16 Jan

Uimirea îți oprește ceasul!?

„Oamenii trebuie să simtă că lumea naturală este importantă şi valoroasă şi frumoasă şi minunată şi este uimire şi plăcere.”

David Attenborough

 

Probabil că nu este greșită afirmația că „foamea” de timp ne „devorează” pe toți; nu avem timp suficient pentru proiectele noastre, nu avem timp suficient pentru cei dragi și nu avem timp suficient nici pentru a ne odihni.

Pornind de aici, îndemnul de a ne trece pe lista de lucruri de făcut „cultivarea uimirii/minunării”, ne poate pune pe gânduri.

Deși unii gânditori aruncă uimirea în zona fricii existențiale și a fiorilor, noile cercetări efectuate de psihologi de la Stanford University și de la University of Minnesota arată că trăirea sentimentului de uimire are o serie de beneficii:

  • poate îmbunătăți starea de spirit și te poate face mai mulțumit de viața ta;
  • poate fi bună pentru sănătate;
  • te poate ajuta să gândești mai critic;
  • poate diminua materialismul;
  • te face să te simți mai mic și mai umil;
  • te poate face să simți că ai mai mult timp;
  • te poate face mai generos și mai cooperant;
  • te poate face să te simți mai conectat la alți oameni și la umanitate.

Dar ce înțelegem aici prin uimire? Uimirea este ceva care te umple de admirație. Este o experiență care te lasă cu gura căscată. Este adesea ceva atât de puternic și extraordinar încât cuvintele nu pot descrie în mod adecvat sentimentul. Te oprește în loc.

Trăirea uimirii este adesea legată de imensitatea unor dimensiuni. Ar putea fi o dimensiune fizică, cum ar fi înălțimea unui munte sau întinderea oceanului sau poate fi o vastitate emoțională provocată de muzică, artă, dragoste sau o experiență spirituală. Ar putea fi chiar o idee atât de complexă încât să nu se încadreze în înțelegerea noastră de zi cu zi a lumii.

Deși uimirea a jucat un rol semnificativ în istoriile religiei, artei și altor activități, cercetătorii din domeniul emoțiilor i-au acordat o atenție redusă.

Abia de vreo 15 ani, oamenii de știință au început să studieze uimirea, această emoție complexă și misterioasă, pe care o simțim când vedem Crucea de pe Caraiman, când facem drumeții printre falnice conifere sau când urmărim “cu sufletul la gură” un concert, piesă de teatru sau balet.

Provocând „pielea de găină” și „gura căscată”, trăirile sentimentului de uimire sunt ele însele remarcabile dar un număr tot mai mare de cercetări sprijină constatările celor de la Stanford University și University of Minnesota sugerând că trăirea uimirii poate duce la multe beneficii.

Ultimul studiu, condus de dr. Melanie Rudd, profesor la University of Houston, a analizat în ce măsură trăirea sentimentului de uimire ar putea crește sentimentul de disponibilitate a timpului.

Trebuie avut în vedere faptul că, din punctul de vedere al cercetării, problemele legate de studiul uimirii sunt multiple. Un obstacol experimental evident este dimensiunea. În laborator nu se poate reconstitui exact, de exemplu Marele Canion, sursă sigură a uimirii.

Există, de asemenea, problema perenă a corelației și a cauzalității; având în vedere că uimirea este adesea trăită atunci când presiunile legate de timp sunt minime (este mai probabil să se întâmple în timpul unei drumeții prin munți decât când ne aflăm într-un blocaj de trafic în drum spre birou) măsurarea faptului dacă percepția crescută a timpului apare din cauza uimirii sau dacă uimirea a fost efectiv produsă din cauza unei mai mari disponibilități de timp.

Cu toate acestea, cercetătorii au stabilit în mod cert că persoanele care experimentează uimirea simt că au mai mult timp în viața lor.

De asemenea, ei au descoperit că aceleași persoane  care trăiesc sentimentul de uimire sunt mai predispuse să se ofere voluntar pentru a-i ajuta pe alții. A da o mână de ajutor este ceva care, evident, necesită timp, dar atunci când simțim că avem mai mult, probabil că suntem mai generoși.

Cercetătorii cred că percepțiile despre a avea mai mult timp în viața noastră sunt declanșate de o conștientizare sporită a momentului provocat de uimire.

Mulți dintre noi ne simțim adesea atât de ocupați încât rareori ne oprim de pildă să mirosim o floare. În schimb, jonglăm cu multiple responsabilități, gândindu-ne mereu la următorul lucru pe care trebuie să-l facem și asta ne face să simțim că ne aflăm în criză de timp.

Când ieșim din tiparele noastre de zi cu zi și experimentăm uimire, în mod natural încetinim și observăm ce se întâmplă în acel moment. Această observare sau putere sporită de atenție ne face să simțim că mai multe lucruri se pot încadra într-o perioadă mai mică de timp, ceea ce ne conduce la a ne simți mai bogați în ceea ce privește timpul de care dispunem.

Mai mult ca sigur că majoritatea dintre noi ar fi interesați de un tonic de stare de bine care să ofere mai puțină iritabilitate, un sentiment al disponibilității de mai mult timp și ca o consecință o generozitate crescută de a consacra din timpul nostru și altora. Devine astfel firească întrebarea: Ce se poate face pentru a cultiva uimirea în viața de zi cu zi?

În viețile noastre prea aglomerate, căutarea trăirilor sentimentului de uimire poate fi una dintre priorități căreia să nu-i subestimăm puterea.

În acest sens, psihologul Dacher Keltner, profesor la University of California, Berkeley spune că „O rețetă simplă poate avea efecte transformatoare: căutați mai multe experiențe zilnice de uimire”.

Cercetările sugerează că folosirea timpului pentru a experimenta uimirea – fie prin interacțiunea cu natura, fie bucurându-vă de artă sau muzică extraordinară, fie chiar înțelegând videoclipuri uluitoare de pe YouTube, retrăirea unei amintiri, citirea unei povești sau chiar vizionarea unui anumit tip de reclamă – pot fi căi spre îmbunătățirea vieții și a relațiilor noastre.

În timp ce încă nu s-a confirmat modul în care uimirea ne extinde sentimentul de a avea mai mult timp și generozitatea în privința folosirii sale, experimentarea uimirii ne face să ne simțim cu adevărat vii.

Einstein a spus odată: „Lucrul cel mai frumos pe care îl putem întâlni este misterul. La baza artei şi ştiinţei adevărate se află emoţia primară. Cel care nu ştie acest lucru şi nu poate fi curios sau nu poate simţi uimire este ca şi mort, asemenea unei lumânări stinse.”

Cercetarea uimirii, în vârstă de numai 15 ani, se află literalmente în stadiul de “adolescență”. Aceasta înseamnă că multe dintre descoperirile menționate se bazează pe studii relativ puține și ceea ce oamenii de știință nu știu încă despre uimire eclipsează ceea ce știu. Dar cu un interes tot mai mare în rândul psihologilor și al publicului, viitorul acestei cercetări pare luminos – poate chiar uimitor și aducător de multe picături de fericire.

Don’t worry, be happy!

 

Surse:
1.deepenglish.com/lessons/only-24-hours-in-a-day/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+DeepEnglish+%28Deep+English+Listening+Fluency+Lessons%29

2.iliealin.ro/uimirea-o-emotie-necesara-vietii/

3.www.scientificamerican.com/article/how-awe-stops-the-clock/
4.greatergood.berkeley.edu/article/item/eight_reasons_why_awe_makes_your_life_better

5.greatergood.berkeley.edu/article/item/why_do_we_feel_awe

10 thoughts on “Uimirea îți oprește ceasul!?

  1. Distinsă cititoare, prietene cititor,

    Mă bucur din nou, împreună cu dumneavoastră, de textul oferit cu atâta dărnicie de domnul profesor Eilender, pentru care-i mulțumesc. Sabat de sabat suntem răsfățați de autor cu noi și noi idei utile de știut.

    Despre tema uimirii se pot scrie, în opinia mea, vagoane întregi de cărți.

    Oare din ce motiv trecem zilnic îngândurați pe lângă frumusețile oferite de Dumnezeu (în cazul credincioșilor) sau de natură (în cazul ateilor) ?

    Este nevoie neapărat, după cum afirmă domnul profesor Eilender, să „reconstituim exact, de exemplu Marele Canion, sursă sigură a uimirii ?“

    CONTINUARE MAI JOS

  2. Este uimitor faptul că ne putem scula din pat în fiecare dimineață ? Unii nu se bucură de acest privilegiu.

    Ne uimește, de pildă, frumusețea desenului aflat pe aripile unui fluture de noapte ? Unii, preocupați cu filmele TV nu-și fac timp pentru asemenea momente.

    Ne umple de admirație mirosul și forma florii de liliac ? Sau mirosul și forma trandafirului ? Sau frumusețea orhideii de pe pervaz ?

    Ne umple de admirație frumusețea de caracter a soțiilor noastre chiar dacă avem cu toții, ca ființe umane, luminile și umbrele noastre ?

    Ne umplu de admirație succesele copiilor sau nepoților noștri ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Cultura iudeo-creștină ne aduce la cunoștință unul dintre cei mai frumoși psalmi de laudă prin care este preamărit în semn de recunoștință, Dumnezeu. Este vorba de vestitul Psalm 103, redat mai jos.
    Dacă doriți emoție complexă și misterioasă (uimire), faceți-vă timp și citiți cu atenție acest psalm.

    1 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

    2 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui!

    3 El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale;

    4 El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;

    5 El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.

    6 Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.

    7 El Şi-a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel.

    8 Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător si bogat în bunătate.

    9 El nu Se ceartă fără încetare, şi nu ţine mânia pe vecie.

    10 Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

    11 Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

    12 cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.

    13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură domnul de cei ce se tem de El.

    14 Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.

    15 Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

    16 Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.

    17 Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,

    18 pentru cei ce păzesc legământul Lui, şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.

    19 Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.

    20 Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui, şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui.

    21 Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!

    22 Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. De altfel, orice carte bună s-ar putea să vă facă să nu vă dezlipiți ușor de ea.

    Pe bordul mașinii mele, chiar dacă-i veche de peste 20 de ani, am pus câteva cireșe evreiești. Este vorba, pentru cei ce au insuficiente informații, despre planta numită: „ Physalis alkekengi (păpălău sau cireașa evreului, curcubetica).“

    Este uimitoare la această plantă nu doar culoarea portocalie ce ține mai multe luni ci și forma extrem de variată (și unică) ce produce și amplifică trăirea sentimentului de uimire chiar și atunci când ne aflăm într-un blocaj de trafic.

    Totul ține de modalitatea în care ne putem controla starea de spirit, de deprinderea privind alegerea atitudinii corecte în vederea ocolirii blocajelor noastre emoționale posibile, indiferent de cauze.

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Legat de una dintre ideile menționate în textul de mai sus, m-am întrebat de multe ori: De unde vine „foamea“ de timp care s-ar părea că ne „devorează“ pe toți ?

    Personal am găsit un uimitor și minunat răspuns tot în cultura iudeo-creștină. De pildă, în vestita înțelepciune din Ecleziastul 1:14 am găsit următorul text fabulos:

    „ Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!“

    Ca unul care am participat la construcția socialismului românesc în tinerețea mea, am constatat cu stupoare că, după un oarecare timp, multe din obiectivele industriale au devenit deșertăciune, lipsite de conținut, ajungând în final sub forma fierului vechi.

    Dacă urmărim istoria aflăm că Imperiul Roman a dispărut. La fel au dispărut și asirienii, medo-perșii sau grecii lui Platon. Ce a rămas din Darius ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  6. Ultimul model de mașină, care se dorește un mare purtător de prestigiu pentru mulți, ajunge mâine un morman de fier vechi, indiferent că-i Mercedes, Dacie sau Ferari. De Trabant nu mai vorbim.

    Dacă ne uităm cu băgare de seamă la ultimul drum pe care trebuie să-l parcurgem fiecare dintre noi vom redescoperii din nou goana noastră după vânt. De pildă, vom observa că nu putem lua cu noi în sicriu nici vilele noastre, nici milioane sau miliarde noastre de dolari, nici măcar… costumul preferat. Ne îmbracă alții cum vor ei.

    CONTINUARE MAI JOS.

  7. Pe de altă parte tot cultura iudeo-creștină prin glasul evreului Pavel ne avertizează că: „Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.“

    Este Dumnezeu sau natura de vină că, vorba lui Dostoievski: „Omul e prost! Fenomenal de prost!?“ A produs Dumnezeu sau natura încălzirea globală sau doar îngânfata prostie umană ?

    Dar ceea ce trăim astăzi, suma bâlbâielilor cotidiene de pe întregul mapamond, nu-i tot o formă de maximă prostie ? Se dorește ascunderea recesiunii mondiale prin chestia cu virusul secolului XXI ?

    Andrei Pleșu, sugera:„Vă propun să luăm în serios, cu înțeleaptă resemnare, acest pasaj (citat mai sus).

    CONTINUARE MAI JOS.

  8. Eu nu am cerut să vin pe lume, și totuși sunt aici! Cât timp ? Până când îmi vor fi confiscate de către Cezar toate drepturile ființei umane.

    Dumnezeu mi-a dat dreptul la viață dar Cezarul se opune. Este uimitor ? Te umple de admirație sau de perplexitate ? Te lasă chestia asta cu gura căscată ? Se pare că da. Dovada ? Ființa umană nu reacționează ci doar așteaptă un viitor luminos adus de eventuale cercetări oneste.

    Cât despre multele picături de fericire, în contextul celor de mai sus, nu se pot neglija nici minciunile pe care le acceptăm prin propriile noastre iluzii prin percepțiile noastre diferite și unice ale realității.

    CONTINUARE MAI JOS.

  9. Oamenii sunt foarte diferiți. Fiecare dintre noi are propriile convingeri și idealuri. Din cauza acestor deosebiri nu există două persoane care să reacționeze identic în situații similare. Deși reacțiile pot fi aparent aceleași, se poate afirma, cu certitudine , că gândurile lor nu corespund întru totul. Și totuși, pe la mine prin piață se zvonește că doi fulgi de zăpadă nu seamănă unul cu altul. Să ne luăm după zvonuri? 😀😀😀💙💛🧡

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.