03 Apr

Știți că superstițiile simple pot îmbunătăți performanțele motorii și cognitive?

„Superstiţia este prostească, copilărească, primitivă şi iraţională, dar ce te costă să baţi în lemn?”

Judith Viorst

 

Sunteți superstițios/superstițioasă? Majoritatea oamenilor ar răspunde la această întrebare cu NU dar, de fapt, mulți dintre noi ne trăim viața manifestându-ne uneori altfel.

De exemplu, în SUA, vineri 13 se crede că este atât de ghinionistă încât numărul celor care aleg să folosească avioanele în această zi, este cu aproximativ 10000 de oameni mai mic comparativ cu alte zile.

Efectele credinței că numărul 13 este nepotrivit nu se limitează doar la călătorii. Unele lifturi din SUA nu au inclus numărul 13 în numerotarea etajelor trecând de la etajul 12 la etajul 14. În mod similar, în Japonia și China, oamenii au fixații superstițioase cu privire la numărul 4, astfel încât uneori în clădirile cu etaj se renunță la folosirea acestui număr în numerotarea etajelor.

În aceeași ordine de idei, sunt cunoscute ritualurile și credințele superstițioase ale unor sportivi celebri. De exemplu, vestitul jucător de baschet Michael Jordan a purtat aceeași lenjerie intimă albastră norocoasă în timpul fiecărui joc profesionist din viața sa. Tiger Woods, unul dintre cei mai buni jucători de golf din toate timpurile și unul dintre sportivii cu cel mai mare venit provenit din sport, poartă întotdeauna o cămașă roșie duminica la turnee. Și despre binecunoscuta jucătoare de tenis, Serena Williams se știe că poartă în mod repetat aceleași șosete în timpul unui turneu de tenis câștigător.

Ne așteptam ca în lumea oamenilor de știință superstițiile să nu aibă loc, dar în mod curios chiar și despre unii dintre ei se știe că sunt tributari unor credințe în superstiții. Cele mai de notorietate sunt ritualurile unor astronauți.

Poate părea incredibil că în lumea zborurilor spațiale există un întreg folclor al superstițiilor și tradițiilor care sunt urmate de fiecare membru al echipajelor ca și cum ar fi un ritual sacru. Este vorba de invocarea spiritelor morților, jocuri de cărți norocoase, talismane, cuvinte rituale care trebuie rostite în anumite momente ș.a.

Dar poate că toate acestea au o explicație. Să luăm în considerare riscul la care se expun acești oameni: din cele 483 de persoane care au fost lansate în spațiu începând cu martie 2008 până în ianuarie 2017, 18 au murit în timpul misiunii. Acest număr este echivalent cu o rată a mortalității de 3,74% ceea ce face ca astronautica să fie una dintre cele mai periculoase profesii pe care ar putea să le urmeze cineva.

Comparativ, rata mortalității în rândul armatei SUA din Irak, în perioada 2003-2006, a fost de 0,39% iar în Vietnam în intervalul 1966–1972 a fost de  2,18%  ceea ce înseamnă că riscurile sunt mult mai mari pentru astronauți decât pentru militarii combatanți.

Având în vedere acest pericol, pare normal ca și astronauții să se supună impulsului natural al omului de a controla temerile de moarte și de rănire recurgând la superstiție.

Un alt motiv pentru acumularea de folclor și tradiție în lumea astronauticii este spiritul apartenenței la un grup de elită care caută să se identifice cu mândria pe care oricine ar simți-o că aparține unui astfel de grup. Munca în echipă, obiectivele comune și încrederea reciprocă sunt promovate prin participarea împreună la ritualuri care îi marchează pe toți membrii ca fiind speciali, ca fiind în afara restului umanității și ca fiind unici.

Dintre cele trei corpuri de astronauți, rus, american și cel mai recent, chinez, care au crescut de când primele rachete au intrat în spațiu, acum o jumătate de secol, se pare că rușii au numărul cel mai mare de tradiții și superstiții.

De exemplu, echipajele de zbor Soiuz participă la o serie de ceremonii înainte de a părăsi complexul de instruire Star City din afara Moscovei. Lasă garoafe roșii la Zidul Memorial, care îl comemorează pe primul cosmonaut al lumii, Iuri Gagarin (care a murit într-un accident de antrenament) și pe cei patru cosmonauți care au murit în cursul misiunilor spațiale (Komarov, Dobrovolski, Patsaiev și Volkov). Apoi vizitează biroul lui Iuri Gagarin, care este păstrat ca un altar, neatins de la moartea sa și semnează în cartea de oaspeți. Se spune de asemenea că în timpul acestei vizite îi cer fantomei lui Gagarin permisiunea de a zbura.

În cazul corpului de astronauți al NASA, aparent tradițiile și superstițiile sunt mai raționale. De exemplu, micul dejun din ziua lansării trebuie să fie ouă și friptură, o masă bogată în proteine din motive igienico-medicale dar și ca un tribut adus lui Alan Shephard, primul astronaut american  care a luat în acest fel micul dejun, în 1961, înainte de zbor.

Nu numai astronauții au superstiții. De exemplu, inginerul Gene Kranz, legendarul controlor al misiunilor programelor Gemini și Apollo, inclusiv al primei misiuni lunare Apollo 11, purta o vestă nouă pentru fiecare misiune.

Ne punem întrebarea, de ce credem că unele lucruri ne aduc noroc și alte lucruri ne aduc ghinion? Am putea găsi o explicație în faptul că oamenii sunt creaturi care caută șabloane. Avem o zi uimitoare în care se întâmplă lucruri bune și observăm că purtam cămașa noastră preferată; drept urmare aceasta devine cămașa noastră norocoasă. Dimpotrivă, dacă avem un accident de mașină vineri, 13, ne-am putea gândi că ghinionul nostru se datorează zilei.

De multe ori superstițiile prind rădăcini, deoarece oamenii interpretează în mod greșit lucrurile considerând coincidențele drept șabloane semnificative.

Superstițiile de obicei sunt văzute drept creații intrinseci ale minților iraționale. Cu toate acestea, mulți oameni în rutina lor zilnică pentru a câștiga noroc se bazează pe gânduri și practici superstițioase. Până în prezent, se știe puțin despre consecințele și beneficiile potențiale ale unor astfel de practici.

În 2010, Lysann Damisch de la Universitatea din Köln și colaboratorii săi au realizat o cercetare pentru a stabili dacă există beneficii potențiale ale superstițiilor și pentru a identifica mecanismele psihologice care stau la baza lor.

Cercetarea lor a demonstrat că superstițiile atât de iraționale s-ar putea să nu fie un lucru chiar atât de rău și că există unele beneficii de performanță ale lor.

Dintr-o primă serie de experimente a reieșit că activarea superstițiilor legate de noroc printr-o vorbă, de exemplu „baftă”, o acțiune simplă, cum ar fi de exemplu ținerea încrucișată a două degete sau un talisman norocos îmbunătățește performanțele ulterioare la golf, în dexteritatea motorie și ale memoriei și în rezolvarea unor anagrame.

Activarea unui asemenea gen de superstiții sporește încrederea participanților în stăpânirea sarcinilor viitoare și în consecință se îmbunătățește performanța.

Într-o altă serie de experimente de psihologie, participanților li s-au testat abilitățile la golf. Jumătate dintre ei au fost selectați aleatoriu și li s-a spus că mingile lor sunt cu noroc. Participanților din cealaltă jumătate li s-a spus că primesc mingi normale. Cei care au primit mingile „norocoase” au obținut cu 35% rezultate mai bune decât cei cărora li s-au dat mingi „normale”.

Bineînțeles că toate mingile au fost identice, dar cercetătorii cred că ideea că  folosesc mingi „norocoase” i-a făcut pe oameni să se simtă mai încrezători, ceea ce a dus la o performanță mai bună. Superstițiile par prostești, dar uneori rezolvă problemele.

Pentru a vedea de ce aceste superstiții au îmbunătățit performanța, cercetătorii au măsurat autoeficacitatea persoanelor participante la cercetare (aproximativ echivalentă cu încrederea în sine) și modul lor de stabilirea a obiectivelor.

A rezultat că,

„Nivelurile crescute de autoeficacitate care rezultă din activarea unei superstiții duc la autostabilirea unor obiective mai înalte și la o perseverență mai mare în realizarea sarcinilor.”

Cu alte cuvinte, talismanele par să ofere oamenilor încrederea în a ținti mai sus și în a continua să încerce. Convingerea, oricât de slabă ar fi ea, că există o anumită superstiție care ar putea fi de ajutor poate contribui la eliberarea tensiunii nervoase.

Acest lucru se poate datora faptului că superstițiile ne dau iluzia că deținem controlul în această lume, aleatorie și înfricoșătoare, în care trăim. Poate de aceea comportamentele superstițioase sunt atât de frecvente și culmea: uneori pot funcționa.

Sper iubite cititorule că nu ești dominat de superstiții dar dacă este câte una în care mai crezi, “nu e un capăt de țară” și nu te privează de picăturile de fericire pe care le meriți din plin!

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. deepenglish.com/
2.www.thespacereview.com/article/1137/1
3.www.spring.org.uk/2010/06/how-superstitions-improve-performance.php
4.www.wsj.com/articles/SB10001424052702303559504579197920998454920

11 thoughts on “Știți că superstițiile simple pot îmbunătăți performanțele motorii și cognitive?

  1. Vă mulțumesc, domnule profesor Eilender, pentru interesantele idei cuprinse și în textul de astăzi. Vă mulțumesc, de asemenea, pentru timpul acordat redactării textului și mai ales pentru gingașa atenționare, citez: „Sper iubite cititorule că nu ești dominat de superstiții dar dacă este câte una în care mai crezi, “nu e un capăt de țară” și nu te privează de picăturile de fericire pe care le meriți din plin!“

    În contextul celor de mai sus vă reamintesc, domnule profesor Eilender, și zicerea filosofului Emerson, citez: „Orice om pe care îl întâlnesc îmi este superior într-un fel oarecare. De aceea învăţ pe lângă dânsul ”. Deci, tot învățăm, în măsura în care chiar vrem să fim conștienți și să recunoaștem limitele noastre umane.

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Distinsă cititoare, prietene cititor,

    Despre tema propusă se pot scrie tone de cărți. În fond, dacă ne referim la citatul amintit în textul de mai sus, citez: „Superstiţia este prostească, copilărească, primitivă şi iraţională, dar ce te costă să baţi în lemn?”, putem sesiza și faptul că, absolut totul pleacă de la credințele noastre. De pildă, nu ne dăm jos din pat dacă nu credem că putem duce până la capăt această acțiune, chiar dacă, în unele situații, genunchii ne mai înșeală. Din acest exemplu putem constata că faptul de a crede în adevărul unei acțiuni ține de certitudinile noastre.

    Toți credem în ceva. Credința stă la baza îndeplinirii cu succes a oricărei acțiuni, bună sau rea. Lipsa acestei credințe ne aruncă de multe ori în lumea întunecată a superstițiilor create de incertitudinile noastre, sau dacă vreți, de îndoielile noastre.

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. În cazul în care avem convingeri „beton“, dacă vrem, putem recunoaște în ele o sumedenie de tipare în care suntem înțepeniți. Apar stereotipurile care ne aduc o aparentă liniște dar care, ne pot ține sclavi ai propriei noastre ignoranțe.

    Deși repetiția este mama învățăturii totuși, din păcate, uneori, prin repetiție, orice minciună poate deveni un adevăr. De aici, după părerea mea, începe prostia.

    Distinsul filozof Andrei Pleșu, într-o interesantă conferință și un interesant text, amintite deja data trecută, s-a străduit, cu succes după opinia mea, să-și convingă publicul simpatizant că: „Vorbesc despre prostie ca despre condiția curentă, cotidiană aș spune, a umanității: toți suntem proști din când în când, spunem prostii, facem prostii, ne purtăm prostește, votăm prostește.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. Amintindu-ne despre axiomele lui Cipolla, domnul Pleșu scrie, citez:

    „Prima axiomă (a lui Carlo Cipolla) spune că în orice comunitate umană, indiferent de calitatea, de amploarea și de prestigiul ei, procentul de proști rămâne același.

    Pare de necrezut ! Nu ne vine să credem că, de pildă, în comunitatea premiaților Nobel, avem tot atât de mulți proști ca într-o clasă de liceu. Ei bine, da ! Și printre laureații Nobel, procentul de imbecilitate e același, e o constantă. Pare ciudat. Dar argumentul lui Cipolla este că, la fel cum natura reglează, în mod spontan, raportul numeric dintre bărbați și femei, astfel încât el să fie, în termeni funcționali, neschimbat, tot așa între proști și neproști raportul se păstrează între aceleași limite.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Într-o altă conferință, un istoric prestigios, după părerea mea, care a revoluționat gândirea contemporană și a descoperit multe fisuri în miturile istorice, nu știa practic cum se deschide un microfon. Cu o admirabilă sinceritate și smerenie el declara: „Eu mă pricep cât de cât la istorie dar la aparatele astea nu mă pricep deloc. Nici măcar la un microfon.“

    O parte a lumii creștine sărbătorește astăzi momentul invierii lui Cristos. Se cântă: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând… În mintea și inima ființei umane a fost creat un loc care omul se gândește la viața veșnică, darul celor ce fac voia Tatălui Ceresc.

    CONTINUARE MAI JOS.

  6. În ce privește convingerea despre existența lui Dumnezeu; mărturisirea acestei convingeri derivă și din lipsa din inventarul sufletului uman a acelui Duh de Dragoste, care a fost înlocuit, după cum a vrut creatura, cu legiunea duhurilor drăcești care ne conduc cu succes către faptele firii pământești. A fost, repet, alegerea și hotărârea omului fără Dumnezeu în mintea și inima sa.

    „Şi faptele firii pământeşti“, ne reamintește apostolul Pavel, „sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  7. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
    Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

    Eu nu cred că acest concept despre Dumnezeu este doar o invenție a poporului evreu.

    Sunt încă multe mistere pe acest pământ, multe întrebări fără răspuns, multe frământări în acest interval de timp în care ne este permisă bătaia inimii în pieptul fiecărei ființe umane.

    Oare de unde apare gena îmbătrânirii ? De la nefericita pisică neagră ?

    Desigur că, de multe ori, în intervalul dintre ignoranță și aroganță, se plimbă în liniște prostia umană.

    Iubirea autentică este de fapt, din punctul meu de vedere, manifestarea deplină a Duhului lui Dumnezeu.

    Eliminând din ecuația existențială a ființei sale această dragoste divină omul ajuns în starea de sărăcie duhovnicească apeleazâ doar la duhurile răului ce conduc la sălbăticia duhului pentru a umple golul produs. Din acest motiv mila a dispărut fiind sufocată de sălbatica ură și cruzime umană. Omenirea deja sufocată de bombele nucleare așteaptă ca acestea să-i aducă acel viitor extrem de luminos creat de explozia întregului arsenal atomic. Cine-i de vină ? Pisica neagră sau bătutul în lemn ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  8. Vă rog, să-mi permiteți să vă rețin atenția cu un alt text din cultura iudeo-creștină: „ (Proverbe 14:15) Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.“

    Știm deja, într-un număr foarte mare dintre noi că, orice vorbă este un purtător de emoție care ne poate tulbura sufletul (duhul). De aici și durerea sufletească resimțită atât de des în urma unor frustrări provenite, de pildă, din vorbiri dulci și amăgitoare.

    „ (Romani 16:18) Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşeală inimile celor lesne crezători.“

    La baza tuturor frustrărilor, în opinia mea, stă părerea eronată a ignorantului și a arogantului în același timp, care crede că doar el și numai el deține adevărul absolut.

    CONTINUARE MAI JOS.

  9. Pe de altă parte, tema credinței corecte a preocupat chiar și dreptatea cerească. Mă întreb: „Credința în Dumnezeu sau doar credința în pisica neagră aduce cu sine o stare de spirit pozitivă ?“

    Este pisica neagră o pastilă placebo sau nocebo ? Este pisica neagră sursa suflării de viață la care omul nu are acces ?

    Care medic are acces la misterul suflării de viață ? A cerceta doar un cadavru fără suflare de viață este doar o cunoaștere parțială.

    Carnea curată de vițel, de pildă, în contrast cu porcul considerat de unele culturi drept necurat, fără viață în ea este bună doar de… friptură.

    CONTINUARE MAI JOS.

  10. În legătură cu noțiunea de credință mai aflăm, de pildă, că: „ (Matei 9:22) Isus S-a întors, a văzut-o, şi i-a zis: Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.“ A jucat un rol starea de spirit a acelei femei provocată de credința sa ?

    Există o vorbă veche: „Atitudinea, şi nu aptitudinea determină altitudinea la care ajungeţi”. Când deveniţi o persoană pozitivă şi optimistă, oamenii vă deschid uşi care rămân închise pentru ceilalţi.

    Marcus Aurelius ne reamintește: „Nu este un oarecare lucru exterior cel care îţi face necaz, nu el te tulbură, ci judecata pe care tu o faci cu privire la el. Nu trebuie decît să îţi ştergi din suflet această judecată. Dacă propria ta dispoziţie este cea care te amărăşte, cine te opreşte să îţi schimbi viziunea ?“

    Nu este de mirare că superstiția ca și abuzul verbal pot influența starea de spirit a unui om.

    Facă-vi-se după credinţa voastră!

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.