprimate și recunoscute universal.

Această concepție fusese “statuată” de Charles Darwin în celebra sa carte “Expresia emoțiilor la om și animale” și “postula” faptul că noi etalăm “amprentele” emoțiilor. Ea sugera că fiecare emoție creează o combinație specifică între expresia facială, limbajul corporal și alte indicații fiziologice, cum ar fi ritmul cardiac sau transpirația palmelor. Drept urmare, Darwin era de părere că există 9 emoții de bază: bucuria, interesul-excitația, surprinderea, tristețea, furia, frica, dezgustul, disprețul și rușinea.

Doamna profesor Barrett și-a petrecut o mare parte din carieră examinând modurile în care iau naștere emoțiile, stimulată fiind și de o întâmplare anecdotică din propria viață.

Într-o zi, unul dintre colegii de facultate i-a cerut o întâlnire. Ei nu-i plăcea cu adevărat de el dar, petrecându-și toată ziua în laborator simțea nevoia unei schimbări de peisaj, așa că a acceptat să meargă la o cafea.

În timp ce discutau, a început să se înroșească la față, să se simtă rău de la stomac iar capul părea că i se învârte. „Poate că se înșela,” s-a gândit ea: „poate că într-adevăr îi plăcea de el?”

În momentul despărțirii, ea acceptase deja să meargă la o a doua întâlnire.

Ajunsă acasă, senzația de rău a continuat și a vomitat. De fapt, nu era dragostea; era gripa. Săptămâna care a urmat a petrecut-o în pat.

Așa a apărut pentru Lisa Feldman Barrett întrebarea: Cum poate cineva să greșească confundând febra cauzată de o infecție cu adrenalina iubirii?

Experiența relatată mai sus, este doar unul din exemplele care ilustrează modalitățile în care emoțiile pot produce confuzii.

Deși putem crede cu tărie că știm cum ne simțim, senzațiile de furie, de anxietate, de foame sau de boală nu sunt nici pe departe atât de ușor de recunoscut cum presupunem și, uneori, cu consecințe profunde, putem interpreta greșit aceste semnale.

În acest context, doamna profesor Lisa Barrett ne oferă și câteva modalități practice de a ne controla emoțiile și de a trăi o viață mai calmă și mai productivă.

Analizele ei detaliate conduc la concluzia că nu există nici un fel de amprentă emoțională. Fiecare emoție poate fi reprezentată de o întreagă gamă de reacții în creier și în corp și există foarte multe suprapuneri între ele.

Modul în care interpretăm semnalele corpului nostru – în urma cărora suntem de fapt emoționați sau neliniștiți – depinde în întregime de context și de circumstanțe și poate fi ușor adaptat așteptărilor noastre.

Creierul este cel care generează experiențele: în cazul experienței doamnei profesor Barrett acele câteva senzații fizice – stomacul care se agită și fața roșie – s-ar fi putut interpreta (corect) ca “senzație de rău” dacă ar fi fost acasă, în pat, cu un termometru în gură. Dar, deoarece era la o întâlnire, de la exact aceleași manifestări fizice, creierul ei a generat o emoție cu totul diferită – un sentiment autentic de atracție romantică. (Conform punctului de vedere clasic, dimpotrivă, cele două sentimente ar fi trebuit să fie ușor de identificat datorită amprentelor lor unice.)

O durere de stomac ar putea semnala o infecție intestinală sau, dacă am fi departe de cei dragi, ar putea fi confundată cu nostalgia și dorul de casă.

O bătaie accelerată a inimii poate fi interpretată ca distracție și entuziasm pe un Roller Coaster sau, o anxietate acută dacă e vorba de un discurs pe care urmează să-l susținem așa cum, ar putea pur și simplu să semnaleze că am băut prea multă cafea. Din punct de vedere fiziologic însă, nu există prea multe deosebiri.

Teoria lui Barrett are multe implicații. În primul rând, ea susține că aceste interpretări le învățăm de la alții. “Conceptele particulare precum “furia” sau “scârba” nu sunt predeterminate genetic”, afirmă ea. “Conceptele de emoție care vă sunt familiare sunt generate doar pentru că ați crescut într-un context social particular în care acele concepte de emoție sunt semnificative și utile. Alte culturi pot și acordă alte tipuri de semnificații acelorași contribuții senzoriale.”

Părinții și prietenii noștri, televiziunea și cărțile, dar și propriile noastre experiențe de viață, ne-au învățat creierul cum să clasificăm situațiile particulare, senzațiile pe care le produc și căile pe care ar trebui să le răspundem – și aceste concepte vor determina, la rândul lor cum și ce vom simți în viitor. În același timp însă, două persoane, cu trecuturi diferite, pot să clasifice aceleași emoții foarte diferit.

În acest context doamna profesor Barrett oferă multe exemple ce atestă variația interpretărilor emoțiilor între culturi. De exemplu, eschimoșii par să nu aibă un concept clar definit pentru furie, în timp ce tahitienii par să nu împărtășească conceptul nostru de tristețe.

Concepțiile despre emoții s-au schimbat și pe parcursul istoriei. De exemplu, grecii și romanii antichității se pare că nu se manifestau prin afișarea spontană a unui zâmbet larg; expresiile lor de plăcere și sentimente pozitive au fost probabil destul de diferite de ale noastre. (După cât se pare, cuvântul “zâmbet” nici măcar nu există în latină). În schimb, zâmbetele pe care le recunoaștem astăzi, largi, cu dinții vizibili și cu încrețirea colțurilor la ochi, au devenit mai frecvente în secolul al XVIII-lea, “deoarece stomatologia a devenit mai accesibilă”.

Doamna profesor Lisa Barrett sugerează câteva modalități prin care am putea cu toții să ne lăsăm călăuziți mai mult de înțelepciune.

Faptul că stările precum foamea, oboseala sau boala produc toate aceleași semnale ca și emoțiile precum furia, anxietatea, sau tristețea, subliniază importanța îngrijirii corpului ca o modalitate de a ne stabiliza starea de spirit.

Asta poate însemna lucruri precum o dietă sănătoasă, exerciții fizice regulate, masaj. Astfel de plăceri nu sunt chestiuni de lux ci un mod simplu și practic de menținere în echilibru a stării de spirit.

În același timp, meditația, ne poate încuraja să observăm și să descifrăm semnalele corporale: înțelegerea originilor fizice ale emoțiilor ne poate ajuta să reglăm sentimentele. “Multe lucruri care par a nu avea legătură cu emoția au de fapt un impact profund asupra modului în care te simți, din cauza limitei permeabile dintre social și fizic”, arată doamna Barrett.

De asemenea, după părerea domniei sale, ar fi important, să dispunem de un bun vocabular emoțional pentru că noțiunile noastre de emoție nu sunt instinctive ci învățate.

De exemplu, mai degrabă decât să ne descriem ca fiind “fericiți”, putem face distincție între faptul că suntem “fericiți” sau “inspirați”; mai degrabă decât simțindu-ne “triști”, am putea spune că suntem “deprimați” sau “dezamăgiți”.

Rezultatul este o înțelegere mai profundă a situației în care ne aflăm, ceea ce ne poate ajuta să ne savurăm plăcerea cu o nouă bucurie sau, dimpotrivă, să ne reformulăm nefericirea pentru a nu o mai simți atât de cuprinzătoare.

Ca urmare a acestor beneficii, persoanele cu o “granularitate emoțională” (așa cum o numește profesorul Barrett) mai mare tind să aibă mai mult succes la școală, vicii mai puține și să se recupereze mai rapid dintr-o situație de stres. De asemenea, ele par a fi în stare de sănătate mai bună: vizitează medicul mai rar, consumă mai puțin medicamente și sunt mai puțin susceptibili de a fi spitalizați pentru boală.

Ea spune că există multe modalități, de exemplu din cărți și filme stimulative, să învățăm concepții de emoție noi.

De asemenea, putem încerca, experiențe noi, scoțându-ne din zona proprie de confort și apoi observând cum ne face asta să ne simțim. “Încercați noi perspective cum ar fi să încercați haine noi”, spune Barrett. “La fel cum pictorii învață să vadă distincții fine între culori, iar iubitorii de vin își dezvoltă paleta gusturilor pe care non-experții nu le pot face, puteți exersa emoția ca pe orice altă abilitate”.

Profesorul Barrett recunoaște că acești pași pot părea un pic simpliști, pentru cineva care se află în mijlocul unei crize emoționale și, nu constituie o soluție imediată la orice problemă.

Acești pași constituie măsuri de luat acum pentru a influența viitoarele noastre experiențe emoționale care să ne aducă multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.bbc.com/future/story/20171012-how-emotions-can-trick-your-mind-and-body

2.lisafeldmanbarrett.com/books/how-emotions-are-made/

3.www.infopsihologia.ro/2012/12/emotiile/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.