21 Aug

Vă cunoașteți grupa de sânge?

"Nu este uimitor? La aproape o sută de ani de la acordarea Premiului Nobel pentru această descoperire (a grupelor de sânge - n.n.), noi încă nu știm exact ce sunt acestea."

                       Ajit Varki, profesor la Universitatea San Diego, California

De când se cunosc grupele de sânge?

Pentru o mare parte a istoriei medicinii, transfuzia de sânge a fost un vis febril.

Medicii Renașterii au crezut că aceasta ar putea fi un tratament pentru tot felul de boli, inclusiv pentru demență.

În anii 1600, câțiva medici au testat ideea dar cu rezultate dezastruoase. Un medic francez a injectat sânge de vițel într-un pacient suferind de demență. Omul a început imediat să transpire, să vomite, să producă urină de culoarea funinginei și a murit.

Astfel de rezultate au dat transfuziei o reputație proastă pentru vreo 150 de ani.

În secolul al 19-lea doar câțiva medici au îndrăznit să încerce procedura. Unul dintre ei a fost un medic britanic pe nume James Blundell.

El a fost convins că dezastrele anterioare au avut drept cauză folosirea pentru transfuzii a sângelui animal și nu a celui uman.

Pentru a transfera sânge de la un donator la un pacient, Blundell a creat un sistem de pâlnii, seringi și tuburi.

După testarea sistemului pe câini, Blundell a fost chemat la patul unui om care era pe moarte din cauza sângerării. Mai mulți donatori i-au asigurat medicului cam 420 de grame de sânge, pe care le-a injectat în brațul bărbatului. Pacientul a început să se simtă mai bine dar, după două zile, a murit.

Blundell a mai efectuat, în cariera lui, zece transfuzii dar au supraviețuit doar patru pacienți.

Și alți medici au experimentat transfuzia de sânge, dar ratele lor de succes au fost la fel de sumbre.

Convingerea lui Blundell că oamenii ar trebui să primească numai sânge uman a fost corectă dar el nu știa că sângele trebuia să provină de la anumiți donatori.

Karl Landsteiner

Karl Landsteiner

Primul care a descoperit grupele de sânge a fost medicul austriac Karl Landsteiner, în anul 1900. (Pentru cercetările sale, în 1930, i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie și  Medicină.)

Motivul pentru care transfuziile de la începutul secolului al 19-lea nu au reușit erau aglutinările de sânge. Ele au fost observate de oamenii de știință când au amestecat sânge de la diferite persoane dar, pentru că sângele, în general, provenea de la pacienți bolnavi, aglutinarea a fost considerată patologică și nu merita să fie investigată.

Nimeni, până la Karl Landsteiner, nu și-a pus întrebarea dacă “și sângele oamenilor sănătoși prezintă fenomenul de aglutinare?” Medicul austriac a verificat și a obținut un rezultat afirmativ.

Pentru a studia aglutinarea, el a colectat sânge de la colaboratorii săi, inclusiv de la el însuși. A separat fiecare probă de sânge în celule roșii și plasmă, iar apoi a făcut combinații între plasma unor persoane cu celulele roșii ale altora.

Landsteiner a constatat că aglutinarea a avut loc numai în cazul anumitor amestecuri.

Folosind toate combinațiile posibile, el a sortat subiecții săi în trei grupuri cărora le-a atribuit denumiri arbitrare A, B și C. (Mai târziu C a fost redenumit 0 – zero – iar câțiva ani mai târziu, alți cercetători au descoperit grupul AB.)

Landsteiner a descoperit că la amestecarea sângelui provenind de la persoane diferite sunt valabile anumite reguli.

Plasma sângelui unei persoane de grupă A cu celulele roșii, provenind de la o altă persoană, dar tot din grupa A, dau un amestec fără aglutinare. Aceeași regulă este valabilă și pentru grupa B.

În schimb, prin amestecarea plasmei de la grupa A cu celule roșii de la B (și invers), se produce aglutinarea.

Cu sângele de grupa 0 (zero) lucrurile s-au prezentat diferit. Când Landsteiner a amestecat celule roșii, fie de la grupa A fie de la B cu plasma de la 0, s-a produs aglutinarea. Dar, când a amestecat plasmă provenind de la A sau B cu celule roșii provenind de la grupa 0, DonatorUniversalfenomenul nu s-a produs.

De ce au un potențial periculos transfuziile de sânge?

În cazul în care pentru o transfuzie către un pacient având grupa A de sânge s-ar folosi accidental sânge din grupa B, în corpul lui ar apărea, prin aglutinare, mici cheaguri care ar perturba circulația sanguină și ar avea ca rezultat o sângerare masivă, sufocarea și moartea.

Dacă s-ar folosi însă sânge din grupa A sau 0, totul ar fi bine.

Generațiile de oameni de știință, care i-au urmat lui Karl Landsteiner, au descoperit că celulele roșii din sângele fiecărei grupe au pe suprafața lor niște molecule.

La grupa A moleculele acestea sunt dispuse pe două nivele, cum ar fi două “etaje ale unei case”. Primul nivel este numit antigen H. Deasupra lui, pe nivelul al doilea, se află antigenul A. Grupa B diferă de A prin faptul că “al doilea etaj al casei”, antigenul B, are o altă formă. La grupa 0 “al doilea etaj” lipsește, există doar antigenul H.Antigene

Sistemul imunitar al fiecărei persoane este familiarizat cu propria grupă de sânge.

Dacă o persoană primește o transfuzie cu un tip greșit de sânge, sistemul ei imunitar răspunde cu un atac furios, ca și cum sângele primit ar fi un invadator. Excepție de la această regulă este sângele de grupa 0. Acesta are doar antigene H, care sunt prezente și în celelalte tipuri de sânge. Asta face ca oamenii cu sânge de grupa 0 să fie donatori universali de sânge iar sângele lor să fie deosebit de valoros pentru centrele de sânge.

Descoperirea lui Landsteiner a deschis drumul spre transfuziile de sânge sigure efectuate pe scară largă, și chiar și astăzi băncile de sânge utilizează proba sa, proba aglutinării, ca test rapid și de încredere pentru stabilirea grupelor de sânge.

Ați auzit de dieta după grupa de sânge?

Răspunzând la o întrebare veche, Landsteiner a generat altele noi.

De ce există grupe de sânge? De ce se formează pe celulele roșii din sânge “casele” moleculare? De ce aceste “case” diferă de la o grupă la alta?

Răspunsuri științifice solide la aceste întrebări au fost greu de găsit. În schimb, unele explicații neștiințifice au câștigat o popularitate imensă.

În 1996 Peter D’Adamo, medic naturist, a publicat cartea “Eat Right 4 Your Type” (“Alimentația adecvată a celor 4 grupe sanguine”) în care a susținut că, în vederea armonizării cu moștenirea noastră evolutivă, trebuie să mâncăm în funcție de grupa noastră de sânge.

Potrivit lui D’Adamo, sângele de grupa 0 a luat naștere în strămoșii noștri vânători-culegători din Africa, cel de grupa A în zorii agriculturii, iar cel de grupa B s-a dezvoltat cu 10.000-15.000 de ani în urmă, în locuitorii zonelor muntoase din Himalaya. Tipul AB, după părerea lui, este un amestec modern de A și B.

Ca urmare, grupa noastră de sânge determină ce alimente ar trebui să mâncăm. De exemplu, persoanele având grupa A, cu baza în agricultură, ar trebui să fie vegetariene. Persoanele având sânge de grupa 0, provenind de la anticii vânători, ar trebui să aibă o dietă bogată în carne și să evite cerealele și produsele lactate.

D’Adamo își recomandă dieta ca o modalitate de a reduce infecțiile, de a pierde din greutate, de a lupta împotriva cancerului și diabetului, precum și de a încetini procesul de îmbătrânire.

Cartea lui a devenit extrem de populară, a fost tradusă în 60 de limbi (inclusiv în limba română) și s-a vândut în cca. 7 milioane de exemplare.

Dă rezultate dieta conform grupei sanguine ?

Cel mai clar răspuns la această întrebare este faptul că în “Eat Right 4 Your Type” D’Adamo scrie că se află în al optulea an, al unui deceniu de studiu al dietei conform grupei sanguine în cazul femeilor cu cancer. Însă, până acum, la optsprezece ani de la apariția cărții, încă nu au apărut datele acestui studiu.

În schimb, cercetători de la Crucea Roșie din Belgia au căutat prin literatura de specialitate experimente care măsoară beneficiile dietei bazate pe grupele de sânge.

După examinarea a peste 1.000 de studii, Emmy De Buck, în numele grupului a declarat: “Nu există nici o dovadă directă care să justifice efectele asupra sănătății ale dietei după grupele de sânge AB0”.

Un alt grup de cercetători a declarat categoric, în Transfusion Medicine Reviews, că “Promovarea acestor diete este o greșeală”.

La rândul lui, nutriționistul Ahmed El-Sohemy, de la Universitatea din Toronto, este de părere că nu există niciun motiv să se creadă că grupele de sânge au ceva de a face cu succesul dietei.

Ahmed El-Sohemy

Ahmed El-Sohemy

El-Sohemy, expert într-un domeniu emergent din știința ce leagă nutriția de genetică, se bazează pe un studiu, făcut împreună cu colegii săi, pe un grup de 1.500 de voluntari.

Pentru a urmări legătura dintre alimentele pe care subiecții le mănâncă și sănătatea lor, grupul de cercetători i-a grupat după dieta lor.

Unii au mâncat dieta pe bază de carne, recomandată de D’Adamo pentru tipul 0, alții au mâncat o dietă în cea mai mare parte vegetariană, cum se recomandă pentru tipul A, și așa mai departe.

El-Sohemy a constatat, la încheierea studiului, că dieta sanguină nu produce rezultatele promise. ”Nici una dintre lucrurile din carte nu este susținută de știință”, a declarat el.

Trebuie totuși precizat că o parte din aceste diete ar putea face ceva bun pentru oameni. De exemplu, oamenii fixați pe dieta pentru tipul A, au prezentat scăderi la indicele de masă corporală, talie și la tensiunea arterială. Subiecților cu dieta pentru tipul 0 le-au scăzut trigliceridele. La dieta de tip B, bogată în produse lactate, nu s-au pus în evidență beneficii.

Altfel spus, o persoană cu sânge de grupa 0, poate utiliza în continuare așa-numita dietă de tip 0, în egală măsură cu cineva cu sânge de grupa A sau B, pentru că oricine de pe o dietă de tip 0 taie o mulțime de glucide, cu beneficiile care rezultă din acest lucru. În egală măsură, dieta pentru grupa A, probabil din cauza beneficiilor unei diete vegetariene, poate fi savurată de către oricine.

Ar mai fi multe întrebări legate de sângele nostru dar, fie că au primit fie că încă nu au primit răspunsuri, și multe încă nu au primit, le vom pune, poate, cu o altă ocazie.

Dacă totuși ați primit vreun răspuns la întrebările pe care vi le puneți credem că ați primit o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Surse:

Adaptare după articolul “Why do we have blood types?”/ Author: Carl Zimmer/http://mosaicscience.com/story/why-do-we-have-blood-types

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.