16 Jan

Un orădean la Johannesburg (5)

"Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus."

Proverb evreiesc

Primele impresii despre Johannesburg

După ce ne-am îmbrățișat cu cei dragi din Johannesburg, gândul cel bun ne-a condus spre a comunica și celor dragi, rămași acasă la Oradea, că am coborât din ceruri și am ajuns cu bine la destinație.

Dacă am crezut că acest lucru va fi simplu, am dat dovadă de naivitate și credulitate. Am constatat repede că telefoanele noastre, cu abonamente la RCS-RDS, nu funcționează în Africa de Sud.

Autostrada R24

Autostrada R24

Nu am fost neglijenți. Înainte de a pleca din țară, am fost la unul din sediile companiei și am solicitat activarea roaming-ului, întrebând în prealabil dacă funcționează și acolo unde urma să ne deplasăm.

Răspunsul a fost afirmativ, activarea s-a realizat, așa că am fost liniștiți. Din păcate, aici la Johannesburg, am avut parte de încă o mostră, dintre multe altele, de “seriozitate” a acestei companii.

În consecință, am fost nevoiți să ne punem telefoanele “în cui”, pentru zilele pe care le vom petrece aici, și să apelăm la soluții locale pentru a comunica cu cei de acasă sau între noi.

Terminând cu actul I al sosirii, am urcat în mașină pentru a ne deplasa la viitoarea noastră reședință.

Cu acest prilej am făcut prima constatare legată de particularitățile țării în care abia ajunsesem: mașinile au volanul pe dreapta – nu că nu mai auzisem despre așa ceva, dar nu știam că și în Africa de Sud e ca și în Anglia.

Ulterior, făcând o incursiune în istoria Africii de Sud, am constatat că este vorba de o consecință, aproape firească, a dependenței țării, mai mult sau mai puțin îndelungate, de Marea Britanie.

Când am pornit către oraș, am avut parte și de o spaimă: am avut impresia că omul de la volan, una din rudele noastre localnice, nu este în regulă cu șofatul și ne-a băgat pe contrasens și va urma sigur o ciocnire cu vreo mașină venită din sens opus.

Pe drum, în circulația pe invers

Pe drum, în circulația pe invers

Ne-am dumirit destul de repede că circulația e pe invers, față de cea de la noi dar, cu acceptarea de către simțurile noastre a acestui fapt, a fost mai greu. Ne-am cerut scuze, în gând, de la șofer și am încercat să nu mai fim atenți la trafic ci mai degrabă la peisajul care ni se dezvăluia privirilor, din goana mașinii.

Pe măsură ce înaintam, eram din ce în ce mai conștienți de faptul că ne aflăm într-o metropolă.

Prima parte a drumului nostru, spre reședință, am parcurs-o pe autostrada R24 (botezată din octombrie 2013, autostrada Albertina Sisulu) care, trecând prin Johannesburg, leagă aeroportul OR Tambo cu Rustenburg (ajuns să fie cunoscut și în România după campionatul mondial de fotbal din 2010 când a fost unul din orașele gazdă ale mondialului).

Ulterior am aflat că în zona Johannesburgului există, nu mai puțin de, 10 autostrăzi (N1, N3, N12, N14, N17, R21, R24, R59, M1 și M2 la care urmează să se adauge, conform proiectelor existente, G5, G9 și G14) din cele 18, numărate de noi, la nivel național. Ele acoperă ca un păienjeniș, aproape întreaga suprafață a Africii de Sud. Construcția lor a început din 1970 și continuă și azi.

(Nu ne-am putut abține de la a da amănuntele de mai sus, din motive de comparație cu realitățile de la noi, pe tema autostrăzilor.)

Peisajul, de o parte și alta a autostrăzii, ne-a amintit de cel din vecinătățile autostrăzii spre Viena, în apropiere de intrarea în capitala austriacă.

La un moment dat, am părăsit autostrada și am pătruns în zona străzilor obișnuite care ne-au oferit o imagine, de mai aproape, a Johannesburgului.

Curtea interioară a blocului nostru

Curtea interioară a blocului nostru

Am văzut atât blocuri de locuințe cât și cvartale cu case, grădini și curți, extrem de arătoase.

Pe măsura parcurgerii unui număr tot mai mare de străzi, am devenit tot mai contrariați de faptul că, mai ales casele – dar și blocurile – au ușile și ferestrele prevăzute cu sisteme de zăbrele și sunt îngrădite de așa manieră încât dau impresia că sunt niște fortărețe.

Această observație am împărtășit-o și rudelor noastre care, au confirmat că, într-adevăr, cetățenii își iau măsuri de precauție din motive de securitate.

Am atins astfel unul din punctele nevralgice ale realităților sud africane, deci și ale Johannesburgului – criminalitatea ridicată.

Existența unei rate înalte a criminalității, pare să fie asumată cu nonșalanță de autorități, din moment ce, în unele locuri din oraș, există inscripții cu SAFE ZONE, ceea ce, în mod logic, conduce la concluzia că, toate celelalte zone sunt UNSAFE.

În legătură cu această temă a criminalității ridicate, merită să pomenim, ca fiind concludente, recomandările unui purtător de cuvânt al poliției, apărute în publicația NORTH EASTERN Tribune, din 13 ianuarie 2015, la vremea când scriem aceste rânduri, adresate bicicliștilor.

Reproducem prima dintre recomandări pentru că ni se pare de-a dreptul cinică: “Bicicliștii sunt sfătuiți să nu se plimbe singuri. Este mai bine să meargă cu bicicleta în grup, pentru că, atunci când ești singur, devii o țintă ușoară pentru infractori.”

Recomandările au apărut ca urmare a atacului la care a fost supus, în ziua de Anul Nou, un ciclist. El abia a scăpat cu viață – conform aceluiași NORTH EASTERN Tribune – când doi indivizi l-au înjunghiat și l-au jefuit.

De altfel, programul de știri NEWS24, accesibil gratuit de pe smartphone-uri și tablete, prezintă zilnic ultimele jafuri și crime.

Legat de acest subiect, nu putem să nu ne amintim că, în perioada campionatului mondial de fotbal din 2010, nivelul de criminalitate din Africa de Sud nu l-a depășit pe cel din țările europene.

Această observație implică însă o întrebare retorică: dacă atunci autoritățile au reușit să stăpânească fenomenul, cum de nu folosesc măsurile de atunci pentru ca nivelul de securitate al persoanei să fie normal permanent?

Revenind la călătoria spre reședința rudelor noastre, care urma să fie și reședința noastră pentru o vreme, am mai făcut o constatare: străzile erau aproape pustii. Se pare că lumea, și în special albii, nu prea agreează statutul de pieton.

Unul din garajele blocului.

Unul din garajele blocului.

Am parcurs mai multe străzi și am observat că ele au denumiri de genul Louis Botha Avenue, Hathaway Road, Hamilton Street. Ca să fim sinceri, nu ne-am dumirit, nici până azi, care este deosebirea între Avenue, Road și Street; după noi sunt pur și simplu străzi, mai mult sau mai puțin largi.

În același timp am constatat că, indiferent de nume, pe străzi nu prea pot fi văzute mașini parcate în fața porților sau clădirilor. O primă explicație, ca de altfel și pentru numărul relativ mic al pietonilor, este legată de criminalitate. O a doua explicație, pe care am aflat-o ulterior: aproape peste tot, la case, blocuri, supermarket-uri, mall-uri ș.a. sunt amenajate garaje și parcări interioare.

Holul blocului

Holul blocului

Ajungând la reședință, situată într-un bloc cu 30 de apartamente, am avut prima ocazie să vedem o asemenea parcare interioară. La parterul blocului se află 2 parcări, în care se pătrunde prin porți automate, controlate cu telecomenzi proprii de fiecare șofer, care intră sau iese,.

Parcările din blocul “nostru” asigură cel puțin câte un loc pentru fiecare familie dar multe familii au loc chiar și pentru două sau trei autoturisme.

Din parcare am pătruns în holul blocului unde am fost întâmpinați cordial de “security-ul” care era de serviciu.

Lucrătorii firmei de security, asigură zi și noapte, supravegherea, printr-un sistem video, a intrărilor în bloc atât din garaje cât și prin poarta principală.

Folosirea firmelor de pază specializate, este practica la care apelează asociațiile de proprietari din blocurile de locuințe și asociațiile de proprietari de case pentru a-și asigura securitatea.

Security la lucru

Security la lucru

 

La rândul nostru, după ce am admirat holul bine întreținut al blocului, liniștiți că nu putem fi inoportunați de răufăcători, am urcat cu liftul la etajul II (de menționat că blocul are trei niveluri) și am intrat în apartamentul “nostru”.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. www.google.co.za/search?q=johannesburg+roads&sa=X&espv=2&biw=1276&bih=705&tbm=isch&tbo=u&source=univ&ei=c16yVL24IsWBU9i5gyg&ved=0CDAQsAQ

2. en.wikipedia.org/wiki/Johannesburg_freeways

2 thoughts on “Un orădean la Johannesburg (5)

  1. Ai grija de tine,asa e si in America de Sud, dar nu numai, am vazut multe zabrele la casele din Budapesta. Poti sa-mi trimiti prin mail numarul tau de mobil si voi incerca sa te sun de aici.

  2. Am aflat ca roamingul functioneaza numai in Europa si la noi.Eu vorbesc des cu fam. Iordan la Buzau (s-au mutat acu citiva ani la tara)de la mobil la mobil si pe ei nu-i costa nimic.Daca vrei sa comunici cu ei osa-ti transmit numarul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *