08 Aug

Știți care este antidotul pentru frică?

„Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare la orice pagubă până şi faţă de moarte, această forţă este iubirea.”

Rabindranath Tagore

 

Trăim vremuri de frică. Pandemia de COVID-19 ne amenință viața, sănătatea și economia în moduri în care omenirea nu le-a experimentat niciodată. Nu avem idee ce va aduce viitorul.

Și înainte de pandemie, sondajele Gallup au constatat că frica de viitor era ridicată și în creștere așa că acum, cu atât mai mult, nu este neobișnuit să trăim “cu frica în sân”.

Temerile oamenilor variază foarte mult. Pe lângă pandemie aceste temeri vizează liderii, în care au tot mai puțină încredere, problemele de mediu și grija pentru viitorul familiilor lor.

Desigur, un prim mod de a face față temerilor este de a depune eforturi pentru a elimina amenințările care le-au provocat. Dar, în timp ce progresul social și economic este important și posibil, vor exista întotdeauna amenințări cu care ne vom confrunta și lucruri de care să ne temem.

De aceea este normal să fim tot mai interesați de modul în care am putea combate frica.

Se pare că modalitatea ne-a fost sugerată de mai bine de 2500 de ani de filosoful chinez Lao Tzu care în cartea sa de bază Tao Te Ching a scris: „Prin iubire, nimeni nu are de ce să se teamă”. Altfel spus modalitatea de a învinge frica se află în noi înșine; nu este nici calmul și nici curajul ci este folosirea iubirii, emoție ce este contrarie fricii.

Argumentul Iubirea neutralizează frica este unul foarte puternic. Chiar dacă a fost necesar să treacă un număr de aproximativ 2500 de ani, astăzi avem la dispoziție dovezi neurobiologice care relevă faptul că Lao Tzu a avut dreptate.

Frica este o emoție primară procesată în amigdala cerebrală, parte a sistemului limbic al creierului, responsabil pentru procesarea emoțiilor, inclusiv pentru detectarea fricii și pregătirea corpului pentru un răspuns de urgență.

Când organismul nostru percepe o amenințare, amigdala trage alarma, eliberând o mulțime de substanțe chimice în organism. Sistemul nostru este “inundat” de hormoni de stres precum adrenalina și cortizolul, pregătindu-ne pentru răspunsul „luptă sau fugi”.

Acest lucru este în mare măsură involuntar și, deși este necesar pentru supraviețuire, este neplăcut (cu excepția unor circumstanțe controlate, cum ar fi “plimbarea” într-un roller coaster).

Pe de altă parte, dispunem de un modulator natural al amigdalei hiperactive: oxitocina. Numită uneori „hormonul iubirii” ea este un aminoacid produs de hipotalamus, care joacă un rol important în multe dintre funcțiile fiziologice, inclusiv inducerea travaliului și lactația.

În același timp, oxitocina întărește legătura parentală, relațiile de cuplu și îmbunătățește empatia. Ea este adesea produsă în creier ca răspuns la contactul ocular și la atingere în special între cei care se îndrăgesc.

Sentimentul pe care îl creează este intens plăcut; într-adevăr, viața ar fi insuportabilă fără ea. Există dovezi că creșterea depresiei în timpul pandemiei poate fi și rezultatul unui deficit de oxitocină.

De asemenea, s-a constatat că oxitocina reduce anxietatea și stresul prin inhibarea răspunsului amigdalei la stimuli externi.

Dacă ai un contact afectuos cu ceilalți, lumea din afară îți va părea mai puțin înfricoșătoare și amenințătoare iar iubirea perfectă alungă frica.

Problema noastră actuală de teamă, lăsând pandemia deoparte, nu se datorează proliferării amenințărilor.

Așa cum a arătat psihologul Steven Pinker, profesor la Harvard University, în ciuda tuturor problemelor cu care ne confruntăm, lumea secolului XXI este mai sigură pentru marea noastră majoritate decât lumea epocilor anterioare.

Adevărata problemă este că avem prea puțină iubire în viața noastră pentru a ne proteja de temerile noastre.

Tot mai mulți oameni trăiesc singuri, rămân necăsătoriți, nu participă la grupuri sociale, au mai puțini prieteni. Se poate vorbi de o adevărată „epidemie de singurătate” și asta face ca temerile vieții să fie mai greu de înfruntat.

Este de amintit că studiile arată că adolescenții de astăzi și adulții tineri se bucură de mai puțină dragoste romantică decât în trecut. Tinerii de azi se bucură mai puțin de întâlnirile romantice și nu se grăbesc să se căsătorească.

Toate lucrurile negative menționate sunt înrăutățite de pandemia de COVID-19 prin limitarea contactelor cu cei din jur. Matematica aici este simplă: mai multă izolare plus o doză de ostilitate este echivalentă cu mai puțină iubire; mai puțină iubire înseamnă mai multă frică.

Pentru a reduce frica, trebuie să aducem mai multă iubire în viețile noastre. Pentru cei care nu sunt siguri cum să înceapă, sociologul Arthur C. Brooks profesor la Harvard University recomandă câteva demersuri:

1.Mărturisește-ți frica cuiva în care ai încredere!

Mulți oameni își suportă temerile cu stoicism, nu le împărtășesc niciodată deschis cu ceilalți.

Frica ascunsă se exprimă adesea indirect și în moduri neproductive, cum ar fi ostilitatea sau nepăsarea. A mărturisi frica este un act de vulnerabilitate dar acest demers stimulează dragostea pe care o râvnești și o meriți de la cei cărora le permiți să-ți aducă mângâiere.

2.Fă-ți iubirea fățișă!

Azi, spune-i cuiva că o/îl iubești. Nu persoanei căreia în mod normal ai vrea să-i spui ci mai degrabă unui prieten sau membru al familiei acesteia.

Ideea aici este să rupi o barieră de exprimare pentru tine, dar într-un mod relativ sigur. Cu cât spui mai mult „te iubesc”, cu atât va fi mai puțin ciudat sau înfricoșător.

Este vorba de un mic act de curaj care înseamnă un început de apropiere și o creștere a forței tale, de care este posibil să ai nevoie pentru următorul pas.

3.Asumă-ți un risc!

Mărturisește-ți dragostea sau admirația pentru cineva care nu știe că ai aceste sentimente.

Acest lucru necesită curaj deosebit în cazul iubirii romantice, deoarece riscul de respingere personală este relativ ridicat – și dacă nu ai practică este mai greu să te confrunți cu acest tip de respingere.

Este o confruntare directă a fricii cu iubirea. Dar chiar și a spune cuiva că doriți să fiți prieteni sau a spune unui coleg de serviciu că îl admirați, poate să pară riscant deoarece sentimentul ar putea fi neîmpărtășit.

Fă-o oricum! Dacă dorești, dă vina pe coronavirus: spune-i că te-a înnebunit puțin carantina.

4.Iubește-ți dușmanii!

Acesta este poate cel mai greu de urmat sfat în climatul nostru ideologic polarizat. Însă dacă îl urmezi poate rezulta o răsplată enormă pentru tine precum și o doză mai mare de civilizație în lumea în care sălășluim.

Încearcă timp de o săptămână să nu ataci pe nimeni, personal sau pe social media, pentru diferențe de opinie. Dezacordurile nu strică, dar încearcă să porți acele conversații cu înțelegere și bunătate.

S-ar putea ca această recomandare să contravină culturii de astăzi. Atunci când cineva greșește instinctul tău poate să te îndemne la ură. Însă ține cont că nu trebuie să insulți pe nimeni și că nu ar fi normal să-i poți obliga pe ceilalți să facă ce dorești tu.

Mai mult decât atât, antagonismul, care înseamnă ceva opus iubirii, nu va face decât să îți adâncească temerile.

 

Lucrurile sugerate de ideile de mai sus nu sunt ușor de aplicat. A arăta iubire în fața fricii nu este o reacție firească. Teama provoacă instinctiv reacția “luptă sau fugi” și nu tandrețe și afecțiune.

Trebuie însă să ne amintim că instinctului nu-i pasă dacă suntem fericiți. De aceea trebuie să ne încălcăm instinctele dacă dorim să ne construim o viață mai bună, care să conțină mai puțină frică.

Așadar ridicați-vă împotriva amigdalei voastre cerebrale, înfruntați frica, iubiți cu curaj și veți avea parte de multe picături de fericire!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.theatlantic.com/family/archive/2020/07/how-fight-fear-love/614227/

2.www.realitatea.net/stiri/actual/ce-este-amigdala-cerebrala-i-cum-te-ajuta-in-situatii-limita_5dcc9283406af85273d825fe

17 thoughts on “Știți care este antidotul pentru frică?

  1. Mulțumesc domnului profesor Eilender pentru timpul acordat scrierii sfaturilor utile care ne pot proteja de temerile noastre.
    Ca un pătimaş colecţionar de opinii am reținut, de pildă, citez:”Adevărata problemă este că avem prea puțină iubire în viața noastră pentru a ne proteja de temerile noastre.”
    Domnul profesor Eilender, aduce în atenția prietenului cititor termenul “iubire”.
    Aflăm din nenumăratele surse de pe Internet, de pildă, că în biologie sau psihologie termenul “iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexității acestui sentiment emoțional.
    Dragostea cu sinonimele sale iubire, amor, este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică.
    Într-o lume sărăcită prin diverse metode ideologice de afecțiune este numai normal ca definirea iubirii să fie un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale.
    Egoismul sau dragostea exagerată de sine nu poate conduce ființa umană către fapte bune. De ce? Tocmai din frica de a nu se proteja suficient, deşii toți ne naştem cu condamnarea la moarte înscrisă în datele noastre genetice.
    CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤
    În cultura şi tradiția iudeo-creştină termenul “iubire” este altfel definit

  2. În fața iubirii excesive de sine şi promovarea exclusivă a intereselor personale prin diversele subterfugii juridice, omul a crezut că, prin legile sale va putea înlocui LEGEA MORALĂ, scrisă personal de Dumnezeu, Creatorul în inimile creaturilor Sale.
    Agresiune nu înseamnă doar să te jefuiesc de posesiunile tale materiale ca pe vremea colectivizării ci înseamnă să-ți jefuiesc sufletul prin impunerea standardelor mele, dictate de forța de care dispun. Este de fapt agresiunea psihologică mondială a zilelor noastre.
    Astfel, omul a ales să-i slujească minciunii prin omisiune, diversiune, distorsiune, promisiune sau falsa compasiune eludând de fapt principiul iubirii divine.
    Chiar dacă pentru unii, prietene cititor, Dumnezeu nu există, la fel ca şi în cazul curentului electric îi simțim totuşi efectele.
    Domnul profesor Eilender, cunoaşte efectele curentului electric, dar probabil nu ne poate spune, de pildă, ce culoare are acest curent.
    Pentru a ne scuti de tulburările produse de propriile noastre gânduri toxice, negrădinărite, evreul Cristos sfătuia pe adepții Lui să nu li se tulbure inima.
    Desigur, pentru cei ce-L contestă pe Cristos ca Fiul lui Dumnezeu, vor contesta şi acest sfat benefic, mai ales că de 2000 de ani ni se spune că vor veni Cristoşi mincinoşi care vor înşela pe mulţi.
    Iubirea din viața noastră a fost, din păcate, pervertită prin multe feluri.
    De exemplu, ceea ce noi înțelegem prin amor, iubire, dragoste, amor propriu, mândrie, etc. sunt nişte nuanțe foarte bine scoase în evidență de limba greacă.
    CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤

  3. Ura, chiar şi cea aflată sub masca diplomatică, sau sub chestia clasică cu:”interesul poartă fesul”, susține antagonismul şi nicidecum cooperarea autentică bazată pe iubirea divină.
    Dacă Dumnezeu nu e, nici dragoste nu e, căci Dumnezeu este iubire.
    Omul prin perversiunile sale spirituale a ales să-i slujească doar minciunii şi implicit şarpelui, tatăl tuturor minciunilor paleriene şi globale.
    Îngropând prin fel de fel de mijloace, inclusiv juridice adevărul, omenirea a creat tristul holocaust ce continuă mascat chiar şi-n zilele noastre.
    Faptele bune nu se pot confunda cu faptele firii pământeşti la fel cum balanța dreptății nu se poate confunda cu sala de judecată.
    CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤

  4. Limba greacă posedă capacitatea de a nuanța acest concept atât de complex al iubirii. De pildă, aflăm din Internet sau alte surse creştine că, referitor la iubire, limba greacă posedă patru cuvinte:”eros”, “philia”,”storge” şi “agape” având nuanțe diferite. Deci, după opinia mea, prietene cititor, nu putem ca simpli muritori manipulați de diversele ideologii să percepem prea mult din imensitatea infinită a acestui concept asociat cu însăşi Dumnezeu.
    Dacă ar mai exista agape pe pâmânt ar dispare orice fel de pandemie.
    Deşi domnul profesor Eilender este de părere că viitorul nu poate fi surprins de gândul omului, totuşi un gând viciat de propriile minciuni transformate în tot atâtea iluzii va putea avea doar un singur răspuns:”autodistrugerea”.
    CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤

  5. Cu îngăduința domnului profesor Eilender, redau mai jos magistralul text al lui Pavel, fostul Saul, despre dragoste:
    “Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste (agape şi nicidecum doar eros), sunt ca o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
    ………
    Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate (originea faptelor bune); dragostea nu pizmuieşte; nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său (după teza cu interesul poartă fesul), nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire (ca naziştii de ieri, colonialiştii de alaltăieri sau tiranii mondiali ai zilelor noastre), ci se bucură de adevăr (nu şi de cel juridic bazat pe probe măsluite sau arse), acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. ”
    😀😀😀💙💛❤

  6. Prietene cititor, chiar dacă pentru unii Dumnezeu nu există, cu siguranță există viclenia umană condamnată de Sfânta Scriptură pentru unii sau doar o culegere de legende pentru alții.
    Oricum ar fi, Dumnezeul “inventat” de oameni nu poate avea în mitologia iudeo-creştină decât puterea lui Zeus cel grecesc sau Jupiter cel roman dacă nu este recunoscut ca unicul Creator.
    Oricum, ura, minciuna, jaful sau corupția sunt realități cotidiene ale unei umanități fără Dumnezeu (iubire).
    Mulțumesc pentru atenție.
    😀😀😀💙💛❤

  7. Prietene cititor, ar fi util de ştiut, după părerea mea, dacă dragostea (iubirea) e doar o succesiune dinamică a unor reacții chimice?
    Recunosc, că în potopul informațional al Internetului, nu posed acele abilități (nici nu cred că le mai pot dobândi) prin care să înțeleg că afecțiunea, de pildă, ar fi doar o chestie de joc al hormonilor.
    😀😀😀💙💛❤

  8. Sau poate doar succesiunea dinamică a unor reacții chimice din amigdală să-i facă pe unii să aleagă, din iubire pentru semeni desigur, să producă chiar şi indirect un astfel de Coronavirus care se zice că ar fi scăpat de sub control? Sau poate este vorba doar despre un simplu virus adus ca țap ispăşitor care să ascundă cea mai mare recesiune din istoria lui Homo Sapiens? Lumea va fi hrănită în viitor doar pe cale virtuală (online)?
    Sunt ideile mele doar simple speculații? Poate! Dar până la proba contrarie…
    😀😀😀💙💛❤

  9. Oare, vom găsi adevărata afecțiune în inteligența artificială? Le va da digitalizarea de mâncare celor ce vor fi înlocuiți de maşinile automate şi de inteligența artificială? Săracii pământului vor fi săturați doar într-o lume virtuală? Dar cu lumea reală, cuprinsă de această secetă de iubire în care creatura fără izvorul Creatorului încearcă să traverseze deşertul urii, cum va fi?
    Este Dumnezeu doar o noțiune sau doar o invenție a lui Moise?
    Ştiința ne va aduce lumina viitorului într-o lume în care iubirea este doar un cuvânt fără acoperire inventat doar de liderii religioşi pentru a-i subjuga pe proşti? Poate! Timpul va aduce, probabil, cu sine şi unele clarificări.
    😀😀😀💙💛❤

  10. Îmi place să cred, prietene cititor, că sunt o ființă creată care, n-am ca stră -stră -stră-stră-… bunic pe nevinovatul urangutan. Nu el (urangutanul) a creat două războaie mondiale şi mă amenință cu distrugătorul război nuclear care se tot pregăteşte tot mai sofisticat. La început doar ca o amenințare pentru a instaura frica. O fi doar amigdala unora de vină?
    Oare ce ar spune Darwin dacă ar fi apucat zilele noastre? Este lumea fără Dumnezeu doar un haos?
    Timpul va decide. Sau?… Eu nu cred, doar… întreb. 😀😀😀💙💛❤

  11. Domnul profesor Eilender, aduce în atenția cititorului şi teza cu “iubeşte-ți duşmanul”.
    Dacă sunt corect informat, în lumea reală această teză ar putea să pară o utopie. Poate doar in lumea virtuală a inteligenței artificiale comandate de la “centru”, totul să devină real prin simplul joc al tastelor de calculator ce va înlocui… amigdala.
    În lumea artificială a nanocipurilor multe surprize sunt posibile. Poate ni se va oferi pe tavă nemurirea atribuită azi doar lui Dumnezeu.
    Atunci se va împlini visul unui filozof, nu-i pronunț numele, care ştie el din surse sigure că Dumnezeu ar fi murit a doua oară dincolo de Golgota.
    Poate “ad calendas graecas”?
    😀😀😀💙💛❤

  12. Prietene cititor, poți să-ți iubeşti duşmanii până-ntr-acolo încât să spui ca Isus pe cruce:”Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac!?
    Poate un stră -stră -stră nepot de urangutan să facă astfel de legături şi legături între legături?
    Bravo lui, dar poate doar în lumea virtuală a inteligenței artificiale.
    În lumea reală există încă minciuna, jaful, moartea deşi Decalogul unicului Creator cere cu totul altceva.
    În rest, să auzim numai de… bine.
    😀😀😀💙💛❤

    • Prietene cititor, Eminescu, în vestita-i poezie intitulată Dalila, a tălmăcit istorisirea biblică în versuri nemuritoare, care se încheie cu îndemnul:
      “Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila,
      De ai inimă şi minte, feri în lături, e Dalila!”
      Sărmanul Samson, ne spune cartea Judecătorilor, a trebuit să cedeze în fața vicleanei Dalila.
      O fi doar vorba despre o simplă poveste sau este vorba despre un mijloc folosit şi azi de culegere de… informații?
      Să fie doar basme biblice inventate de autorii presupuşi ai Bibliei?
      Este şi azi religia doar un opiu pentru popor?
      Timpul ne va demonstra încotro va merge creatura fără Creatorul Său.
      Poate că lumea virtuală prin inteligența lui “0”sau”1″( adevărat sau fals), fără nenumăratele nuanțe de gri ne va aduce lumină în lumea creierului uman care emite şi azi cinci feluri de unde către… nicăieri.
      😀😀😀💙💛❤

  13. După opinia mea, nu se poate trece uşor cu vederea peste experiența lui Viktor E. Frankl care aduce în atenția prietenului cititor, următoarele:
    “Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare (naziste -n.m.), ne amintim de aceia care treceau din baracă în baracă, mângāindu-i pe ceilalți, dăruindu-le (în stilul iubirii de tip agape -n.m.) ultima lor îmbucătură de pâine (pare incredibil, sau? -n.m.). Vor fi fost puțini la număr, dar ei ne dau în de ajuns de multe dovezi că omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru: ultima dintre libertățile umane -respectiv aceea de a-şi alege propria atitudine într-un anumit set de împrejurări date, de a-şi alege propriul mod de a fi.”
    Prietene cititor, totul ține de sănătatea amigdalei? Eu nu cred, doar… întreb.
    😀😀😀💙💛❤

  14. Doar sănătatea amigdalei sau chimia corectă a creierului prin echilibrul hormonal să ne facă să băgăm săbiile în teacă, conştienți de faptul că suntem pe un drum cu sens unic?
    Prietene cititor, o opinie, din fericire, nu este realitatea ci doar o percepție prin filtrul experienței unice de viață a fiecărei ființe umane.
    😀😀😀💙💛❤

    • Stimate domnule Popilian,
      M-a uimit “virulența” cu care ați pus sub semnul întrebării ideile din ultima mea postare. Adevărul este că practic orice idee poate fi oricând pusă sub semnul întrebării dând astfel naștere la îndoieli. Faptul că orice comportament macroscopic uman este rezultatul unor fenomene microscopice din corp poate fi pus ușor la îndoială. De exemplu este suficient ca afirmației “deplasarea noastră în linie dreaptă se realizează prin coordonarea sistemului de locomoție de către sistemul nervos” să-i atașez întrebarea “Așa să fie?” completată cu “Eu nu cred…, doar întreb” și am anulat veridicitatea afirmației.
      În ceea ce privește “iubirea dușmanilor”, chiar dacă nu Vă sunt “dușman”, iubirea de care vorbeam putea să se manifeste prin amânarea scrierii rândurilor acide stârnite de postare sau …?
      Cu respect,
      Iosif Eilender

  15. Vă cer scuze, domnule profesor Eilender, pentru adnotările mele care, din câte înțeleg, se pare că v-au creat o stare de disconfort.
    De fapt, am încercat să exprim un punct de vedere personal fără a avea intenția să neg sau să pun la îndoială experiența şi erudiția dumneavoastră.
    Am îndrăznit să exprim doar o părere asupra interesantelor subiecte abordate de dumneavoastră privite dintr-un alt unghi de vedere fără intenția de a ataca şi mai ales în mod “virulent” interesantele dumneavoastră idei.
    În orice moment pentru eventuale exprimări ce pot crea confuzie îmi cer scuze.
    Am dorit de fapt să privesc interesantele dumneavoastră opinii utile de ştiut prin prisma percepției mele unice şi limitate şi nicidecum să atac o părere marcată mai ales de multele experiențe de viață prin care ați trecut.
    Vă rog să-mi scuzați eventualele momente de stupiditate.
    Vă mulțumesc pentru înțelegere apreciind în continuare finețea şi tactul opiniilor dumneavoastră.
    😀😀😀💙💛❤

Leave a Reply to Sergiu Marius Popilian Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.