25 Jul

Știți ce efecte poate avea disonanța cognitivă în aceste vremuri de pandemie?

Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre. Limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară.”

Constantin Noica

 

M-am tot întrebat în ultima vreme care ar fi explicația pentru atât de multe atitudini rebele față de măsurile de protecție împotriva noului coronavirus luate de oficialități? Spre surprinderea mea, am aflat că psihologii au de multă vreme răspuns la această întrebare.

Momentul în care luăm orice decizie începem să justificăm înțelepciunea alegerii noastre și găsim motive pentru a respinge alternativa.

Mecanismul motivațional care stă la baza reticenței de a admite posibilitatea propriilor greșeli sau de a accepta descoperirile științifice – chiar și atunci când aceste descoperiri ne pot salva viața – este cunoscut sub denumirea de disonanță cognitivă.

În timpul pandemiei acesta este mecanismul care se manifestă în rândul multor persoane care refuză să poarte măști sau să practice distanțarea socială.

Ființele umane în mod profund nu doresc să se răzgândească. Ca urmare, atunci când unele fapte se potrivesc cu convingerile lor preexistente, unii oameni ar pune mai curând în pericol propria sănătate și a tuturor celorlalți decât să accepte informații noi sau să admită că au greșit.

Disonanța cognitivă, a fost introdusă de psihologul american Leon Festinger în anii ’50 și descrie disconfortul pe care oamenii îl simt atunci când două cogniții, sau o cunoaștere și un comportament, se contrazic.

Eu fumez este disonant cu cunoașterea faptului că Fumatul mă poate ucide. Pentru a reduce această disonanță, fumătorul trebuie fie să renunțe la fumat, fie să-l justifice („Mă păstrează subțire, iar supraponderabilitatea este un risc pentru sănătate”).

În esență în teoria lui Festinger este vorba despre modul în care oamenii se străduiesc să dea un sens ideilor contradictorii și duc vieți care, cel puțin în propriile lor minți, sunt coerente și semnificative.

Psihologul Elliot Aronson, care l-a avut ca mentor pe Leon Festinger, a demonstrat la mijlocul anilor ’50, rolul puternic, dar deloc evident, pe care îl joacă disonanța cognitivă atunci când este implicat conceptul sinelui.

Disonanța este cea mai dureroasă atunci când evidențele lovesc chiar în miezul modului în care ne vedem pe noi înșine – când ne amenință credința că suntem amabili, etici, competenți sau deștepți.

În momentul în care luăm orice decizie – voi cumpăra această mașină; voi vota pentru acest candidat; cred că COVID-19 este o farsă – vom începe să justificăm înțelepciunea alegerii noastre și vom găsi motive pentru a respinge alternativa (să reducem disonanța).

În scurtă vreme, orice ambivalență pe care am fi simțit-o la momentul deciziei inițiale dispare. Deoarece oamenii justifică fiecare pas făcut după decizia inițială, le este mai greu să admită că au greșit la început și asta mai ales atunci când rezultatul final se dovedește anapoda, dăunător sau autodistructiv.

Teoria disonanței cognitive a inspirat peste 3.000 de experimente care au modificat felul în care psihologii înțeleg modul în care funcționează mintea umană. În cele din urmă termenul de disonanță cognitivă a încetat să mai fie rezervat specialiștilor și a intrat în uzul aproape curent însă puțină lume apreciază pe deplin puterea motivațională enormă a mecanismului – și lungimea drumului pe care îl parcurg oamenii pentru a reduce disconfortul acestuia.

De exemplu, atunci când oamenii simt o legătură puternică cu un partid politic, lider, ideologie sau credință, este mai probabil să le lase pe toate acestea să gândească pentru ei și să denatureze sau să ignore dovezile care contestă acele loialități.

Psihologul Lee Ross, profesor la Stanford University, în experimentele de laborator menite să găsească modalități de a reduce conflictul amar dintre israelieni și palestinieni, a luat propunerile de pace create de negociatorii israelieni, le-a etichetat drept propuneri palestiniene și le-a cerut cetățenilor israelieni să le judece. „Israelienilor le-a plăcut propunerea palestiniană atribuită israelienilor mai mult decât le-a plăcut propunerea israeliană atribuită palestinienilor”, a declarat el.

Din cauza polarizării în plan politic se pot întâlni oameni care văd acum deciziile de viață și de moarte legate de COVID-19 ca alegeri politice, mai degrabă decât medicale.

S-a ajuns în situația în care oamenii trebuie să aleagă pe cine să creadă în timp ce iau decizii cu privire la modul de a trăi: oamenii de știință și experții în sănătate publică, ale căror sfaturi se vor schimba în mod necesar pe măsură ce vor afla mai multe despre virus, tratament și riscuri sau pe unii politicieni?

“Cogniția” că vreau să mă întorc la muncă sau vreau să merg la barul meu preferat pentru a-mi petrece timpul cu prietenii este disonantă cu orice informație care sugerează că aceste acțiuni ar putea fi periculoase – dacă nu pentru persoanele în sine, pentru alții cu care interacționează.

Cum se poate rezolva această disonanță? Oamenii ar putea evita mulțimile, petrecerile și barurile și să poarte o mască sau s-ar putea reîntoarce la obișnuințele lor anterioare. Dar pentru a-și păstra convingerea că sunt deștepți și competenți și că nu ar face niciodată nimic nechibzuit pentru a-și risca viața, vor avea nevoie de unele justificări: Argumentul că măștile le afectează respirația, neagă faptul că pandemia este gravă sau îi face să protesteze în numele ideii că „libertatea” de a face ceea ce își doresc este primordială. Au apărut chiar declarații precum „Ne îngrădiți libertățile și călcați în picioare drepturile noastre constituționale prin aceste ordine ale dictaturii comuniste” sau „Măștile ucid literalmente oameni”.

Astăzi, pe măsură ce ne confruntăm cu numeroasele necunoscute ale coronavirusului, cu toții ne confruntăm cu decizii disperat de dificile. Când este sigur să mă întorc la serviciu? Când îmi pot redeschide afacerea? Când mă pot întâlni cu prietenii și colaboratorii? Când pot să plec în concediu în Grecia? Ce nivel de risc sunt pregătit să tolerez?

Modul în care răspundem la aceste întrebări are implicații importante pentru sănătatea noastră ca persoane și pentru sănătatea comunităților noastre. Și mai important și mult mai puțin evident este faptul că, din cauza motivației inconștiente de a reduce disonanța, modul în care răspundem la aceste întrebări are repercusiuni asupra modului în care ne comportăm după luarea deciziei noastre inițiale. Vom fi flexibili sau vom continua să reducem disonanța insistând că primele noastre decizii au fost corecte?

Deși este dificil nu este imposibil să ne răzgândim. Provocarea este de a găsi o modalitate de a conviețui cu incertitudinea, de a lua cele mai informate decizii pe care le putem și de a le modifica atunci când nu sunt atestate științific – așa cum fac deja cercetătorii. A admite că am greșit necesită o anumită autoreflecție – ceea ce implică să trăim o vreme cu disonanța în loc să sărim imediat la o autojustificare.

Un exemplu util de păstrare separată a două cogniții disonante fără încercarea de a reduce disonanța îl găsim în „soluția Shimon Peres”.

Fostul prim ministru și președinte al Israelului, a fost supărat de dezastruoasa vizită oficială a prietenului său Ronald Reagan la un cimitir din Bitburg, Germania, unde au fost înmormântați membri ai SS Waffen. Când a fost întrebat cum se simte în legătură cu decizia lui Reagan de a merge acolo, Peres ar fi putut reduce disonanța într-unul din cele mai comune două moduri: renunțând la prietenia respectivă sau minimizând seriozitatea acțiunii prietenului. “Când un prieten face o greșeală”, a spus el, “prietenul rămâne prieten, iar greșeala rămâne o greșeală.” Din mesajul lui Peres rezultă importanța de a rămâne cu disonanța și de a evita unele reacții pripite.

Acest COVID-19 urât și misterios ne va cere tuturor să ne răzgândim, pe măsură ce oamenii de știință învață mai multe și este posibil să fim nevoiți să renunțăm la unele practici și credințe despre el de care acum ne simțim siguri. Alternativa ar fi să ținem zeloși (“ca orbul de bâtă”) de ideea care o neagă și susține că măsurile de protecție sunt inutile, să ignorăm eroarea și eventual să așteptăm „miracolul” dispariției virusului. Alegerea ne aparține!

Sper iubite cititorule că te bucuri de multe picături de fericire pentru că nu ai parte de prea multe disonanțe cognitive iar cu cele pe care nu le poți ocoli ai învățat să conviețuiești!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.theatlantic.com/ideas/archive/2020/07/role-cognitive-dissonance-pandemic/614074/

2.psihoteca.ro/teoria-disonantei-cognitive/

5 thoughts on “Știți ce efecte poate avea disonanța cognitivă în aceste vremuri de pandemie?

  1. Prietene cititor, cred că sunt în asentimentul dumneavoastră să mulțumim domnului profesor Eilender pentru interesantele aspecte legate de înțelegerea cât mai corectă posibil a momentului privind actuala pandemie.
    İnțeleptul Solomon spunea, citez :”Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.”(Proverbe 14/15)
    “Fanatism”, spunea domnul profesor Lucian Boia, “este atunci când crezi prea mult în propriile adevăruri şi devii intolerant cu adevărurile altora.”
    După unele opinii, oamenii, grupurile umane se diferențiază după mediul cultural şi practicile comportamentale în care s-au dezvoltat. Achiziționăm capital cultural de la familie, şcoală, mediul socio-cultural frecventat.
    CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤

  2. Nimeni nu se naşte, de pildă, antisemit. Dar dacă de mic copil (de țâță) i se aduce drept jucărie un kalaşnicov atunci familia îl va orienta pe “micuțul” către ideile năstruşnice promovate de membrii acelei familii.
    Limba, riturile şi culturile, tradițiile, vestimentația, habitatul, tipurile de relații interpersonale, formează împreună un cadru cultural specific, preluat şi încorporat de membrii unei colectivități.
    Din copilărie suntem plasați în diverse “băi culturale”, înconjurați unii de cărți, iar alții de câini, pisici, gâşte sau găini, porci, oi sau vaci. Ființa umană descoperă treptat “chei” cu ajutorul cărora descifrează sensul mesajelor culturale şi ideologice. Mediul cultural -ideologic, stilul de gândire al colectivității, începând cu familia în care ai fost procreat, îşi pun amprenta pe viitorul micuțului (micuței).
    Contează şi unele amănunte biografice: de exemplu, faptul că în adolescență sau tinerețe, dar chiar şi mai târziu, cineva a frecventat un cerc, un grup, un mediu cultural şi ideologic de o anumită nuanță (o biserică creştină, moschee sau sinagogă) îl marchează pentru tot restul vieții.
    CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤

  3. Mulți sunt de părere că religia lor, “credința” lor, este suficientă pentru a avea asigurat un loc în Rai. Dar de unde ştiți că religia dumneavoastră nu vă înşală? Există aşa de multe religii care pretind că dețin adevărul absolut şi care afirmă că arată calea spre Dumnezeu. Care trebuie aleasă? Să ne mulțumim doar cu a crede ceea ce au crezut înaintaşii noştri? CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤

  4. “Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”(Proverbe 22/6)
    Oare unde se învață primii paşi în viață? Învață micuțul să facă primii paşi între mama şi tatăl dintr-o familie normală? Unde învață micuțul din neamul “X” să urască pe cel din neamul “Y”? Se naşte cu ura? Sau poate ulterior? …
    De multe ori, contextul social a fost astfel controlat (manipulat), fabricat, construit astfel încât să se poată apoi manipula actorii sociali. Omul standardizat, omul de serie, “omul nou” sau chiar “omul născut din nou” este şi astăzi uşor de manipulat (mințit).
    Propaganda simplifică realitatea, reduce complexitatea sistemului la câțiva stimuli bine reliefați, la acceptarea sau respingerea unui grup sau a unei persoane. Se cunosc metodele de a stimula elaborarea şi fixarea unor reprezentări comune. “Soluția unora” a fost gruparea ființelor umane în structuri create artificial (prin ideologii şi credințe purtătoare de fanatism) şi bine controlate de precupeții dreptății sub umbrela legilor nedrepte. Apropo, oare cum arată legile impuse de o anumită ideologie dominată de minciunile paleriene prin omisiune, distorsiune, diversiune, promisiune sau falsa compasiune?

    În oceanul de minciuni al adevăratei pandemii promovată de toate fărădelegile globale cine poate şti care este adevărul cu corona? Dacă de mii de ani tot strigăm:”Lupul!”, când ne intră lupul în ogradă credem minciunile pioase care ne spun că-i doar un câine ciobănesc rătăcit de turmă.
    CONTINUARE MAI JOS.
    😀😀😀💙💛❤

  5. “Drumul către succes”, afirmă unele surse, “constă în a şti încotro te îndrepți, a trece la fapte, a ştii ce rezultate obții şi a avea flexibilitatea de a te schimba, până ajungi la reuşită.”
    A te complace în politica ceții promovată prin adevărata pandemie a minciunilor globale, crează riscul apariției disonanței cognitive. Din ce motiv? Din cauza convingerilor greşite care ne conduc către aşteptările nerealiste.
    Putem crede că, de pildă, industria de război luptă pentru pace? Putem crede că un “accident” dintr-o fabrică de produs covid în serie ne poate afecta la nivel mondial? Dar dacă nu este vorba despre un simplu accident?
    Se pot face nenumărate speculații atâta timp cât omului de rând îi este administrată doar politica ceții prin distorsionarea adevărului de către mass -media sau alte interese politice.
    Pentru a-ți forma convingeri “beton”, care să-ţi susțină țelul şi să te ducă acolo unde vrei să ajungi, prietene cititor, trebuie eventual să renunți la ele şi să încerci altele noi.
    “Toți greşim în viață”,spunea A.J. Cronin, “dar nu toți ne putem ridica deasupra greşelilor”.
    Prietene cititor, îți mulțumesc pentru atenție şi timpul acordat citirii unor opinii.
    😀😀😀💙💛❤

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.