01 Jun

“Teoria celor patru arzătoare” ne poate  ajuta să menținem echilibrul între viața profesională și cea privată!

Nu există echilibru între viaţa personală şi cea profesională. Există decizii de muncă-viaţă personală, le iei şi ele au consecinţe.”

Jack Welch

 

O modalitate de a ne gândi la echilibrul între viața profesională și cea privată este folosind un concept australian, prezentat de scriitorul american David Sedaris, sub numele de “Teoria celor patru arzătoare“.

Conceptul poate fi explicat astfel:

Să ne imaginăm propria noastră viață ca pe o mașină de gătit cu patru arzătoare (pe gaz sau electrice). Fiecare arzător simbolizează o zonă importantă a vieții noastre.

1.Primul arzător  reprezintă familia.

2.Al doilea arzător  sunt prietenii.

3.Al treilea arzător  este propria sănătate.

4.Al patrulea arzător  este munca.

“Teoria celor patru arzătoare” spune că “pentru a avea succes, trebuie să decuplați unul dintre arzătoarele voastre. Și, pentru a fi cu adevărat de succes, trebuie să decuplați două.”

Prima întrebare care ne-o punem în mod firesc, legat de această teorie, este dacă nu cumva există o cale de a o ocoli?

Dacă nu găsim o asemenea cale, și în mod cert ea nu există, ar urma să ne întrebăm dacă reușim să ținem simultan toate cele patru arzătoare  în funcțiune?

Dacă nici asta nu merge, poate putem să combinăm într-o singură categorie două arzătoare, de exemplu familia și prietenii? Sau poate putem combina sănătatea cu munca?

Soluțiile sugerate de întrebările acestea nu sunt însă altceva decât încercări de a escamota adevărata problemă: viața este plină de compromisuri și atingerea întregului nostru potențial într-o parte nu prea este posibilă fără a neglija o altă parte.

Dacă vrem să excelăm în profesie și în căsnicie, atunci prietenii și sănătatea ar putea să sufere.

Dacă dorim să fim sănătoși și să reușim ca părinți, atunci s-ar putea să fim constrânși să ne reînnoim ambițiile privind cariera.

O soluție ar mai putea fi împărțirea timpului în mod egal, între cele patru arzătoare  dar, trebuie să acceptăm ideea că niciodată nu vom atinge întregul nostru potențial în toate zonele date.

De fapt, vrem nu vrem, suntem forțați să alegem între a trăi o viață mai puțin echilibrată dar performantă într-o anumită zonă sau preferăm o viață echilibrată dar care nu maximizează potențialul nostru într-o anumită zonă.

Având în vedere toate acestea, ce soluții acceptabile ar exista? Se pare că ar fi trei opțiuni:

  1. Externalizați arzătoare!

Externalizarea unor activități din viața noastră nu este o noutate. De multă vreme externalizăm unele dintre activitățile mai neînsemnate.

Cumpărăm fast-food, ca să nu trebuiască să gătim. Mergem la curățătorii chimice pentru a economisi timp cu spălatul rufelor. Apelăm la ateliere de reparații, chiar dacă ne pricepem la mașini, ca să nu trebuiască să o reparăm pe a noastră.

Acest gen de externalizări ne permite să economisim timp și să-l cheltuim în altă parte. Putem oare aplica aceeași idee unuia dintre arzătoarele  vieții noastre și să eliberăm astfel timp pentru a ne concentra pe celelalte trei?

Evident, pe principiul “dacă n-ar ar fi nu s-ar povesti”, răspunsul este DA.

Munca este cel mai bun exemplu. Pentru multe persoane, ea este cel mai fierbinte arzător. Ele își petrec cu munca cea mai mare parte a timpului.

Antreprenorii și oamenii care au propria afacere pot externaliza acest arzător  prin angajarea unor salariați.

Părinții care lucrează sunt deseori forțați să “externalizeze” arzătorul care reprezintă familia, prin lăsarea copiilor în îngrijire la creșe sau prin angajarea unui babysitter. Părinții plătesc pe altcineva pentru a menține arzătorul  în funcțiune în timp ce își folosesc timpul în altă parte.

Avantajul externalizării este că putem menține arzătorul  fără să folosim timpul cu el.

Există însă și un dezavantaj major: “autoexcluderea din ecuație”. Este posibil ca antreprenorii, artiștii, creatorii ș.a. să se simtă plictisiți și fără țel dacă nu ar avea nimic de lucrat în fiecare zi. În același timp, orice părinte ar prefera să petreacă mai mult timp cu copiii decât să renunțe la îngrijirea lor.

  1. Adoptați constrângeri!

Una dintre cele mai frustrante aspecte ale “Teoriei celor patru arzătoare” este că pune în lumină potențialul nostru neexploatat.

Devine ușor să gândim: “Dacă aș avea mai mult timp, aș putea să câștig mai mulți bani sau să fiu în formă sau să petrec mai mult timp acasă”.

O modalitate de a gestiona această problemă ar fi să ne îndreptăm atenția de la dorința de a avea mai mult timp la folosirea la maximum a timpului de care dispunem.

Cu alte cuvinte, să ne acceptăm limitările. Trebuie să ne întrebăm: “Presupunând un anumit set de constrângeri, cum pot fi cât mai eficient posibil?”

De exemplu:

1.Presupunând că pot lucra doar între orele 9 și 17, cum pot face cât mai mulți bani posibil?

2.Presupunând că pot scrie doar 15 minute în fiecare zi, cum pot finaliza cartea cât mai repede posibil?

3.Presupunând că pot să mă antrenez doar 3 ore pe săptămână, cum pot obține cea mai bună formă posibilă?

Acest gen de întrebări ne atrage atenția către ceva pozitiv (obținerea de maximum din ceea ce avem la dispoziție), mai degrabă decât către ceva negativ (ne facem griji că nu avem suficient timp). În plus, limitările bine concepute ne pot îmbunătăți performanța și ne pot ajuta să nu ne mai amânăm obiectivele.

Nici de data aceasta nu putem trece cu vederea unele dezavantaje. De exemplu, acceptarea constrângerilor înseamnă acceptarea ideii că astfel lucrăm la un nivel inferior potențialului de care dispunem.

  1. Aveți în vedere „sezoanele” vieții!

O a treia modalitate de a vă gestiona cele patru arzătoare  este prin luarea în considerare a sezoanelor vieții.

Asta ar însemna ca în loc să căutăm permanent echilibrul perfect între viața profesională și viața personală, să avem în vedere că o viață de om poate fi împărțită “în sezoane”.

Importanța arzătoarelor  proprii se poate schimba pe parcursul vieții. La vârsta de 20 până la 30 de ani, în lipsa unei familii, se ajunge mai ușor la sala de sport și se urmăresc mai din plin ambițiile privind cariera. Arzătoarele  sănătății și muncii pot fi la maximum.

Câțiva ani mai târziu, după întemeierea unei familii, brusc, arzătorul pentru sănătate începe să “pâlpâie”, în timp ce arzătorul  familiei primește mai mult gaz.

După încă un deceniu se pot revigora relațiile cu vechii prieteni sau se poate urmări o anume idee de afaceri care fusese “trecută pe linie moartă”.

Nu trebuie să renunțăm pentru totdeauna la visurile noastre însă, așa cum spuneam, viața rar ne permite să menținem în același timp toate cele patru arzătoare. Poate că trebuie să renunțăm la ceva într-un sezon. Putem face totul într-o viață, dar nu toate în același timp.

În multe cazuri, putem obține mai mult, implicându-ne într-o anumită direcție câțiva ani, în loc să depunem un efort călduț, poate toată viața.

“Teoria celor patru arzătoare” dezvăluie un adevăr cu care trebuie să se confrunte toată lumea: nimănui nu-i place să i se spună că nu poate avea totul dar, toată lumea are constrângeri privind timpul și energia.

Fiecare alegere are un cost. Eu sper că tu, iubite cititorule, ai făcut sau vei face alegerea care implică cele mai mici costuri beneficiind astfel de multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/the-downside-of-work-life-balance

2.www.newyorker.com/magazine/2009/08/24/laugh-kookaburra

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.