11 May

Știți care este diferența dintre trebuință și dorință?

Dacă nu ai mai multe pofte decât nevoi, ești un înțelept.”

Pitagora

 

În mod simplist diferența poate fi prezentată astfel: trebuința sau nevoia înseamnă ceva fără de care nu putem trăi iar dorința este ceva ce ne-ar plăcea să avem dar, fără de care, putem trăi.

Dacă analizăm mai în profunzime această temă, constatăm că lucrurile sunt un pic mai complexe și nu prea se pot da răspunsuri univoce.

Mecanicist vorbind, corpul uman este pregătit pentru mișcare/acțiune – a respira înseamnă mișcare, a mânca înseamnă mișcare, reproducerea înseamnă mișcare, a trăi înseamnă mișcare ș.a.m.d.

Prin urmare, acțiunea reprezintă o trebuință pentru om și pentru a supraviețui ea este absolut necesară.

Însă, această trebuință, atunci când este urmărită dincolo de instinctul primar de bază, poate duce la procese interne și frământări cu care ne confruntăm mai ales atunci când realitatea, adică rezultatul acțiunilor noastre, nu se aliniază așteptărilor pe care le avem.

Pe de o parte, dincolo de instinctele primare de bază ale supraviețuirii și reproducerii, trebuie să întreprindem acțiuni pentru a participa la viața care se desfășoară în jurul nostru.

Pe de altă parte însă, este greu să acționezi atunci când o faci fără să simți că ai nevoie de rezultatul acțiunii.

În acest context, problema este că avem de ales: fie să stăm deoparte, alegând inacțiunea – asta, în general, ar însemna lipsa vreunui scop și rost pe termen lung și în cele din urmă ceva contrar propriilor noastre interese – sau, putem trece prin lume simțind că avem nevoie de lucruri și oameni, care ne adaugă scop și rost în viață, dar ne atașează de ancore externe care dictează cât de împlinită ne este viața.

Zona mijlocie dintre acești doi poli pare subțire. Pentru majoritatea oamenilor, toate cele mai mari bucurii din viața lor provin din satisfacerea trebuințelor lor, așa cum apar ele în Piramida nevoilor  a lui Abraham Maslow.

Ierarhia nevoilor umane – Maslow

Ei au nevoie de investiția emoțională a unui partener și de aceea acceptă să se stabilească în relații serioase. Ei au nevoie de stimularea ambițiilor lor și de aceea își dezvoltă măiestria profesională,…

Toate aceste lucruri contează și, în pofida loviturilor și a săgeților otrăvite ale norocului, în ciuda suișurilor și coborâșurilor, în momentele de bilanț, când totul a fost spus și terminat, acești oameni constată că urmărirea nevoilor a fost importantă, valoroasă și nu regretă acest mod de abordare.

Și totuși, multe dintre aceste nevoi sunt și cauza multor suferințe în lume. Întrebarea care se poate pune ar fi: Nu există vreo modalitate de a reduce diversitatea loviturilor și a săgeților otrăvite, de a armoniza urcușurile și coborâșurile, fără a se aluneca într-o stare de inacțiune și decădere?

Un răspuns, ar putea fi acela de a se acționa transformând nevoia în dorință. Asta ar însemna că nu avem nevoie de investiția emoțională a unui partener dar, o dorim din cauza a ceea ce ar putea aduce la “coșul zilnic”. Asta ar însemna că nu avem nevoie de satisfacerea ambițiilor noastre, dar le vom urmări pentru că dorim să exprimăm rostul nostru în lume. Toate acestea nu sunt, desigur, soluții prea “elegante”.

Dorința nu înseamnă atașament sau ancorare; înseamnă a face ceva indiferent de cum se sfârșește, chiar dacă avem preferințe cu privire la ceea ce am vrea să vedem că se întâmplă.

Desigur, la început, instinctele primare de bază încă se manifestă ca nevoi, însă dacă putem gestiona modul de exprimare al acestor nevoi, mai degrabă decât să le răspundem impulsiv în fiecare moment în care ele apar, putem să le transformăm în dorințe.

Magia de a distinge între dorință și trebuință constă în a realiza dacă este vorba de acțiuni care armonizează starea existenței noastre (indiferent de rezultate) sau este vorba de acțiuni importante doar pentru rezultatele lor.

Dorința este o obligație. Nevoia este o fixație. Concentrarea asupra obligației înseamnă că și dacă ceva nu funcționează așa cum am fi vrut, ceea ce am făcut a fost suficient pentru că ne-a făcut să ne schimbăm.

Pe de altă parte, fixația ne face să continuăm să ținem cont de ceva care va fi în mod inevitabil inaccesibil deoarece nevoile nu sunt niciodată pe deplin satisfăcute decât dacă sunt înlocuite cu alte nevoi.

Dacă obligația este alimentată de o dorință, o dorință pură și clară, atunci nu mai este cazul să judecăm roadele acțiunii. Misiunea noastră este aceea de a face tot ce se poate în condițiile date.

Responsabilitatea omului este aceea de a lua parte la lumea în care există. Inacțiunea nu realizează nimic.

Realitatea din jurul nostru este în mod inerent incertă. Ea este de natură probabilistică, forțând rezultate care se obțin la intersecția a nenumărate variabile.

Indiferent de ceea ce facem, vor exista întotdeauna factori care nu se află sub controlul nostru, ceea ce înseamnă că multe dintre rezultatele care se manifestă în lume nu se vor alinia neapărat cu proiecțiile noastre imaginate și preferate privind viitorul.

Lumea va continua să se schimbe și oamenii de asemenea. Aceste lucruri pot fi gestionate și contabilizate, dar nu pot fi niciodată controlate pe deplin. Ceea ce se poate controla este mișcarea (acțiunea) și direcția în care ea se produce.

Un alt lucru ce se poate remarca este următorul: ori de câte ori ne descurcăm în ceea ce privește nevoile și fixațiile, s-ar putea să simțim că lipsește ceva, că acțiunile noastre într-un anumit domeniu vor avea sens numai dacă conduc direct spre rezultatul dorit. În acest caz însă, pe lângă faptul că vom simți o dezamăgire, ni se va părea că mișcarea în sine și acțiunile sunt mai puțin oneste.

Și mai este ceva. Chiar dacă intențiile noastre din spatele unor trebuințe sunt pure și morale, fixarea asupra rezultatelor invalidează acțiunile înseși. Ceea ce a început poate ca un lucru de valoare sfârșește ancorat de factori pe care nu-i avem sub control și ne conduc pe calea simplității și inacțiunii.

Probabil că ideal ar fi ca abordarea condusă de dorințele și obligațiile noastre să devină naturală și nevoile și fixațiile care apar, pentru că în mod sigur apar, să fie puțin mai latente și în general mai trecătoare.

Dacă apar momente ciudate de ezitare și îndoială, când ne simțim copleșiți sau surprinși, confuzi sau inactivi, să ne amintim cel mai simplu lucru ușor de înțeles: datoria noastră primordială, în ceea ce privește trebuințele și dorințele, este să acceptăm ceea ce este așa cum este și să respirăm, să respirăm, să respirăm!

Iar dacă momentele ciudate vor fi mai rare sau chiar nu vor mai fi, putem avea parte de multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.moneybistro.ro/articol/cum-faci-diferenta-dintre-nevoi-si-dorinte/

2. designluck.com/the-difference-between-wanting-and-needing-something/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.