14 Aug

V-ar speria o întâlnire cu un extraterestru?

“La steaua care-a răsărit | E-o cale-atât de lungă, |      Că mii de ani i-au trebuit | Luminii să ne-ajungă. ...”

                                                                                    Mihai Eminescu

Credem că speranțele omenirii legate de întâlnirea cu reprezentanții “altor lumi” ar trebui să fie marcate de circumspecție. Să analizăm însă care ar fi probabilitatea ca o asemenea întâlnire să poată avea loc.

Având ca termen de referință tehnologia de care dispune omenirea la ora actuală,

Traiectoriile vehiculelor spațiale ce se pot lansa de pe Terra

Traiectoriile vehiculelor spațiale ce se pot lansa de pe Terra

probabilitatea “să dăm mâna” cu un extraterestru este, din capul locului, exclusă.

La ora actuală, viteza vehiculelor cosmice proiectate de om oferă, cel mult, posibilitatea unor misiuni spațiale de anvergura celei anunțate recent de NASA, în termenii următori: “În anul 2018, o nouă misiune NASA – Solar Probe Plus – va fi lansată. Nava spațială este proiectată să se … deplaseze cu o viteză orbitală amețitoare de 720.000 de kilometri pe oră.”

Ce reprezintă această viteză, din punctul de vedere al posibilităților de a cerceta alte planete, de a stabili contacte fizice cu alte ființe?

Acești 200 km/s (720.000 km/h = 200 km/s), cât înseamnă viteza “amețitoare” pe care o va atinge vehiculul proiectat pentru 2018, este de 1500 de ori mai mică decât binecunoscuta viteză de 300.000 km/s cu care se deplasează lumina în vid.

Cea mai apropiată planetă de Pământ, din afara sistemului nostru solar, planeta Alpha Centauri Bb, se află în sistemul stelar Alpha Centauri, la o distanță aproximativă de 4,3 ani-lumină (adică lumina ar avea nevoie de 4,3 ani ca să o parcurgă).

Nava proiectată de NASA pentru 2018 ar putea parcurge această distanță în 6.450 de ani. (Nu putem să nu-l admirăm, și de data aceasta, pe marele nostru poet care așternea pe hârtie, în 1886 versurile poeziei “La Steaua”.)

Credem că nu este  cazul să mai căutăm argumente pentru a justifica ideea imposibilității ca un pământean, în căutare de alte civilizații, să ajungă acolo, pe cea mai apropiată planetă, sau pe alte planete aflate și mai departe.

Mai rămâne totuși o variantă care ar putea facilita întâlnirea cu “aliens” și anume varianta ca aceștia să fie ființe mult, mult mai evoluate tehnologic ca noi și să dispună de nave care se pot deplasa cu viteze apropiate de viteza  luminii sau să dispună de alte tehnologii, care să le permită înghițirea cu repeziciune a imensităților spațiale ale Universului. Numai în acest caz, asemenea ființe ar putea să ne apară în cale aici, pe Pământ.

Ar trebui să ne temem de ele? Din nou ar trebui să fim circumspecți. Inteligența și înzestrările tehnice nu includ întotdeauna și bunătatea, chiar dacă am fi tentați să credem că este așa.

Pământenii înșiși oferă destule exemple, care dovedesc asta și nu vom aminti aici decât cruzimea conchistadorilor lui Hernan Cortes, “aducători de civilizație din Spania europeană”, care, în perioada 1519-1521 au măcelărit mii de azteci și au dărâmat imperiul lui Montezuma.

Dacă memoria colectivă a omenirii nu ar stoca acest gen de informații, probabil că nu am cunoaște teama de venirea pe Terra a unor reprezentanți ai altor lumi. Ba mai mult, ne-am bucura pentru speranța impulsului uriaș ce l-ar putea transmite dezvoltării pământene, ei dispunând de o știință și tehnologie mult mai avansate decât ale noastre.

Credem că acest ultim gând precum și nepotolita curiozitate a ființei umane întrețin sforțările care se fac în direcția identificării vieții în “alte lumi”.

Telescoapele SETI

Telescoapele SETI

Chiar dacă astronomii au visat de secole la găsirea de viață extraterestră, această posibilitate a fost considerată de multă lume, așa cum considerăm și noi, exagerată – de domeniul “science fiction”.

Și totuși, în ultimii ani, în mod aproape surprinzător, mulți oameni de știință, dar nu numai ei, au început să ia căutarea vieții pe alte planete mult, mult mai în serios.

Un vârf de lance, pentru cercetările din acest domeniu, îl constituie Institutul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) care a luat ființă în 1984 și care și-a asumat misiunea de a “explora, înțelege și explica originea și natura vieții din univers și de a aplica cunoștințele dobândite pentru a inspira și ghida generațiile actuale și viitoare.”

Miliardarul rus Yuri Milner a anunţat recent (în prezenţa celui mai faimos fizician în viaţă, Stephen Hawking) demararea unui proiect de căutare a semnalelor radio emise de entităţi extraterestre, denumit Breakthrough Listen. Suma pe care acesta a alocat-o proiectului, 100 de milioane de dolari pentru 10 ani, reprezintă cea mai mare sumă alocată vreodată pentru acest demers. Prin comparaţie, pentru SETI sunt alocate mai puţin de 2 milioane de dolari anual.

Rămânem la părerea că marile investiții în acest domeniu, în mod evident cele menționate nu sunt singurele, nu pot avea ca rezultat întâlnirea cu niște extratereștri generoși care să ne ajute să rezolvăm toate marile probleme ale omenirii.

La ce ne poate ajuta atunci simpla identificare a existenței vieții în lumi care sunt intangibile pentru noi? Chiar dacă vom descoperi urme de viață într-un ungher al Universului nu se întâmplă altceva decât se confirmă o concluzie la care se poate ajunge pe cale logică.

E de domeniul absurdului să credem că suntem singuri în Univers. Prin ce ne-am  merita privilegiul de a exista?  E posibil ca din cele aproximativ 6000 de stele care se văd cu ochiul liber pe bolta cerească (din cele două emisfere, nordică și sudică) numai Soarele să fie steaua care să asigure viața pe o planetă a ei? Și nu numai atât; câte stele, pe care nu le vedem cu ochiul liber, există în Galaxia noastră sau în celelalte miliarde de galaxii existente în Univers?

Toate aceste întrebări retorice nu sunt altceva decât argumente, credem noi suficient de logice, pentru demonstrația că nu suntem singuri. Prin urmare, banii cheltuiți pentru găsirea unor dovezi, reprezintă o irosire de resurse în condițiile în care Pământul, căminul nostru, este de multe ori neglijat.

Carl Sagan

Carl Sagan

Dar mult mai frumos a exprimat acest gând faimosul astrobiolog american Carl Sagan (unul din cele trei centre de cercetare care alcătuiesc Institutul SETI este CARL SAGAN CENTER) în cartea sa ”Un palid punct albastru – o viziune a viitorului omenirii în spaţiu”.

Cartea a fost inspirată de fotografia făcută Pământului de Sonda Voyager 1 în 1990 şi a fost publicată în 1994. Precizăm că, în ziua de 14 februarie 1990, după ce și-a îndeplinit obiectivele primare, NASA i-a comandat lui Voyager 1 (la cererea lui Carl Sagan), să își întoarcă, pentru un scurt timp, camera înspre sistemul nostru solar.

Între această dată și 6 iunie, același an, Voyager a trimis o imagine în care Pământul apărea ca “un palid punct albastru, suspendat într-o rază de soare…”.

Carl Sagan e de părere că această poză este unul dintre cele mai importante repere ce trebuie luate în considerare atunci când încercăm să ne raportăm la locul nostru în Univers și referitor la asta scrie:

“Consideraţi din nou acel punct. El e casa noastră. Acolo suntem noi. El înseamnă „aici”, el înseamnă „acasă”, el înseamnă „noi”. Pe el şi-au trăit viaţa toţi cei pe care îi iubiţi, toţi cei pe care îi cunoaşteţi, toţi cei despre care aţi auzit vreodată, orice fiinţe umane care au existat vreodată.

Pământul, văzut de Voyager 1, de la o distanţă de 5,9 miliarde km - palidul punct albastru

Pământul, văzut de Voyager 1, de la o distanţă de 5,9 miliarde km – palidul punct albastru

Agregatul bucuriei şi suferinţei noastre, mii de religii încrezătoare, ideologii şi doctrine economice, fiecare vânător şi devastator, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţie, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, copil plin de speranţe, inventator şi explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare „superstar”, fiecare „conducător suprem”, fiecare sfânt sau păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo: pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.

Pământul este o etapă foarte mică într-o arenă cosmică vastă. Gândiţi-vă la valurile de sânge vărsat de toţi acei generali şi împăraţi astfel că, în glorie şi triumf, ei ar putea deveni maeştri efemeri ai unei fracţiuni dintr-un punct.

Gândiţi-vă la cruzimile nemărginite abătute de locuitorii unui colţ al acestui pixel pe abia perceptibilii locuitori ai vreunui alt colţ, cât de dese sunt neînţelegerile lor, cât de mult râvnesc să se ucidă unii pe alţii, cât de pătimaşă este ura lor!

Atitudinea noastră, autoimportanţa noastră imaginară, iluzia că avem o poziţie privilegiată în Univers, sunt contestate de acest punct de palidă lumină. Planeta noastră este un punct însingurat în marele întuneric cosmic învăluitor.

În obscuritatea noastră, în toată această imensitate, nu există nicio sugestie că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înşine. Pământul este singurul univers cunoscut până acum ca adăpost al vieţii. Nu există alt loc, cel puţin în viitorul apropiat, către care ar putea migra specia noastră. Locuri de vizitat, da. A ne stabili în altă parte, încă nu.

Ne place sau nu, pentru moment, Pământul e locul unde ne afirmăm. Poate că nimic nu ilustrează mai bine deșertăciunea trufiei omului decât această imagine îndepărtată a micuței noastre lumi. Ea subliniază responsabilitatea noastră de a fi mai îngăduitori unul cu celălalt și de a proteja și prețui “palidul punct albastru”, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată.”

Nu-i așa că acest text al lui Carl Sagan, ne oferă o picătură de fericire?

Don’t worry, be happy!

Surse:

1. independentul.tripod.com/astronomie3.html

2. www.scientia.ro/stiri-stiinta/86-terra/6665-breakthrough-listen-un-nou-proiect-bine-finantat-100-milioane-pentru-cautarea-extraterestrilor.html

3. www.vox.com/2015/8/6/9108003/nasa-alien-space

4. www.scientia.ro/homo-humanus/citate-recenzii-note-de-lectura/1849-recenzie-un-palid-punct-albastru-o-viziune-a-viitorului-omenirii-in-spatiu-1994-carl-sagan.html

5. www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/intelepciunea-gnostica/carl-sagan—palidul-punct-albastru.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *