16 Dec

Știți de ce joaca ar trebui să fie o componentă esențială a vieții noastre?

Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.”

George Bernard Shaw

 

În urmă cu câteva zile eram în raionul de jucării al unui mall, în căutarea unui cadou de Crăciun pentru nepoțelul meu. Țineam în mână o bărcuță când un domn, un alt client, aflat în apropiere, m-a întrebat dacă am văzut șalupa teleghidată aflată într-un raft, mai încolo. S-a oferit să-mi arate jucăria și după ce i-am mulțumit îndatoritor m-a întrebat dacă îl cumpăr pentru mine sau pentru vreun nepoțel.

Pentru că această întrebare mi-a mai fost pusă în urmă cu câteva luni (dacă jucăria este pentru mine sau pentru un copil?) mi-am dat seama că nu este un lucru ieșit din comun ca un adult să-și cumpere jucării. Altfel spus, nu este deloc anormal ca și adulții să se joace.

Apropo de caracterul nostru mai mult sau mai puțin jucăuș, și acum, după mulți ani, mă pufnește râsul când îmi amintesc de șotia membrilor unei catedre de la facultatea la care eram student.

Unul dintre profesori își cumpărase o pălărie. Colegii lui, profesori, conferențiari, lectori și asistenți, au pus mână de la mână și au cumpărat o pălărie identică dar cu două numere mai mici.

În fiecare zi aveau grijă ca în cuier, unde își punea colegul lor pălăria, să apară alternativ pălăria originală și pălăria cu două numere mai mici.

După câteva zile, bietul posesor de pălărie nouă, s-a plâns unuia dintre colegi că nu știe ce are la cap dar parcă i se dilată și se contractă pentru că pălăria ba îi este bună ba îi este strâmtă.

Dar multe mari personalități ale științei și culturii, divinizate de întreaga lume, au recunoscut, într-un fel sau altul, existența componentei jucăușe din viața lor.

De exemplu, știm despre Isaac Newton că, în ciuda faimei sale, a trăit o viață mai mult decât solitară, nu prea concentrată pe dezvoltarea relațiilor interpersonale.

Cu toate acestea, ceea ce spune cel mai mult despre el, provine dintr-o reflecție despre viața sa pe care se presupune că a împărtășit-o cu un prieten chiar înainte de a muri:

Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi mă distrez găsind câteodată pietricele netede sau o scoică deosebită, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea.”

Această reflecție ne arată copilul din el, copilul pe care îl putem recunoaște și în reflecția noastră despre noi înșine.

Joaca este o activitate universală ea făcând parte din manifestările indivizilor aparținând tuturor culturilor umane.

Ea poate fi definită în diferite moduri iar când este pomenită, probabil că fiecare dintre noi ne imaginăm ceva ușor diferit dar, la un nivel de bază, este clar că vorbim totuși despre aproximativ același lucru.

De exemplu, un mod de a defini joaca ar fi: relaxare, recreere și plăcere care de foarte multe ori înseamnă și amuzament.

Este o activitate pe care, cel puțin la suprafață, pare că o facem doar “ca să ne aflăm în treabă”. Ea este distractivă și interesantă, iar faptul că nu este stresantă, pare să o facă mai liberă și mai sinceră.

După cum era de așteptat, oamenii de știință (psihologii, sociologii, filosofii etc.), nu au căzut de acord asupra modului în care se definește joaca și, mai ales, care este scopul evolutiv al acesteia?

Simplificând mult lucrurile putem spune că ea servește pentru a ne antrena fizic, social sau cognitiv.

În acești termeni, joaca este un act de învățare. Mai exact, este un mod ieftin de a explora lumea în căutarea adevărurilor din realitatea pe care, pe măsură ce trec anii și înaintăm în vârstă, vrem să o trăim în mod eficient obținând și avantaje de valoare ridicată.

Când venim pe lume, într-un anumit mediu cultural, nu avem încă instrumentele necesare pentru a înțelege toate aspectele acestui mediu.

Trebuie să stabilim unde sunt limitele, ce norme sunt acceptate și diferitele abilități care ne vor fi necesare în momentul în care devenim membri ai societății.

Asemenea lui Newton, în copilărie, mergem și luăm diverse “pietricele și scoici”, le studiem, identificând relațiile lor cu lumea înconjurătoare și cu ceilalți oameni iar, după aceea, începem să stocăm informații care corespund experienței noastre pentru a ne ghida experiențele viitoare.

Cel mai evident lucru privind joaca este că ea este mai frecventă la copii decât la adulți.

Pornind de aici se poate face o împărțire aproximativă a vieții unui om în două perioade: o perioadă dominată de explorare și o perioadă dominată de exploatare.

Prima parte a vieții ne-o petrecem explorând, văzând și înțelegând dar, după ce o parte din ea “s-a scufundat” până la un nivel satisfăcător, începem să exploatăm “fructele” care se dezvoltă pe fundația pe care am pus-o.

Folosind analogia lui Newton, după o anumită perioadă, am ridicat toate “pietricelele și scoicile” cu care probabil ne vom juca toată viața de acum înainte.

Cel mai evident sens al celor spuse mai sus rezultă din lecțiile de educație fizică, desfășurate prin joc.

Dintr-un anume punct, am învățat modul cum să ne folosim corpul și nu avem nevoie să mai testăm acest mod de-a lungul vieții. Știm cum să fugim, știm cum să jucăm un sport pe care îl îndrăgim și are sens să continuăm să facem aceste lucruri oricând în viață, fără să pierdem nimic.

Lucrurile stau însă puțin altfel atunci când urmărim același model de explorare-exploatare în aspectele sociale și cognitive ale vieții noastre.

Astăzi, aceste aspecte sunt mult mai complexe decât înainte. Cultura noastră evoluează într-un ritm care înseamnă că, dacă nu ții pasul cu ea, atunci nu mai înțelegi adevărurile realităților în care trăiești.

Într-o lume care nu se schimbă prea repede, cum era până la mijlocul secolului trecut, o scurtă copilărie marcată de explorare poate oferi toate informațiile de care are nevoie un individ pentru a face față diferitelor norme din jurul său și a cunoaște toate modelele de luare a deciziilor care ar putea apărea.

Dar, într-o cultură din ce în ce mai “rețelizată”, în care cantitatea de informații produse la fiecare câțiva ani se dublează, nu mai poate exista o diferență între faza de explorare și cea de exploatare.

Din acest motiv, a nu face loc pentru joacă în viața modernă a adulților este un dezavantaj strategic.

Explorarea și exploatarea nu mai sunt distincte. Acestea evoluează în tandem pe măsură ce lumea se desfășoară rapid în jurul nostru.

Astăzi, cultura este mai complexă, informațiile sunt mai abundente, iar mediul nostru colectiv acoperă un teren al realității mai mare.

În esență, dacă nu ținem pasul, nu trăim în aceeași realitate socială și cognitivă ca și cei din jurul nostru.

Față de vremurile trecute când explorarea și exploatarea erau faze distincte, astăzi ele s-au unit. Nu mai putem scăpa, petrecând primele câteva decenii ale vieții jucându-ne și apoi dedicând muncii restul. Jocul și munca trebuie să ocupe același nivel.

Însă, pentru mulți dintre noi, ideea de joacă, chiar dacă ea are sens, este atât de străină încât se ivește întrebarea: Ce ar putea însemna joaca la 30, 40 sau 50 de ani?

Răspunsul este că ar putea însemna un interval de timp lăsat, pur și simplu, să fie condus de curiozitate, dincolo de ceea ce facem din obișnuință.

Asta ar putea însemna orice, de la a participa la un curs de improvizație sau de artă teatrală până la a citi mult mai mult.

“Pietricelele și scoicile” lui Newton ne-au dat legile elementare ale naturii pe care ne-am construit înțelegerea realității și ne ajută acum să descoperim cunoștințele din fața noastră pentru a putea stăpâni mai bine mediul înconjurător.

În secolul XXI, joaca nu trebuie să rămână doar o amintire drăguță a copilăriei. Ea trebuie să fie fundația pe care o folosim pentru a construi și a valida adevărurile realității noastre în continuă schimbare.

Acest demers, în mod cert, este aducător de picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.getpocket.com/a/read/2399362845

2.www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/caracterul-jucaus-mai-important-decat-inteligenta-pentru-persoanele-aflate-in-cautarea-iubirii-13964283

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.