17 Dec

Urmărind reușita lor în viață, poate îi sfătuim greșit pe copii

Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm.”

Victor Hugo

Din păcate aud, și nu rareori, de cazuri în care educația dată de părinți, de altfel onorabili, copiilor lor, suferă un eșec de proporții. Cele mai recente, din Oradea, de care am auzit, sunt cel al criminalului, care și-a ucis prietenul și cel al elevului de clasa a XI-a, dintr-un prestigios liceu care, cu o violență de limbaj ieșită din comun, a jignit-o inclusiv pe directoarea adjunctă a școlii. Primul provine dintr-o familie de medici iar al doilea dintr-una de avocați.

Mass-media a devenit o sursă inepuizabilă de evenimente întristătoare în care sunt implicați tineri: ba elevi, de toate vârstele, care se comportă mizerabil cu colegii și cu profesorii, ba tineri care, au depășit vârsta maturității dar sunt niște neisprăviți care nu-și găsesc locul în societate și iau parte la acte antisociale.

Atenție! În toate situațiile descrise nu mă refer la „beizadelele” care reproduc întocmai „gena” părinților: încrezuți, aroganți și cu credința că lor li se cuvine totul și nu au de dat socoteală nimănui.

Revenind la cei cu părinți OK: care este vina părinților respectivi?

În primul rând este posibil să fie goana după chivernisire care, lasă creșterea și educațîa copiilor pe seama străzii și a anturajului. Este vorba de copiii „cu cheia în gât”.

În al doilea rând, poate fi vorba chiar de sfaturi greșite date copiilor.

Părinții doresc ca odraslele lor să aibă succes în viață și, drept urmare, încearcă să îi învețe lucruri pe care le consideră că îi vor ajuta să își atingă obiectivele dar, nu toate povețele sunt cele mai potrivite.

Unele dintre ele, pot produce rezultate pe termen scurt dar, în același timp, s-ar putea să conducă la epuizare nervoasă, insensibilizare și mai puțin la succes.

Iată câteva dintre sfaturile părinților pe care Emma SEPPÄLÄ, director științific al Stanford University,  le consideră greșite (qz.com/1021749/):

1.Concentrează-te asupra viitorului. Țintește premiile (școlare)!

Cercetările arată că, este greu să ne păstrăm în stare de concentrare puternică pentru că, mințile noastre tind să rătăcească 50% din timpul cât suntem treji.

Atunci când mințile noastre rătăcesc, adesea începem să ne gândim la trecut sau să ne îngrijorăm în privința viitorului, lucruri care conduc la emoții negative precum furia, regretul și stresul. Iată o primă explicație a cazurilor de violență amintite amintite mai sus.

O minte care încearcă în mod constant să se concentreze asupra viitorului, începând cu obținerea unor note bune și până la reușita la facultate, va fi predispusă la o mai mare anxietate și teamă.

Dacă un pic de stres nu strică, în schimb, stresul cronic pe termen lung afectează sănătatea, precum și capacitățile intelectuale cum ar fi atenția și memoria.

În consecință, concentrarea exagerată asupra viitorului mai degrabă afectează performanțele decât să le stimuleze.

Copiii trebuie să aibă și obiective la care lucrează. Dar, în loc să fie încurajați ca tot timpul să se concentreze asupra obiectivelor îndepărtate, trebuie ajutați să se concentreze asupra sarcinii sau comportării curente.

Povața mai potrivită, după părerea mea, ar fi: “Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!

2. Stresul este inevitabil, trage tare!

Copiii, mai ales la vârstele mai mici, se îngrijorează cu privire la note și se simt presați să aibă rezultate foarte bune la școală. Este dureros faptul că, drept consecință, se întâmplă chiar și sinucideri, în rândul elevilor, cauzate de stres.

Modul în care ne desfășurăm viața ca adulți, într-o stare constantă de suprasolicitare, comunică adesea copiilor că stresul este o parte inevitabilă a unei vieți reușite.

Acest mod de viață nu este un model bun pentru copii. Nu este deloc surprinzător că, după cum arată cercetările, probabilitatea ca acei copii ai căror părinți sunt epuizați nervos din cauza locului de muncă, să se epuizeze, la rândul lor.

Părinții ar trebui, mai degrabă, să-și instruiască copii privind abilitățile de care vor avea aceștia nevoie pentru a fi mai rezistenți în fața evenimentelor stresante.

Cu instrumente cum ar fi meditația, tehnici de respirație, yoga etc., copiii pot fi învățați să utilizeze sistemul nervos parasimpatic cu reacția “odihnește-te și digeră” (spre deosebire de reacția la stres “luptă sau fugi”).

Sfatul mai potrivit din partea părinților ar putea fi: Învață să te relaxezi!

 3. Odihnește-te activ!

Mulți oameni, chiar și în timpul liber, tind să aprecieze mai degrabă emoțiile pozitive de intensitate ridicată, cum ar fi entuziasmul, decât emoțiile de intensitate redusă, cum ar fi calmul.

Drept rezultat, și programele copiilor lor sunt adesea umplute până la refuz cu activități extrașcolare și excursii de familie, lăsând timp puțin pentru repaus.

Nu este nimic în neregulă cu emoția, distracția și căutarea unor noi experiențe. Dar emoția, cum este stresul, este epuizantă, prin provocarea reacției “luptă sau fugi” și astfel, fără să ne dăm seama, îi îndemnăm pe copiii noștri să-și consume energia, după orele de școală sau la sfârșit de săptămână, lăsându-i cu mai puține resurse pentru perioadele în care au nevoie de ele cel mai mult.

În plus, conform studiilor, creierul are mai multe șanse de a veni cu idei strălucitoare atunci când nu ne concentrăm (cum ar fi proverbialul moment “sub duș”).

Așadar, în loc să le facem noi program copiilor, ar trebui să-i lăsăm să-și facă singuri programul, conform propriilor preferințe.

Oferind copiilor timp pentru repaus îi ajutăm să fie mai creativi și mai inovativi și îi ajutăm totodată să învețe să se relaxeze.

Sfatul mai potrivit ar fi: Când ai posibilitate, odihnește-te!

 4. Arată ce poți!

Părinții tind să-și identifice copiii prin punctele forte ale acestora și activitățile care li se potrivesc în mod natural.

Copilul lor este “un matematician”, “o persoană originală” sau “un artist”.

Dar, cercetările efectuate de Carol Dweck de la Stanford University arată că, această mentalitate îl “limitează” pe copil și este mai puțin probabil ca el să încerce lucruri noi la care, nu este la fel de bun.

Asta îl poate face să fie mai îngrijorat și deprimat atunci când se confruntă cu eșecuri sau provocări. De ce? Pentru că el crede că, dacă întâmpină obstacole într-o anumită zonă, asta înseamnă că nu este “bun” la respectiva activitate.

Creierul uman însă, este disponibil pentru a învăța lucruri noi. Și este un lucru bun să învățăm în tinerețe din greșelile noastre.

Deci, în loc de a-i identifica punctele forte, copilului trebuie să i se spună că, atât timp cât încearcă, poate învăța orice.

Sfatul potrivit ar fi: Nu-i nimic dacă greșești. Învață să eșuezi!

 5. Descoperă-ți slăbiciunile și nu fii moale!

În general, avem tendința să credem că critica este importantă pentru autoperfecționare. Dar, cercetările cu privire la autocritică arată că ea este în esență autosabotaj.

Ne ține concentrați asupra a ceea ce este în neregulă cu noi, diminuându-ne astfel încrederea în forțele proprii. Ne face să ne fie frică de eșec, lucru ce ne afectează performanța, ne face să renunțăm mai ușor și ne conduce la luarea unor decizii proaste. Autocritica ne face să fim anxioși și deprimați când ne confruntăm cu o provocare.

De aceea, părinții ar trebui să-și încurajeze copiii să dezvolte atitudini de autocompasiune, în loc de autocritică, adică să-și accepte defectele fără a se judeca și critica aspru, să înțeleagă că fiind parte din umanitate greșeala este omenească și nu semn de nevrednicie.

Sfatul potrivit ar fi: Respectă-te și te vor respecta și ceilalți!

 6. Trăiești într-o lume a competiției pe viață și pe moarte deci, caută să fii numărul unu!

Așa cum am arătat și cu alte prilejuri, încă din copilărie, conexiunile noastre sociale sunt cele mai importante predictoare ale sănătății, fericirii și chiar a longevității.

Dacă, în loc să rămâi concentrat asupra ta, îți exprimi compasiunea față de cei din jurul tău, vei avea cu adevărat mai mult succes pe termen lung.

Copiii sunt în mod natural plini de compasiune și amabili. Este important să încurajăm instinctele lor naturale de a avea grijă de sentimentele altor persoane și să învețe să “se pună în pielea” altora.

Sfatul mai potrivit ar fi: Arată compasiune altora!

Dacă nu faceți parte din rândul părinților sau bunicilor care îi alimentează pe copii cu sfaturile greșite prezentate, meritați o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

qz.com/1021749/a-leading-happiness-researcher-says-were-giving-our-kids-bad-advice-about-how-to-succeed-in-life/?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.