24 Feb

Subscrieți la dictonul “Homo, homini lupus est!”?

Dacă oamenii sunt buni doar de frica unei pedepse sau în speranța unei răsplate, atunci suntem într-adevăr o adunătură jalnică!”

Albert Einstein

 

Într-o lume în care au loc transmisiuni live de execuții sângeroase, în care se produc tot mai multe atentate teroriste, în care tot mai frecvent apar adolescenți în postura de ucigași ai propriilor colegi, este firesc să ne punem întrebări de genul: Încotro se îndreaptă omenirea? – Oamenii sunt tot mai răi? – Ființa umană este egoistă și rea din născare?

La ultima dintre întrebări, unii filosofi celebri, din cele mai vechi timpuri, au răspuns afirmativ, fiind de părere că oamenii sunt egoiști prin natura lor. Ei credeau că și în situația când o persoană face ceva ce pare a fi altruist, există întotdeauna un motiv ulterior.

De exemplu, filosoful și teologul Augustin de Hipona (354-430 d.C.), sublinia înclinația omului spre rău, înclinație de care, după părerea lui, îl putea mântui numai puterea divină.

La rândul lui, filosoful Thomas Hobbes (1588-1679), a susținut că egoismul domină natura umană “homo homini lupus est” (omul pentru om este lup) și că starea naturală a omului înseamnă “bellum omnium contra omnes” (războiul tuturor împotriva tuturor). El a afirmat că mântuirea nu a venit prin divin ci prin contractul social de drept civil prin care se transferă drepturile individuale către stat.

Pe de altă parte, alți filosofi, ca de exemplu Jean Jacques Rousseau (1712 – 1778), au argumentat că oamenii se nasc buni, îngrijorați instinctiv pentru starea altora.

Rousseau l-a criticat pe Hobbes pentru afirmația că ”omul în starea sa naturală… nu are nici o idee despre bunătate, el trebuie să fie în mod natural cel rău; el este vicios, deoarece el nu știe virtute”.

Acestea sunt doar câteva exemple dintre nenumăratele controverse filosofice pe tema naturii umane.

Fără să minimalizez importanța filosofiei, reamintesc că se poate teoretiza mult pe orice temă dar că, numai faptele concrete și căutările științifice pot valida orice teorie.

În acest context, există evenimente și cercetări care dovedesc că natura umană, în esența ei, include bunătatea, compasiunea și altruismul.

Ziarul britanic The Guardian, în numărul său din 11 iulie 2017, sub titlul At least 80 people form human chain to rescue stranded group in Gulf of Mexico” (Cel puțin 80 de persoane alcătuiesc un lanț uman pentru a salva un grup aflat în pericol în Golful Mexic) relata despre o întâmplare care este un exemplu cât se poate de grăitor privind adevărata față a naturii umane.

“În seara de 8 iulie, o mulțime de oameni, de pe plaja Panama City din Florida, au format un lanț uman, care s-a întins la aproape 100 de metri în interiorul Golfului Mexic, pentru a salva un grup de 9 persoane, aflate în pericol, după ce au fost prinse într-un puternic curent marin.”

Salvamarii plecaseră deja pentru că își terminaseră serviciul. Șase membri ai aceleiași familii, inclusiv o bunică, care a suferit în apă și un atac de cord, s-au aflat printre cele nouă persoane care au fost trecute de-a lungul lanțului pentru a ajunge în siguranță pe plajă.

“A fost un val de umanitate care readuce în atenție faptul că poate nu am pierdut toată speranța în această lume”, a declarat pentru The Guardian, Derek Simmons, locuitorul din Alabama, care a organizat rapid lanțul și a înotat cu soția sa, Jessica, pentru a salva grupul aflat în pericol.

“I-am spus unui tip: Să încercăm să atragem cât mai mulți oameni pentru a forma un lanț uman, așa cum fac furnicile, când una are probleme. Teoria mea a fost să chemăm oameni, să ieșim acolo și să aducem pe toată lumea să poată termina seara cu bine.”

Și astfel, chiar dacă la început cu o oarecare reținere din cauza fricii, s-a adunat o mulțime de cel puțin 80 de oameni care au format lanțul uman care i-a salvat pe cei nouă.

Conform unor experimente psihologice mai recente, când se iau decizii rapide, primele instincte ale oamenilor sunt de compasiune, altruiste și nu egoiste.

Numai atunci când avem timp să gândim și să deliberăm putem deveni egoiști. Este cât se poate de evident că pe plaja Panama City, Derek Simmons și cei 80 de salvatori pe care îi adunase, au avut prea puțin timp să stea pe gânduri dacă să-și pună sau nu viața în pericol pentru a salva viețile unor străini.

Asemenea exemple de solidaritate umană sunt probabil numeroase în lume dar majoritatea scapă atenției opiniei publice.

Pe de altă parte, un nou set de studii oferă date convingătoare care ne permit să analizăm natura omenească, nu prin caleidoscopul filosofului sau prin aparatul foto al producătorului TV, ci prin lentila clară a științei.

Ele au fost realizate de un grup multidisciplinar de cercetători (psihologie, filosofie, biologie și matematică), de la celebrele universități americane Harvard și Yale. Studiile respective arată că primele noastre impulsuri sunt altruiste.

Cercetătorii au căutat un răspuns la o întrebare esențială: dacă impulsul nostru automat, adică reacția noastră instinctivă, este să acționăm egoist sau în cooperare?

Accentul pus pe primul instinct se datorează cadrului dual al procesului de luare a deciziilor care implică două mecanisme: intuiție și reflecție.

Intuiția este adesea automată și lipsită de efort, ceea ce duce la acțiuni care au loc fără o înțelegere a motivelor din spatele lor.

Pe de altă parte, reflecția înseamnă gândire conștientă care implică: identificarea comportamentelor posibile, a costurilor și beneficiilor rezultatelor probabile precum și luarea unor decizii raționale privind o anumită acțiune.

Având în vedere acest cadru al procesului dual, se poate analiza complexitatea naturii umane pornind de la o întrebare simplă: care comportament, cel egoist sau cel de cooperare, este intuitiv și care din ele este produsul unei reflecții raționale?

Cu alte cuvinte, cooperăm prin controlul rațional propriu, după ce am depășit egoismul nostru intuitiv sau, acționăm egoist datorită interesului propriu, după ce depășim impulsurile noastre de cooperare intuitive?

Pentru a răspunde la această întrebare, cercetătorii s-au bazat pe faptul că există o diferență serioasă între intuiție și reflecție: procesele intuitive funcționează rapid, în timp ce procesele care implică reflecția funcționează relativ încet.

Indiferent de care tendință comportamentală, egoistă sau cooperantă, predomină, atunci când oamenii acționează rapid, este vorba de răspunsul intuitiv și reprezintă, cât se poate de verosimil, natura umană de bază.

Studiile s-au realizat printr-un total de 7 experimente în care au fost incluși 2068 de participanți.

Chiar dacă nu există un set de studii care să ofere un răspuns decisiv – indiferent câte experimente au fost efectuate sau câți participanți au fost implicați – cercetările sugerează că răspunsurile noastre intuitive, sau primul instinct, tind să ducă mai degrabă la cooperare decât la egoism.

Este clar că aceste dovezi nu rezolvă cu certitudine puzzle-ul naturii umane, iar soluțiile vor varia probabil în funcție de modul în care definim “natura umană”.

Însă, dacă definim natura umană ca fiind, pur și simplu, modul în care acționăm pe baza impulsurilor noastre intuitive și automate, atunci se pare că suntem o specie în mod covârșitor cooperantă, dispusă să dăruiască pentru binele grupului chiar și atunci când asta se face pe propria “cheltuială”.

Această ultimă concluzie se poate enunța și astfel: Nu pierdeți speranța, oamenii sunt buni! Nu-i așa că asta înseamnă o picătură de fericire?

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.theguardian.com/us-news/2017/jul/11/80-people-form-human-chain-rescue-gulf-of-mexico-florida

2.www.scientificamerican.com/article/scientists-probe-human-nature-and-discover-we-are-good-after-all/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.