30 May

„Timpul de ecran” îndelungat nu este dăunător pentru creierul copiilor?

Copiii sunt cea mai valoroasă resursă a lumii și cea mai mare speranță a ei pentru viitor.”

John Fitzgerald Kennedy

 

Ciudate ființe suntem noi oamenii. Dacă în urmă cu ceva vreme rândurile care urmează ar fi fost considerate dovezi evidente în ceea ce privește nocivitatea timpului petrecut de copii în fața ecranelor (calculatoare, laptopuri, tablete, smartphone-uri) acum, ca o consecință a pandemiei de COVID-19, le putem considera dovezi ale faptului că timpul petrecut de copii în fața ecranelor nu dăunează dezvoltării lor cerebrale.

Această din urmă concluzie devine tot mai utilă în încercarea de a defini activitatea școlară on-line ca o activitate absolut necesară în momentul de față și probabil și în viitor. Lucrurile nu sunt însă deloc clare.

Un studiu prezentat în emisiunea „60 Minutes” (un program de televiziune american pentru reviste de știri, care a debutat în 1968 și este difuzat pe rețeaua de televiziune CBS) în decembrie 2018 a scos în evidență ce știu și ce nu știu oamenii de știință despre legătura dintre ecrane, comportament și dezvoltare.

În urmă cu o generație, părinții erau îngrijorați de efectele televiziunii iar înainte de asta motivul de îngrijorare a fost radio-ul. Acum, îngrijorarea este timpul de ecran, un termen captivant care definește intervalul de timp pe care copiii, în special preadolescenții și adolescenții, îl petrec interacționând cu televizoarele, computerele, smartphone-urile, jocurile video etc.

Aceste grupe de vârstă atrag în mod deosebit atenția, deoarece “afundarea” în ecrane crește brusc în timpul adolescenței adică tocmai atunci când dezvoltarea creierului se accelerează pentru că are loc consolidarea rețelelor neuronale în tranziția către vârsta adultă.

În emisiunea menționată s-au prezentat rezultatele preliminare ale unui studiu ABCD (Adolescent Brain Cognitive Development), un proiect de 300 de milioane de dolari finanțat de Institutele Naționale de Sănătate din Statele Unite, cel mai mare studiu pe termen lung al dezvoltării cerebrale și sănătății copiilor.

Studiul, în curs de desfășurare, și-a propus să urmeze 11.878 de copii până la vârsta maturității timpurii, folosind imagistica prin rezonanță magnetică, pentru a vedea dacă modificările creierului sunt legate de comportament sau de sănătate.

Cercetarea a început în 2013, apelând la 21 de centre academice și s-a concentrat inițial pe efectele consumului de droguri și alcool asupra creierului adolescentului. De atunci, proiectul s-a extins și include acum și alte ținte precum efectele leziunilor cerebrale, timpul de ecran, genetica și o serie de „alți factori de mediu”.

Prezentarea din emisiunea “60 Minutes” a oferit o primă imagine privind rezultatele cercetărilor. O echipă de cercetare, cu sediul la University of California, San Diego, a analizat scanările cerebrale ale peste 4.500 de preadolescenți și le-a corelat cu timpul de ecran al copiilor (raportat în chestionare de copiii înșiși) și cu scorurile lor la testele de limbaj și gândire.

Rezultatele au avut un caracter eterogen. De pildă, unii dintre cei care utilizează “din greu” ecranele au arătat o “subțiere corticală” la vârste mai mici decât era de așteptat; dar această subțiere face parte din maturizarea naturală a creierului și oamenii de știință nu au putut să explice cauza. Printre utilizatorii “din greu” ai ecranelor au fost unii care au obținut rezultate mai slabe la testele de aptitudine dar alții s-au comportat bine.

Trebuie însă subliniat că acuratețea estimării timpului de ecran autodeclarat este greu de stabilit. De asemenea asocierea dintre diferențele mici în structura creierului și modul în care oamenii se comportă de fapt este și mai vagă. Concluziile clare sunt extrem de greu de obținut și sunt complicate de faptul că o scanare a creierului nu este mai mult decât o imagine la un moment dat: peste un an, de acum înainte, unele relații observate ar putea fi inversate.

Autorii cercetărilor recunosc însă că „Această diversitate de constatări oferă un mesaj important de sănătate publică și anume că activitatea mass-media pe ecran nu este pur și simplu rea pentru creier sau pentru funcționarea creierului”.

Cu alte cuvinte, efectele măsurate pot fi bune sau, mai probabil, deloc semnificative, până când cercetările ulterioare nu demonstrează altfel.

O întrebare importantă la care se caută răspunsul este dacă dependența de ecran modifică creierul?

Răspunsul este un da evident pentru că acest lucru se întâmplă la fel ca la orice alte activități în care sunt copiii angajați: somn, teme, joacă, certuri, traiul de zi cu zi, lectură, vapat în spatele școlii ș.a. Creierul adolescentului se schimbă continuu sau se „restartează” de la sine, ca răspuns la experiențele trăite, iar această adaptare continuă are loc până la vârsta de 20-25 de ani.

Oamenii de știință doresc de asemenea să afle dacă timpul de ecran, atingând un anumit prag, provoacă diferențe măsurabile în structura sau funcția creierului adolescentului și dacă aceste diferențe sunt semnificative. Provoacă ele deficiențe de atenție, probleme de dispoziție sau întârzieri în capacitatea de citire sau de rezolvare a problemelor?

Răspunsul este că asemenea diferențe nu sunt destul de convingătoare. Peste 100 de rapoarte științifice și sondaje au studiat obiceiurile legate de ecran și starea de bine la tineri, în căutarea unor diferențe emoționale și de comportament, precum și schimbări de atitudine. În 2014, oamenii de știință de la Queen’s University Belfast  au examinat 43 dintre cele mai bine proiectate astfel de studii. Rezultatele obținute au fost amestecate și, uneori, chiar contradictorii.

Psihologii au examinat, de asemenea, dacă jocurile video violente sunt în conexiune cu un comportament agresiv. Au fost efectuate peste 200 de astfel de studii; unii cercetători au găsit legături, alții nu. O provocare în studierea acestui aspect și a altor aspecte ale timpului de ecran este identificarea sensului cauzalității: copiii care joacă multe jocuri video violente devin mai agresivi sau au fost atrași de un astfel de conținut, deoarece au fost mai agresivi din start?

Chiar dacă oamenii de știință ar fi găsit dovezi puternice chiar și ale unui singur efect, măsurabil – dacă, de exemplu, trei ore de timp de ecran zilnic se pot corela cu un risc crescut de a fi diagnosticat cu ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) – asta nu ar sugera în mod necesar o asociere clară privind existența unor diferențe constante și măsurabile în structura creierului.

Variațiile individuale constituie regula în dezvoltarea creierului. Mărimea regiunilor specifice ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal, ritmul cu care acele regiuni își editează și își consolidează rețelele și variațiile acestor parametri de la o persoană la alta fac foarte dificilă interpretarea descoperirilor. Pentru a rezolva astfel de obstacole, oamenii de știință au nevoie de un număr mare de subiecți de cercetare și de o mai bună înțelegere a creierului.

Și atunci, care ar fi concluzia pe care o putem desprinde, dependența de ecran este proastă sau nu pentru creier?

Este probabil atât rea, cât și bună pentru creier, în funcție de individ și de obiceiurile sale în această privință. De exemplu, pentru multe persoane autoizolate social, este bună pentru că stând în fața ecranelor accesează sau chiar creează rețele de socializare, lucru pe care altfel nu l-ar fi realizat.

Separarea consecințelor negative asupra dezvoltării fizice a creierului de cele pozitive este extrem de dificilă, având în vedere multitudinea de factori aflați în joc.

În orice caz, majoritatea părinților sunt probabil deja conștienți de cel mai mare dezavantaj al timpului de ecran: măsura în care poate înlocui alte experiențe utile din copilărie, incluzând și durata somnului, joaca în aer liber, năzbâtiile și micile buclucuri etc.

În același timp, să nu uităm nici faptul că mulți părinți – poate cei mai mulți – când au fost tineri, au urmărit ei înșiși zilnic ore în șir televizorul. Experiențele lor se aseamănă mai mult decât cred ei cu cele ale copiilor deci exigența lor exagerată nu este OK.

La toate acestea, trebuie adăugat faptul că acum, în vremuri de pandemie, suntem nevoiți să acceptăm, chiar dacă sub amenințarea unor riscuri, creșterea timpului de ecran al copiilor cauzată de învățământul on-line fără de care ce ne-am face?

Ca și în multe alte cazuri și această problemă a timpului de ecran solicită o atitudine echilibrată a tuturor “actorilor” implicați atitudine ce le poate oferi multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!  

 

Surse:

1.www.nytimes.com/2018/12/10/health/screen-time-kids-psychology.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.cbsnews.com/news/groundbreaking-study-examines-effects-of-screen-time-on-kids-60-minutes/

4 thoughts on “„Timpul de ecran” îndelungat nu este dăunător pentru creierul copiilor?

  1. Prin ultimul subiect abordat în perioada 7 IYAR – 8 SIVAN 5780, domnul profesor Eilender ne delectează, din nou, cu-n mesaj util de ştiut.

    Domnia Sa, aduce în atenția cititorului, în acelaşi mod al analizei plină de atenție şi onestitate, un subiect, după opinia mea, extrem de sensibil.

    Dr. Paul Hauck, în contextul celor amintite, scria:”Faptul că doi oameni abordează într-un mod diferit acelaşi probleme se explică, în principal, prin educația lor. Mediul familial are un rol mult mai important în determinarea comportamentului şi a modului de a gândi al unei persoane, decât suntem adesea tentați să credem.”
    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Se pare că mulți dintre cei ce pretind că sunt suficient de maturi pentru a forma o nouă familie, nu vor să ia în considerare mediul social şi cultural al viitorilor parteneri, atunci când s-au hotărât să devină soț şi soție.
    Ce vreau să subliniez este: în încercarea de a ne trăi viața de zi cu zi conform valorilor primite mai ales din mediul familial, fiecare dintre noi putem fi surprinşi că de fapt am fost supuşi unor erori de educație provenite din influența familiei (cazul cunoscut al sociopaților) asupra noastră.
    CONTINUARE MAI JOS. 😀😀😀💙💛❤

  3. Din ce în ce mai mulți copii sunt crescuți azi de “bunicul TV”, sau de “bunicuța Tabletă”. Părinții sunt obligați, mai ales acum, în epoca “noii normalități” să se ocupe de educația copiilor lor trimițându-i în fața sticlei, de unde să primească afecțiune părintească. Aşa se dezvoltă handicapul afectiv ce deschide calea către instaurarea cu siguranță a sociopatiei. Alți părinți, sub falsul pretext al socializării, lasă educația copiilor lor la îndemâna exclusivă a statului prin frecventarea grădinițelor în care sunt trimişi deja de la 3 ani. Relația de afectivitate dintre părinți şi copii, care se formează deja de la vârsta fragedă, se transformă în timp într-o decisivă piedică a afectului social, fapt ce face aproape cu neputință ca între tradiție şi noutate să existe armonie, mentalitatea socială devenind din ce în ce mai greoaie în comparație cu mentalitatea individuală.
    CONTINUARE MAI JOS.😷😷😷💙💛❤

  4. “Să prostim poporul cu televizorul”, este o zicere cu mult miez, care aduce în atenția potențialului părinte nivelul extrem de jos al gărzii ce-l face ko la primul pumn social bine țintit din partea celor interesați. Consecința imediată este tocmai transformarea omului de rând într-o potențială vulnerabilitate la orice fel de manipulare.

    Nu-i de mirare că-n aceste condiții în care, de pildă, relația emoțională dintre profesor şi elev tinde către 0, suferind astfel un mare handicap afectiv, acest proces să degenereze într-o mentalitate a “noii normalități”, în care, după opinia mea, sufletul copiilor este pus pe rugul nepăsării şi a lipsei de responsabilitate a părinților ce-şi găsesc țapul ispăşitor în “bunicul TV”. Prin acest mare proces de sociopatizare a copiilor, sufletul acestora se goleşte, umplându-se până la urmă cu nefasta obediență, creatoare, de pildă, de holocaust.

    Din păcate, din cauza iresponsabilității existente în sistemul educativ pe întreg mapamondul ființa umană este confruntată cu noi provocări.

    Mulțumesc pentru atenție. 😀😀😀💙💛❤

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.