01 Sep

Sunt oare corecte relațiile noastre?

„A te mândri cu relațiile tale înseamnă a recunoaște cât valorezi fără ele.”

Emil Cioran

 

Reiau afirmația lui Aristotel cum că “omul este, prin natura sa, un animal social”. Pornind de aici, este esențial și nimic neobișnuit să căutăm relațiile cu semenii noștri.

În legătură cu această problemă, am dat peste părerile filosofului Martin Buber care m-au pus pe gânduri. Pentru a sublinia că nu este vorba de părerile unei persoane oarecare, precizez că Martin Buber  (1878-1965) a fost un filosof israelian născut în Austria și a fost nominalizat de 17 ori pentru Premiul Nobel: de 10 ori pentru literatură și de 7 ori pentru pace.

Cea mai faimoasă dintre lucrările sale este un eseu de întinderea unei cărți, tradus în limba engleză cu titlul  I and Thou (Eu și Tu).

Obiectivul lui Buber a fost acela de a stabili o distincție între modul în care fiecare dintre noi, ca subiect, interacționează cu alte persoane (care sunt și ele subiecți individuali) ba chiar și cu obiecte din lumea înconjurătoare.

Premisa sa de bază a fost că viața este lipsită de sens fără relații. Însă, relațiile pot fi de mai multe tipuri și e bine să încercăm să ne clarificăm acest lucru.

În fapt, orice legătură este o relație, iar unele dintre aceste conexiuni, în special cele legate de dragoste, sunt mai bune decât altele. Buber a exprimat asta cu următoarele cuvinte:

“Sentimentele sălășluiesc în om; dar omul sălășluiește în dragostea lui. Aceasta nu este o metaforă, ci adevărul adevărat. Dragostea nu se agață de Eu-l meu în așa fel încât să am un Tu numai pentru “satisfacția” pe care mi-o oferă, pentru a-mi fi obiect; dragostea este între Eu și Tu. Omul care nu cunoaște acest lucru, nu știe ce este dragostea, chiar dacă îi atribuie sentimentele pe care le trăiește, de care se bucură și prin care se exprimă”.

O primă categorie de relații Buber o denumește relații Subiect-Obiect (I–It relationships). Acestea sunt relațiile pe care, după părerea lui, nu poate fi bazată o dragoste reală.

Într-o relație simplă I – It, există două entități: un subiect (I=Eu) și o ființă sau un obiect (It). În această relație nu există un dialog adevărat, ci doar un monolog.

Relația aceasta este bazată pe senzație, utilitate și experiență. Obiectul în cauză nu contează în mod real, el există doar pentru a satisface capriciile, dorințele și nevoile subiectului.

Cele mai comune relații Subiect-Obiect includ diferitele legături pe care le dezvoltăm, unii dintre noi, chiar și cu obiectele neînsuflețite din viața noastră.

De exemplu, sunt persoane care își tratează telefonul ca pe ceva însuflețit. Dar, telefoanele sunt doar părți ale mediului nostru și au doar rostul de a ne oferi unele beneficii materiale.

Se întâmplă însă, poate chiar frecvent, ca și relațiile pe care le avem cu alți oameni (ei înșiși subiecți) să urmeze o dinamică Subiect-Obiect. Este însă de subliniat că într-o astfel de relație, dialogul nu este cu adevărat onest.

În orice caz, este mare deosebirea dintre o conversație “curgătoare” și autentică între două persoane și o conversație care este plată, tranzacțională și are loc numai pentru a servi unui scop.

A doua categorie de relații, definită de Buber, o constituie relațiile denumite de el relații I-Thou sau I-You  (I = Eu; Thou = Tu) care sunt “limanuri” cu semnificație reală și care, de fapt, conțin semințele iubirii mature.

Într-o relație Eu-Tu, spre deosebire de relația Subiect-Obiect, se poate vorbi de coexistența vie și indiscretă între două subiecte individuale.

Ele se tratează reciproc ca oameni care se angajează într-un dialog care merge înainte și înapoi într-un mod nedefinit. Cele două ființe autentice se și “ciocnesc” dar numai pentru a crea ceva care este dincolo de concretizare.

Nu există o structură sau formă inerentă care să limiteze o relație Eu-Tu. Cu trecerea timpului, ea evoluează pur și simplu și ce doi subiecți cresc împreună.

Dacă pentru o relație Eu-Obiect, scopul identificării unui obiect discret este să-l poți utiliza și apoi să te poți separa de el, o relație Eu-Tu, cu lipsa ei de limite, înseamnă, într-un anumit sens, că ea este de așa natură încât ești răspunzător tot timpul pentru ea.

După concepția lui Buber, sentimentele, senzațiile și experiențele se nasc în interiorul nostru și se mișcă spre exterior (în relația Eu-Obiect), pe când iubirea, există în afara noastră, în spațiul care este creat între noi (un Subiect) și un alt Subiect. Ea este născută în lumea exterioară și se mișcă spre interiorul nostru.

Atunci când vedem pe cineva mai degrabă ca pe un Subiect decât ca pe un Obiect, ne deschidem către posibilitatea schimbării și a transformării propriei noastre persoane. Este vorba, în acest caz, mai degrabă de o creștere armonioasă decât de o tranzacție.

Într-o lume caracterizată din ce în ce mai mult de conexiuni, sursa esențială a acestor conexiuni, din viața noastră, contează foarte mult. Cei buni adaugă mai mult decât iau iar cei răi iau mai mult decât dau.

Relațiile Subiect-Obiect, deși ocazional utile, se bazează pe un fundament de senzație și utilitate. Ele servesc unei funcții, iar funcția nu este întotdeauna importantă. Nu este ceea ce creează creșterea, nici ceea ce adaugă adevărata semnificație vieții noastre.

O relație adevărată, sensibilă poate exista numai într-o interacțiune Subiect-Subiect, cu un dialog bidirecțional în care limitele indiscrete permit să se creeze un spațiu pentru ceea ce numim iubire.

Trebuie însă subliniat faptul că, în viața reală, separarea în cele două tipuri de relații nu există în mod clar și aproape toate relațiile oscilează între o interacțiune Subiect-Obiect și o interacțiune Eu-Tu.

În acest context, scopul nostru nu trebuie să fie cel de a minimiza sau elimina întotdeauna toate interacțiunile Subiect-Obiect. Trebuie să fim cinstiți în privința a ceea ce este important și în ce context iar în consecință să recalibrăm situația.

Oricum, relațiile noastre modelează totul, de la felul în care interacționăm cu oamenii, cu locurile și cu lucrurile până la felul în care ne aflăm în legătură cu arta, tehnologia și cultura. Într-un fel, suntem ceea ce suntem ca urmare a relațiilor noastre, cu alte cuvinte, ca urmare la ceea ce ne conectăm.

Multe conexiuni în viață sunt lipsite de importanță. Dar, cele importante funcționează întotdeauna și sunt aducătoare de picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.designluck.com/martin-buber/

2.en.wikipedia.org/wiki/Martin_Buber

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.