18 Sep

Vă puteți stăpâni fricile?

"Prea mulți dintre noi nu ne trăim visurile pentru că ne trăim temerile."

                                                                                             Les Brown

Dorința de a avea o gândire liberă poate fi limitată de fricile care parazitează mintea oricărei persoane.

Conform DEX „Frica este o stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar.”Introducere

Fricile la care ne referim nu sunt cele vremelnice, cum ar fi frica unora de câini, frică ce durează cât timp se află în vecinătatea vreunuia. Ne referim la tulburările provocate de pericole imaginate îngropate adânc în subconștient.

Din această categorie de frici credem că oamenii sunt cel mai puternic afectați de frica de sărăcie, frica de critică, frica pentru pierderea iubirii unei persoane, frica de bătrânețe, frica de boală și frica de moarte.

În cele ce urmează ne vom referi la primele trei care pot apărea la aproape orice vârstă pe când celelalte apar mai ales în a doua parte a vieții.

Frica de sărăcie

Această frică este ancestrală pentru că, încă de la începuturile istoriei sale, omul a avut tendința de a-și parazita, din punct de vedere economic, semenii.

Mulțumită situării sale pe o treaptă superioară de dezvoltare, având gândire și logică, spre deosebire de animale, nu are satisfacția de a-și devora semenii ci obține satisfacții pe seama „devorării lor financiare”. În acest fel, lupta pentru bogăție a devenit un țel de viață.

Frica de sărăcie poartă cu sine nepăsarea, nehotărârea, îndoiala, îngijorarea, precauția exagerată, tergiversarea.

Frica de sărăcie cuibărită în subconștient împiedică individul să ia decizii cu caracter material, îl face să le amâne la infinit și uneori îl poate duce la hoție, crimă și suicid.

Omul ajuns la limita de jos a sărăciei, ajunge în stradă, nu-și găsește de lucru și se întâmplă ceva și cu spiritul său, ceva care are semne fizice vizibile: devine mai cocârjat, hainele stau altfel pe el, are un altfel de mers, capătă o altfel de privire. Nu poate scăpa de sentimentul că este inferior celor care au serviciu deși știe că nici ca și caracter, nici ca inteligență și nici ca și capacități nu se află mai prejos.

Faptul că frica de sărăcie este una din cele mai devastatoare frici rezultă și din trista realitate că a reușit, după 22 Decembrie 1989, să reconfigureze întregul sistem de învățământ românesc. Menționăm fără nostalgie că, până la momentul 1989, toți eram cam la fel de săraci/bogați, adică „eram toți o apă și-un pământ”, în situații privilegiate erau doar membrii nomenclaturii comuniste.

Explicația reconfigurării este simplă: într-o societate cu o clasă de mijloc aproape OmBogatOmSarac
inexistentă, singura alternativă, în conștiința publică, care pare a fi la îndemână atunci când se proiectează viitorul unui tânăr este: 1. om bogat (medic vestit, avocat celebru) sau 2. om sărac (angajat care își  vinde capacitatea de muncă pe bani puțini). Urmarea este afluirea tinerilor către liceele teoretice și anumite facultăți iar toate celelalte tipuri de instituții de învățământ se degradează ajungând chiar și la desființare.

Frica de „gura lumii”

În topul celor mai devastatoare frici, un loc important îl ocupă și această frică de gura lumii sau, altfel spus, frica de critică.

Multe decizii pe care individul este pe cale de a le lua, rămân sub semnul întrebării, din cauza atenționărilor din subconștient. Aceste atenționări au cam aceeași formă: ”Ce vor spune părinții?”,  Ce vor spune vecinii?”, „Ce vor spune colegii?”, „Ce vor spune șefii?” etc.

Individul marcat de frica aceasta ajunge să facă abstracție de propria personalitate și să se ralieze întotdeauna la majoritate.Critica

Simptomele fricii de critică sunt ușor de identificat: anxietate combinată cu timiditatea, lipsă de echilibru (nervozitate, lipsa capacității de autocontrol) personalitate labilă cu predispoziție la sinucidere, excentricitate (din dorința de a ține pasul cu restul lumiii), prezența complexului de inferioritate ș.a.

Această frică  își are originea probabilă în tendința individului de a-și justifica faptele judecându-i pe alții. În acest sens, este știut că hoțul îl judecă pe cel pe care l-a păgubit, că politicienii încearcă să se ridice nu prin dovedirea propriilor virtuți ci prin împroșcarea cu noroi a adversarilor.

Datorită fricii de critică se dezvoltă ”spiritul de turmă”. Exemple la îndemână ne furnizează lumea școlii. Unii elevi își doresc îmbrăcăminte de marcă pentru că se tem de ce vor spune colegii dacă ei vor purta îmbrăcăminte „no name”, de asemenea, anual vor rechizite noi și pentru că funcționează teama de „Ce vor spune ceilalți copii dacă eu am același rucsăcel de anul trecut?

Marile firme profită de această frică a consumatorilor exploatând-o. Anual se schimbă moda, mai ales în domeniul îmbrăcăminții și automobilelor. Cine stabilește linia modei? Bineînțeles că nu cumpărătorii. Dar de ce se schimbă așa frecvent moda? Ca să se vândă cât mai mult. Individul nu-și poate permite să intre „în gura lumii” cu eticheta de “persoană demodată”.

  

Acest „serviciu” (critica), îl primim cu toții destul de frecvent. În multe cazuri, din păcate, ofertanții cei mai plini de râvnă ai acestui serviciu sunt propriile rude. Mare atenție: părinții care își educă copilul, apelând la critici interminabile și inutile, riscă să-i dezvolte acestuia complexul de inferioritate care îl poate marca pe viață.

  

Frica pentru pierderea iubirii cuiva

Frica pentru pierderea iubirii își are originile încă în epoca de piatră. La baza ei stă furtul iubitelor “furt” care continuă chiar și în zilele noastre cu precizarea că acum nu se produce în mod dur ci prin folosirea unor momeli ce constau din promisiuni de rochii și automobile scumpe.

Această frică este una dintre cele mai dureroase forme ale fricii. Această precizare este susținută, din păcate, de sinuciderile, din cauza iubirilor pierdute, de care aflăm din mass-media zilelor noastre.Iubirea

Este interesant de amintit că analizele atente au scos în evidență faptul că femeile sunt mai receptive la această frică decât bărbații. Se pare că explicația ar fi că ele, conștiente fiind de tendințele de poligamie ale bărbaților, se tem de concurența altor femei.

Un simptom al fricii de a pierde iubirea este gelozia, obiceiul de a-i bănui pe iubită/iubit fără temei, de a-i acuza pe soție/soț de infidelitate, fără nici o bază. Rezultă astfel instalarea lipsei de încredere în persoana iubită și manifestarea îndoielii față de toată lumea.

Frica pentru pierderea iubitei poate duce, mai ales în cazul bărbaților, la folosirea jocurilor de noroc, a furtului și înșelăciunii ca metode destinate „îngropării iubitei în bani”, crezând că iubirea se poate cumpăra.

În același context apare obiceiul de a cheltui peste venituri, de a face datorii, de a abuza de oferirea de cadouri pentru iubită cu scopul de a apărea în culori favorabile.

Alte manifestări care însoțesc și acest tip de frică pot fi insomniile, starea nervoasă, lipsa perseverenței, a voinței, a autocontrolului, a independenței ș.a.

Cum putem scăpa sau măcar atenua aceste frici?

Revenim la ideea că ele apar pe seama modului de gândire, prin urmare, remediul tot aici îl vom găsi.ImagFinala

Alungăm frica de sărăcie prin luarea deciziei că ne vom descurca cu bogăția pe care o putem aduna fără îngrijorări. Trebuie să fim conștienți că banii, forma de concretizare a bogăției, nu pot nici pe departe concura cu bogățiile de care dispun inima și sufletul omenesc.

Frica de critică o lichidăm prin luarea deciziei  ferme să nu mai fim îngrijorați din cauza celor ce pot gândi sau spune alții despre noi. Acum, ceea ce dezavuam cu un alt prilej, recomandăm: ascultați dar nu trebuie să și auziți toate criticile!

Putem învinge frica pentru pierderea iubirii cuiva luând decizia că, dacă pierderea este de neocolit, vom trăi mai departe și fără iubirea aceea.

Cei care au gândurile pline de temeri nu numai că pierd șansa de a acționa în mod liber dar mai și transmit această vibrație distrugătoare către creierele acelora cu care intră în contact anihilându-le și lor șansele. Acesta este un motiv ca să ținem închisă mintea în fața tuturor acelora care ne deprimă sau ne perturbă în vreun fel starea de bine.

Trebuie să fim conștienți că este necesară lichidarea obiceiului de a ne îngrijora, în toate formele ei de manifestare și, în consecință, să luăm decizia ca, indiferent ce ne oferă viața, nimic nu merită prețul pe care îl plătim trăind cu îngrijorarea în minte.

O asemenea decizie ne poate aduce echilibrul, liniștea sufletească, libertatea în gândire care, toate, conduc la o picătură de fericire.

Don’t worry, be happy!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *