28 Jan

Tehnologia bulversează creierele copilașilor?

Dedicăm acest articol nepoțelului nostru Timothy, mare iubitor de tehnologie, care a împlinit, în zilele acestea, doi anișori.

În mintea noastră s-a cuibărit neliniștea din momentul când nepoțelul nostru, care avea doar 3-4 luni, părea că se simte cel mai bine când putea sta cu ochii pironiți pe ecranul TV.

Puțin mai târziu, smartphone-ul tatălui său a devenit cel mai util instrument pentru calmarea lui, atunci când avea accese de plâns.

Neliniștea noastră a căpătat suport când am dat peste nenumărate păreri avizate privind efectele ecranelor asupra copilașilor.

O serie de studii științifice prezintă efectele pe care le pot avea televiziunea, computerele și jocurile video asupra creierului în curs de dezvoltare al copiilor mici.

Prea mult timp petrecut cu ochii pe ecran poate duce, conform acestora, la o întârziere în competențele verbale, concentrare slabă, instabilitate emoțională și un risc mai mare de a dezvolta tulburări de deficit de atenție.

În 2011, American Academy of Pediatrics a decretat oficial că expunerea la ecrane este nocivă pentru copiii sub vârsta de doi ani.

Unele dintre datele care condamnă cel mai mult expunerea copiilor la ecrane se datoresc studiului longitudinal Millennium Cohort Study (realizat de Centrul de Studii Longitudinale – CLS – de la Universitatea din Londra), care a urmărit starea de sănătate și dezvoltarea pe termen lung a copiilor din Marea Britanie născuți în perioada 2000-2001.

Din studiu rezultă că acei copii care, până să atingă vârsta de cinci ani, au petrecut, mai mult de trei ore pe zi, în fața unui ecran, au ajuns, mult mai probabil decât colegii lor, să se angajeze în comportamente antisociale, cum ar fi încăierări și furturi.

“Am o mulțime de preocupări cu privire la impactul tehnologiei asupra copiilor mici”, spune dr. Gary Small, profesor de psihiatrie și director al UCLA Longevity Center at the Semel Institute for Neuroscience & Human Behavior. “Prea mult timp cu aceste ecrane poate duce la o focalizare și abilități sociale diminuate mai târziu în viață.”

“Noul val de smartphone-uri și tablete”, mai spune profesorul Small, ”sunt mult mai fascinante pentru copilași decât cele de televiziune.” ”Când ne punem copiii într-o cameră cu un iPad, ei îl vor alege înaintea oricăror altor jucării. Ei îl vor prefera de multe ori chiar și înaintea propriilor lor mame.”

Cele câteva argumente de mai sus le-am putea găsi convingătoare dacă nu ne-am aminti că fiecare nouă tehnologie a fost demonizată, la apariție, de către cei convinși că le face rău copiilor lor.

Iată câteva exemple:

– În 1835, culmea, American Annals of Education (Analele americane ale Educației) au declarat că “lectura permanentă a romanelor operează în mod inevitabil în direcția excluderii gândirii și, în mintea tânără, limitează facultățile mintale de deschidere, prin favorizarea dezvoltării inegale. Nimeni, dintre cei care citesc în acest ritm rapid, nu poate avea timp pentru reflecție.”

– Părinții au fost avertizați că radio-ul creează dependență încât copiii uită și să mănânce din cauza lui.

– Filmul a transformat spectatorii în criminali devianți sexual.

– Televiziunea a devenit cauza unei pustiiri mintale iar jocurile video au creat asasini violenți.

– În ceea ce privește cărțile de benzi desenate, dr. Fredric Wertham, psihiatru american, scria în 1948: “Prost desenate, prost scrise și prost tipărite – o solicitare pentru ochii și sistemul nervos al tinerilor – efectul acestor coșmaruri puse pe hârtie este acela al unui stimulent violent … Dacă nu ne dorim o generație următoare, chiar mult mai feroce decât cea prezentă, părinții și profesorii din toată America trebuie să se adune pentru a rupe revistele de benzi desenate.”

Revenind la ecrane, nu este exclus ca unele dintre părerile care le consideră nocive să nu fie decât o formă de tehnofobie instinctivă, care îi face pe oameni să creadă că noile gadget-uri sunt periculoase, creează dependență și sunt capabile să afecteze nu doar modul în care gândim dar și modul în care corpul nostru funcționează.

De aceea, nu este lipsit de interes să menționăm câteva lucruri:

– În timpul primilor doi ani de viață ai unui copil, creierul i se triplează în greutate, marcând o perioadă de creștere explozivă, care nu va fi egalată niciodată, în decursul vieții sale.

– Acei ani timpurii sunt un moment crucial pentru dezvoltarea mintală, stabilind bazele pentru maturitate.

– Sinapsele, conexiunile dintre neuronii din creier, explodează ca număr. Ne naștem cu aproximativ 2500 de sinapse per neuron, dar la vârsta de trei ani, avem în jur de 15.000. (Din acel moment, numărul de conexiuni neuronale începe de fapt să scadă.) Asta explică, de exemplu, de ce copiii sunt capabili să deprindă abilități lingvistice complexe, pe care adulții inteligenți le găsesc dificil de stăpânit, mai târziu în viață.

Aceste aspecte ar putea constitui argumente în favoarea acordării accesului la tehnologie, pentru copii, la o vârstă fragedă.

Această idee o întărește într-un fel dr. Dimitri Christakis, director al Center for Child Health, Behavior and Development at Seattle Children’s Research Institute: “Ecranele sunt pur și simplu un mecanism de livrare. Asupra a ceea ce părinții ar trebui să se concentreze este conținutul”.

“O interdicție generală pentru ecrane”, mai arată domnia sa, „nu are sens. Sunt membru al Academiei Americane de Pediatrie, dar trebuie să spun că, declarația lor cu privire la efectele mass-mediei electronice este în mod clar depășită.”

Ceea ce contează, spune Christakis, este diferența dintre consumul pasiv și activ.

Într-un studiu efectuat de el, două grupuri de copii, s-au jucat cu blocuri și au privit la televizor. Grupul care și-a petrecut timpul angajat activ în joc, vizionând pasiv TV-ul, a obținut rezultate semnificativ mai bune la testele ulterioare de achiziție a limbii.

Acum Christakis repetă acest studiu pentru a compara efectul televiziunii cu jocurile interactive de pe iPad. Cercetarea încă nu este terminată, dar Christakis spune: “Eu bănuiesc că efectul iPad-ului asupra creierului va fi mult mai aproape de cel al blocurilor decât de cel al televizorului.”

Heather Kirkorian, psiholog, profesor la Universitatea din Wisconsin, a ajuns la o concluzie similară. Ea a învățat două grupuri de copii cuvinte noi: un grup vizionând un film, celălalt trebuind să atingă un ecran pentru a produce un rezultat. “În cazul copiilor cu vârsta sub 30 de luni, aceștia au învățat mai mult atunci când a existat o componentă interactivă. Și așa cred că arată potențialele dispozitive cu touchscreen pe care ar trebui să le avem ca instrumente educaționale, în special în comparație cu televiziunea.”

Și alți experți sunt de acord cu ideea aceasta. “Dacă sunteți acolo pentru a-l ghida, dispozitivele interactive de astăzi pot fi o modalitate foarte bună de a învăța și de a lega”, spune Michael Levine, fondator și director executiv al Joan Ganz Cooney Center at Sesame Workshop (grup independent de cercetare focalizat pe încurajarea inovării în învățarea prin media digitală).

“Mai degrabă, în loc de a stabili limite arbitrare pentru timpul petrecut în fața ecranului”, spune Levine, „părinții ar trebui să facă sigură experiența de partajare a tehnologiei cu copiii.”…“În unele privințe, ținerea copiilor complet departe de ecrane, în primii ani de viață, va stabili așteptări destul de nerealiste cu privire la expunerea lor la tehnologie… în câțiva ani, tehnologia accesibilă va deveni normă.”

În principiu credem că nu trebuie să ne facem griji și nu trebuie să considerăm că expunerile scurte la gadget-uri și ecrane ar fi toxice pentru creier.

Atâta vreme cât echilibrăm diferitele aspecte ale vieții unui copil, încurajăm pasiunile sale și temperăm viciile sale, lucrurile se rezolvă de la sine.

Și, de altfel, oricare ar fi tehnologia de astăzi la care îi dăm accesul sau de care îl protejăm pe copil, la vremea când el va fi adolescent ea va părea probabil cam depășită.

Acest lucru îl spune și Daniel Anderson, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts (studiază dezvoltarea în copilărie și influența mass-mediei): “Lumea mass-mediei digitale se transformă atât de rapid, încât este foarte greu pentru cercetători să țină pasul cu efectele sale asupra copiilor.”… “Fundamental, TV de astăzi este la fel ca și TV în urmă cu 40 de ani, în schimb modul în care ne relaționăm cu calculatoarele de astăzi este foarte diferit de cel de acum 20 de ani sau chiar și cel de acum 10 ani.”… “Mă aștept ca aceste schimbări să se accelereze în continuare”…”Noi ne aflăm, ca să spunem așa, dincolo de orizontul evenimentului.”

În încheiere, revenim, ca altă dată, la necesitatea menținerii echilibrului în conduita noastră de părinți sau bunici care veghează asupra sănătății copilașilor și, astfel, vom fi sigur posesori ai unei picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/is-technology-scrambling-my-baby-s-brain-430117228
2.www.elianacorina.com/tehnofobia/
3.healthland.time.com/2012/10/02/background-tv-children-exposed-to-four-hours-a-day/
4.www.psu.edu/dept/inart10_110/inart10/cmbk4cca.html
5.www.cls.ioe.ac.uk/news.aspx?itemid=2576&itemTitle=More+than+three+hours+of+TV+a+day+linked+to+anti-social+behaviour+in+children&sitesectionid=27&sitesectiontitle=News
6.www.medicaldaily.com/interview-dr-dimitri-christakis-explains-why-television-bad-babies-brains-241578
7.sites.google.com/site/kirkorianlab/
8.www.sesameworkshop.org/about-us/leadership-team/michael-levine/
9.news.mit.edu/2015/profile-daniel-anderson-0217

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.