19 Jan

Știți de ce, pe măsură ce îmbătrânim, timpul pare că trece mai repede?

Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Aceasta este relativitatea.”

Albert Einstein

 

Timpul înregistrat de mințile noastre și cel înregistrat de ceasornice sunt două lucruri complet diferite. Acești timpi curg cu viteze diferite.

Trecerea cronologică a orelor, zilelor și anilor pe ceasuri și calendare este un fenomen constant și măsurabil. În schimb, percepția noastră asupra timpului se schimbă mereu, în funcție de activitățile în care ne angajăm, de vârsta noastră și chiar de cât de odihniți suntem.

Profesorul de inginerie mecanică de la Duke University, Carolina de Nord, Adrian Bejan, explică fizica din spatele modificărilor modului în care simțurile noastre înregistrează timpul și dezvăluie cauza pentru care anii par să treacă din ce în ce mai repede pe măsură ce îmbătrânim.

(Profesorul Adrian Bejan, născut în România, este fizician și a intrat în topul celor mai mari 100 de oameni de știință pentru că în 1996 a dezvoltat o teorie în biologie care descrie practic un „tipar“ după care acționează natura în evoluția ei; se numește Teoria Constructală. Savantul a observat același design în modul în care cresc ramurile unui copac, sau nervurile frunzelor, cum se împarte un fir de apă sau cum lovește un fulger, cum se dezvoltă irigația sanguină sau cum se extinde o așezare omenească, privită de sus. În mai, anul trecut, i-a fost acordată celebra medalie „Benjamin Franklin”, care de-a lungul timpului a fost decernată, de institutul cu același nume, oamenilor de geniu precum Nikola Tesla, Marie Curie, Thomas Edison, Albert Einstein, Stephen Hawking.)

Într-unul din articolele sale recente, el examinează mecanismul minții umane sub aspectul modului în care acest mecanism se raportează la înțelegerea timpului, oferind o explicație fizică pentru percepția noastră mintală care se schimbă pe măsură ce îmbătrânim.

Potrivit profesorului Bejan – care, înainte de a ajunge la o concluzie a revizuit studiile anterioare într-o serie de domenii legate de timp, vedere, cunoaștere și procesarea mintală – timpul pe care îl percepem, reprezintă schimbările petrecute în stimulii mintali și este legat de ceea ce vedem.

Într-un fel, fiecare dintre noi are propriul “timp al minții”, fără legătură cu orele, zilele și anii pe care ceasurile și calendarele le indică.

Acest “timp al minții” este afectat de odihna pe care ne-o asigurăm dar și de alți factori. Bejan este prima persoană care privește la trecerea timpului în acest mod special dar, concluziile sale se bazează pe constatările altor oameni de știință care au studiat procesele fizice și mintale legate de trecerea timpului.

Prezentul este diferit de trecut, deoarece viziunea mintală s-a schimbat. Timpul care unește toate sistemele animate sau neînsuflețite, aflate în mișcare, este măsurabil și este timpul fizic. Perioada zi-noapte durează 24 de ore pe toate ceasurile, ceasurile de perete și clopotnițele.

Cu toate acestea, timpul fizic nu coincide cu timpul mintal. Timpul pe care îl percepe un individ nu este același cu cel perceput de un altul.

Timpul trece prin ochii minții. El este legat de numărul de imagini mintale pe care creierul le întâlnește și le organizează dar și de starea creierului nostru.

Pe măsură ce îmbătrânim, viteza cu care schimbările imaginilor mintale sunt percepute scade datorită transformărilor suferite de calitățile noastre fizice, incluzând vederea, complexitatea creierului iar mai târziu în viață, degradarea căilor neuronale care transmit informațiile. Și, această schimbare în procesarea imaginilor conduce la senzația de accelerare a timpului.

Acest efect este legat de mișcările oculare „sacadate” în sensul că și “ochii minții” pot fi caracterizați de aceste mișcări, asemenea globurilor oculare.

Ele sunt mișcări inconștiente și au loc de câteva ori pe secundă. Între două asemenea mișcări, ochii dar și „ochii minții” se opresc și creierul procesează informațiile care i-au fost transmise.

Toate aceste procese au loc fără vreun efort din partea noastră. De menționat că, la sugari, perioadele de oprire sunt mai scurte decât la adulți.

Profesorul Bejan este de părere că există o relație de inversă proporționalitate între numărul stimulilor procesați și sensul de accelerare a timpului. Altfel spus, atunci când suntem tineri și experimentăm o mulțime de stimuli noi – totul este nou, timpul pare să treacă mai încet.

Pe măsură ce îmbătrânim, producția de imagini mintale încetinește, intervalul dintre două stări de repaus ale globurilor oculare (și ale ochilor minții) crește, reușim să înregistrăm mai puțini stimuli și avem senzația că timpul trece mai rapid și că avem mai puțin timp la dispoziție.

Oboseala influențează, de asemenea, mișcările “sacadate” ale ochiului, creând suprapuneri și pauze în aceste mișcări oculare procese care duc la semnale încrucișate.

Creierul obosit nu poate transfera eficient informațiile, atunci când încearcă simultan să vadă dar să și înțeleagă informațiile vizuale, pentru că el este conceput pentru a face aceste lucruri separat.

Un alt factor ce influențează modul în care se percepe trecerea timpului este felul în care se dezvoltă creierul. Întrucât creierul și corpul devin mai complexe și apar tot mai multe conexiuni neuronale, căile pe care informațiile călătoresc sunt din ce în ce mai complicate. Ele se ramifică ca un copac și această schimbare în procesare, conform profesorului Bejan influențează, la rândul ei, experiența noastră privind trecerea timpului.

Degradarea creierului, pe măsură ce îmbătrânim, influențează în mod evident percepțiile sale. De exemplu, studiile privind mișcările oculare “sacadate” la vârstnici arată că, perioadele de latență (perioadele dintre două mișcări consecutive ale globurilor oculare) sunt mai lungi.

Timpul în care creierul procesează informațiile vizuale devine mai lung, ceea ce face ca rezolvarea problemelor mai complexe să devină mai dificilă. Altfel spus, persoanele în vârstă “văd” mai încet, dar simt că timpul trece mai repede, susține profesorul Bejan.

El a urmărit modul în care “timpul minții”, în propria sa viață, s-a schimbat de-a lungul unei perioade mai lungi. “În ultimii 20 de ani am observat că timpul meu se scurge, tot mai rapid și mai rapid și mă plâng că am tot mai puțin și mai puțin timp”, spune el. Este un sentiment pe care îl aude repetat și de la multe alte persoane din jurul lui.

Totuși, este de părere că, nu suntem în totalitate prizonierii timpului. Ceasurile vor continua să ticăie cu strictețe, zilele vor trece pe calendar, iar anii vor părea să zboare tot mai repede. Însă, “dormind bine și trăind curat”, spune profesorul amintind de recomandările antrenorului său de baschet din tinerețe “putem să ne schimbăm percepțiile, lucru care, într-un anumit sens, încetinește timpul minții”.

Și, de ce nu, se poate considera că și asta este o cale spre picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.qz.com/1516804/physics-explains-why-time-passes-faster-as-you-age/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.qz.com/1316942/physics-can-explain-human-innovation-and-enlightenment/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.