04 May

Știți cum se poate dezvolta reziliența psihologică la copii?

“Nu mă judecați după succesul meu, judecați-mă după de câte ori am căzut și m-am ridicat din nou”.

Nelson Mandela

Reziliența psihologică este capacitatea de a trece peste momentele grele din viața noastră: suferințe, traume, tragedii, accidente ș.a.

Ea nu presupune că nu mai trăiești momente grele ci că nu rămâi neputincios în fața lor. Poți simți furie, dezamăgire, tristețe însă nu lași ca aceste sentimente să te oprească în loc.

Reziliența te poate feri de dificultăți psihologice precum depresia sau anxietatea.

Ea nu este un atribut pe care oamenii îl au sau nu, nu este o trăsătură înnăscută de personalitate, ci este o abilitate care se antrenează. Tocmai de aceea m-am referit în titlu la reziliență ca la o abilitate care se poate dezvolta.

La vârsta copilăriei totul este recepționat ca o dramă. Laptele pus pe cereale prea cald? Tragedie! Cașcavalul pane are crustă? Oroare! Setul Lego “nu se lasă asamblat”? Criză de isterie! Pusul jucăriilor la loc? Corvoadă de Sisif!

Să nu ne facem iluzii! Nu avem cum schimba asta. Ceea ce putem însă face, este să ne înarmăm copilul cu tehnicile care îl învață cum să-și revină din “luptele” sale zilnice astfel încât, mai târziu în viață, atunci când mizele sunt mai mari, să știe ce trebuie să facă.

Deoarece reziliența este un comportament învățat prin lecții și exemple explicite, comportament care îi învață pe copii cum să manipuleze mai bine stresul, ei trebuie făcuți să înțeleagă că dacă sunt “respinși”, la un moment dat, acea respingere nu reprezintă un “comentariu” asupra întregii lor existențe și să nu vadă eșecurile ca pe niște lucruri care îi marginalizează pentru totdeauna.

Dar cum ar trebui să predăm această lecție? Potrivit psihoterapeutului Amy Morin, autoare a mai multor cărți de specialitate, inclusiv a cărții 13 Things Mentally Strong Parents Don’t Do, există opt practici folosite de părinții care cresc copii rezilienți.

1.Ei lasă copiii să lupte

“Toți copiii au capacitatea de a-și dezvolta abilitățile care îi vor ajuta să fie rezilienți”, spune Amy Morin. “Ca părinți, depinde de noi să le oferim aceste abilități care să le servească drept ghid – pentru a-i ajuta atunci când au ceva probleme și pentru a le oferi mai multe oportunități de a exersa reziliența”.

Cel mai rău lucru pe care părinții îl pot face, spune Morin, este de a-și “salva” copii prea mult. Astfel de acțiuni împiedică copiii să învețe cum să acționeze singuri.

Cu alte cuvinte, acei părinți care își învață copiii că munca grea este o parte necesară a vieții și că uneori munca grea este realmente foarte grea, sunt cei care cresc copii bine adaptați.

2.Ei îi lasă pe copii să experimenteze respingerea
Din nenumărate motive, este esențial pentru copii să învețe cum să trateze situațiile când sunt refuzați.

“Dacă copilul tău nu este ales pentru echipa de baschet, poate te tentează să apelezi la antrenor, să suni la școală, să încerci să rezolvi primirea copilului în echipă”, spune Morin. “Dar, eșecul poate fi una dintre cele mai bune oportunități pentru a-i învăța pe copii o lecție de viață. Lecția este: eșecul nu este sfârșitul drumului, ești suficient de puternic pentru a face față eșecului și atunci când eșuezi, ai alte opțiuni”.

3.Ei nu încurajează mentalitatea de victimă”
“Când copiii spun că au o problemă, este tentant pentru ei să îi învinuiască pe ceilalți“, spune Morin. “Ei nu reușesc testul lor la fizică și spun că profesorul lor nu a explicat suficient de bine”.

La rândul lor, părinții pot fi tentați să cedeze acestui comportament și să ia partea copiilor.

Dar chiar dacă profesorul nu este așa cum trebuie sau nu explică ceva, această tentație este periculoasă.

“Părinții trebuie să le spună copiilor că viața nu este dreaptă, dar că ei sunt suficient de puternici pentru a face față nedreptăților”, spune Morin. “Și cred că, pentru o mulțime de părinți, tendința noastră este să facem lucrurile echitabile: să pledăm pentru copiii noștri, să le ținem partea, numai că așa tocmai le întărim ideea că sunt victime. Asta conduce la o neputință învățată. Luptați cu orice preț împotriva acestui instinct!”

4.Atunci când apar greutățile, ei fac mai mult decât să le spună copiilor “revino-ți”
A lăsa copiii să se “zbată” este important, dar a le spune să se ocupe numai de asta sau a ignora faptul că ar putea fi dificil pentru ei, din punct de vedere emoțional, nu este atitudinea corectă.

“Vrei să-i asiguri că le validezi emoțiile și că empatizezi cu ei”, spune Morin. “Părinții pot găsi acel echilibru când trebuie să facă un pas înapoi suficient pentru a permite copilului să se confrunte cu unele dintre problemele sale, dar în același timp să empatizeze cu el.”

A vorbi cu copiii despre sentimentele lor, sentimente pe care le experimentează în activitatea lor, este incredibil de important: le va oferi abilitatea să vorbească, mai târziu în viață, despre sentimentele lor și îi va ajuta să învețe să facă față situațiilor dificile.

“Părinții trebuie să se întrebe dacă dau sau nu copiilor abilitățile și instrumentele de care au nevoie pentru a face lucrurile ei înșiși”, adaugă Morin. “Dacă nu au încă acele abilități, atunci părinții intervin. Ei trebuie să se asigure că îi învață pe copii și acele abilități”.

5.Ei își ajută copiii să învețe cum să-și eticheteze sentimentele și emoțiile
“Atunci când copiii își pot eticheta emoțiile, este mai puțin probabil să și acționeze în consecință”, spune Morin. “Dacă puștiul tău poate spune “Sunt supărat “, este mai puțin probabil să-ți dea un șut în fluierul piciorului pentru a-ți arăta că e supărat.”

În schimb, copiii care nu pot vorbi despre sentimentele lor tind să se exteriorizeze ceea ce îi pune în încurcătură pe adulți.

Ajutând copiii să se simtă confortabil vorbind despre emoțiile lor, le dați și abilitatea de a gândi (și de a face față) la ceea ce îi face să se supere. Asta înseamnă reziliență 101/%.

6.Ei dau copiilor instrumente de autodisciplinare
“Știu câțiva părinți care au creat un “kit de calmare” pentru copilul lor”, spune Morin. “Ei au un kit conținând o carte de colorat, ceva plastilină și o loțiune care miroase bine și le reamintesc copilului lor să folosească kit-ul atunci când sunt supărați”.

Chiar dacă această tehnică specifică nu este pentru oricine, conceptul în sine ar trebui însă să fie pentru că ajută copiii să învețe să-și asume responsabilitatea pentru sentimentele lor și să se autocalmeze.

Utilizarea unor astfel de instrumente și rutine îi va ajuta să gestioneze continuu și pe măsură ce trec anii abilitățile de adaptare sănătoase.

7.Ei își recunosc greșelile și, apoi, le corectează
Greșelile părinților, după Morin, sunt oportunități pentru ei ca să le arate copiilor cum să răspundă erorilor și să arate că orice om este supus greșelii.

Chiar și cei mai bine pregătiți părinți gafează din când în când. Ei se înfurie pe profesori sau strigă la soț/soție sau uită de vreo urgență.

Lucrul important este că părinții trebuie să-și asume propriile greșeli în fața copiilor lor și apoi să le remedieze.

Acest lucru arată copiilor că, indiferent cât de gravă greșeală s-ar fi făcut, dacă sunt cinstiți și încearcă să o repare, lucrurile se vor îmbunătăți.

8.Ei întotdeauna leagă imaginea de sine a copilului de nivelul lui de efort
“Există cercetări care arată că, atunci când fetele reușesc, spunem: “Ai făcut bine pentru că ai învățat din greu.” Dar când băieții reușesc, vom spune ceva de genul: “Ai făcut bine acest test pentru că ești inteligent” spune Morin.

După părerea ei, conectarea rezultatelor unui copil la talentul lui înnăscut, poate duce la probleme pe termen lung.

“Când ne concentrăm prea mult asupra rezultatelor, copiii vor trișa la școală pentru că ei cred că cel mai important lucru din lume este obținerea notelor maxime și nu contează cum ajung acolo. Vrem să îi învățăm pe copii că ceea ce contează este să fii cinstit, să fii bun, să muncești din greu. Este foarte important să vă concentrați eforturile în această direcție. Copilul care crește, știind că, mai presus de toate, e vorba doar de efortul lui, mai degrabă decât de rezultatul obținut, va fi mai rezilient când va eșua sau când va fi respins”.

Practicile înșirate cred că vă aduc picături de fericire, fie că le-ați folosit până acum, fie că le veți folosi de acum înainte!

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

  1. www.fatherly.com/love-money/build-resilient-kids-prepared-for-life/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits
  2. cabinetclaudiumanea.ro/rezilienta-psihologica/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.