17 Apr

„Întotdeauna și inevitabil, toată lumea subestimează numărul de indivizi stupizi aflați în circulație”

Doar două lucruri sunt infinite: universul și prostia umană; iar de cea din urmă sunt foarte sigur.”

Albert Einstein

 

Titlul de mai sus reprezintă prima dintre “Legile fundamentale ale imbecilităţii umane” enunțate de Carlo M. Cipolla, profesor de istorie a economiei la University of California, Berkeley, în eseul cu acest titlu publicat în 1976.

Trebuie spus că despre prostia umană s-a scris încă din vremea Renașterii pentru că  satisfacţia descoperirii unei lumi, din care toţi suntem convinşi că nu facem parte, a atras cititorii secole de-a rândul.

La noi, de exemplu, Creangă a povestit relativ mult despre prostia omenească iar în literatura universală probabil că piesele de teatru ale lui Shakespeare sunt cele mai cunoscute.

Dar nimeni, înainte de Cipolla, nu a folosit o metodă științifică pentru a aborda tema prostiei umane. El a perceput prostia umană ca pe o forță care este cea mai mare amenințare existențială a umanității.

Imbecilii, a explicat Carlo M. Cipolla, se identifică prin mai multe trăsături comune: sunt de găsit din abundență, sunt iraționali și provoacă probleme altora, fără beneficii aparente pentru ei înșiși, reducând astfel starea de bine totală a societății.

Nu există mijloace de apărare împotriva imbecilității. Singurul mod în care o societate poate evita să fie strivită de povara imbecililor ei este ca munca realizată în condiții de non-stupiditate să compenseze pierderile cauzate de stupiditate.

Așa cum am arătat, Legea 1 a lui Cipolla este formulată astfel: Întotdeauna și inevitabil, toată lumea subestimează numărul de indivizi stupizi aflați în circulație.

Asta înseamnă, altfel spus, că indiferent de câți imbecili suspectăm că suntem înconjurați, în mod invariabil numărul respectiv este mai mic decât cel real. Explicația constă în faptul că suntem stăpâniți de presupuneri părtinitoare conform cărora vedem anumiți oameni ca fiind inteligenți pe baza unor factori superficiali precum slujba lor, nivelul lor de educație sau alte trăsături pe care le credem excluse din sfera prostiei. În realitate NU SUNT excluse și asta ne duce la:

Legea 2: Probabilitatea ca o anumită persoană să fie proastă este independentă de orice altă caracteristică a acelei persoane.

Cipolla susține că prostia este o variabilă care rămâne constantă în toate grupele de  populații. Fiecare categorie pe care o putem imagina – sex, rasă, naționalitate, nivel de educație, venit ș.a. – posedă un procent fix de oameni proști.

Există profesori stupizi în facultăți. Există oameni stupizi la Davos și în Adunarea Generală a ONU. Există oameni proști în fiecare națiune de pe Pământ. Cât de numeroși sunt proștii dintre noi? Este imposibil de spus care este procentul lor. Dar oricum orice presupunere ar încălca aproape sigur prima lege.

Legea 3: O persoană proastă este o persoană care provoacă pierderi unei alte persoane sau unui grup de persoane în timp ce ea însăși nu obține niciun câștig ci poate chiar suferă pierderi.

Cipolla a numit această lege “Legea de aur a prostiei” și conform ei, o persoană stupidă este una care provoacă probleme altora fără niciun beneficiu clar pentru sine.

Această lege introduce și alte trei fenotipuri care, după părerea lui Cipolla, coexistă cu imbecilii. Primul fenotip ar fi acela al persoanei inteligente, ale cărei acțiuni o avantajează atât pe sine, cât și pe ceilalți.

Apoi, este răufăcătorul, care se avantajează pe sine pe seama altora. Și în al treilea rând există persoana neajutorată, ale cărei acțiuni îi îmbogățesc pe ceilalți pe cheltuiala sa.

Grupul celor care nu sunt proști constituie o mulțime imperfectă și inconsistentă. Uneori acționăm inteligent, uneori suntem răufăcători egoiști, alteori acționăm neputincioși și profită alții de noi și sunt și situații când suntem puțin din fiecare. În schimb, imbecilii constituie o mulțime care poate fi considerată un model de consecvență, acționând în orice moment cu o idioție neclintită.

Ce îi face pe oamenii proști atât de periculoși? Cipolla explică:

Oamenii în esență proști sunt periculoși și dăunători, deoarece oamenilor rezonabili le este greu să-și imagineze și să înțeleagă un comportament nerezonabil.

O persoană inteligentă poate înțelege logica unui răufăcător. Acțiunile acestuia urmează un model de raționalitate, este adevărat că mizerabilă, dar totuși raționalitate.

Răufăcătorul vrea un plus pentru el. Deoarece nu este suficient de inteligent pentru a concepe alte modalități de a obține plusul, el va produce plusul său, provocând un minus în contul nostru.

Toate acestea sunt rele, dar sunt raționale și chiar previzibile și drept urmare ne putem construi o apărare contra lor.

Cu o persoană stupidă, așa cum rezultă din această a III-a lege de bază, toate acestea sunt absolut imposibile. O creatură proastă te va hărțui fără niciun motiv, fără niciun avantaj, fără niciun plan sau schemă și în cele mai improbabile momente și locuri. Nu ai nicio modalitate rațională de a spune dacă, de ce, cum și când atacă creatura stupidă. Când ne confruntăm cu un individ prost, suntem complet la mila lui.

Toate acestea ne conduc la:

Legea 4: Oamenii care nu sunt proști subestimează întotdeauna puterea dăunătoare a indivizilor proști. Mai exact, persoanele non-stupide uită în mod constant că, în orice moment, în orice loc și în orice circumstanțe, a se ocupa și/sau a se asocia cu oameni stupizi se dovedește întotdeauna a fi o greșeală costisitoare.

Nu este deloc surprinzător faptul că oamenii neajutorați nu recunosc în mod normal cât de periculoși sunt oamenii proști. Eșecul lor este doar o altă expresie a neputinței lor.

Este însă cu adevărat uimitor că nici oamenii și răufăcătorii inteligenți nu reușesc adesea să recunoască puterea inerentă de a dăuna a prostiei.

Se poate observa că, deseori atunci când se confruntă cu indivizi stupizi, oamenii inteligenți dar și răufăcătorii fac greșeala de a se răsfăța cu sentimentele de autocomplacere și dispreț în loc să își construiască imediat apărarea.

În orice caz, dacă subestimăm proștii, riscul ne aparține. Acest lucru ne conduce la a cincea și ultima lege:

Legea 5: O persoană imbecilă este cel mai periculos tip de persoană.

Și corolarul ei:

O persoană proastă este mai periculoasă decât un răufăcător.

Rezultatul acțiunii unui răufăcător perfect este pur și simplu un transfer de avere și/sau bunăstare. După acțiunea unui răufăcător perfect, el are un plus în contul său, care este exact echivalent cu minusul pe care l-a cauzat altei persoane. Nu există un dezastru major pentru țară.

În schimb, când oamenii proști sunt “la serviciu”, povestea este complet diferită. Ei provoacă pierderi altor persoane, fără contrapartide de câștiguri în contul lor. Astfel societatea în ansamblu este sărăcită.

Reflectând asupra performanței societăților, ar fi o greșeală profundă să credem că numărul de oameni proști dintr-o societate în declin este mai mare decât într-o societate în curs de dezvoltare.

Conform celei de-a doua legi fundamentale, fracția de oameni proști este o constantă care nu este afectată de timp, spațiu, rasă, clasă sau orice altă variabilă socioculturală sau istorică. Ambele societăți sunt afectate de același procent de oameni proști.

Indiferent dacă se iau în considerare vremurile clasice, medievale, moderne sau contemporane, țara care se mișcă în sus are o fracțiune neobișnuit de mare de oameni inteligenți care reușesc să mențină fracțiunea de oameni proști la distanță și, în același timp, produc suficiente câștiguri pentru ei și pentru ceilalți membri ai comunității pentru a face din progres o certitudine.

Într-o țară care se mișcă în jos, fracțiunea de oameni proști este aceeași cu fracțiunea din țările care merg în sus dar în restul populației se remarcă printre cei de la putere “o proliferare alarmantă a răufăcătorilor  cu accente de prostie”, cum scria Cipolla, iar printre cei care nu sunt la putere o creștere la fel de alarmantă a numărului de indivizi neajutorați.

„O astfel de modificare în compoziția populației non-stupide întărește inevitabil puterea distructivă a fracțiunii stupide și face declinul o certitudine. Și țara se duce dracului”, conchidea el.

Sper, iubite cititorule, că deși “Prostia este eternă și invincibilă”, după cum spunea Alexandru Paleologu, nu ești înconjurat de ea, oriunde te-ai afla, iar comunitatea ta se mișcă în sus și ca urmare ai parte de multe picături de fericire.

 Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.getpocket.com/explore/item/the-five-universal-laws-of-human-stupidity

2.harmful.cat-v.org/people/basic-laws-of-human-stupidity/

10 thoughts on “„Întotdeauna și inevitabil, toată lumea subestimează numărul de indivizi stupizi aflați în circulație”

  1. Vă mulțumesc, domnule profesor Eilender, pentru modul original în care ați abordat tema extrem de vastă și complexă privind prostia umană cuprins în articolul dumneavoastră de mai sus. Vă mulțumesc, de asemenea, pentru timpul acordat studiului și redactării textului de mai sus.

    Distinsă cititoare, prietene cititor,

    În splendida culegere de eseuri morale „Luminile și umbrele sufletului“, distinsul autor Petru Creția ne readuce aminte că: „Orice comunitate omenească este echilibrată, sănătoasă și prosperă atunci când se află în ea o anume majoritate de oameni cinstiți.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. „De îndată ce încerci să adâncești conceptul de cinste, îți dai seama că toate determinările lui se află într-o relație de esență cu adevărul și cu dreptatea“, subliniază autorul amintit.

    Din nefericire, istoria a demonstrat că adevărul și dreptatea (implicit și conceptul de cinste) au fost mereu îngrădite de limitele legilor umane. Ne putem aminti, fiind mai aproape de generația noastră, de legile naziste sau comuniste care urmăreau impunerea cu forța a unor utopii dovedite ulterior de istorie. Aceste utopii au îngropat adevărul și dreptatea cu minciunile lor.

    Există, din nefericire și mulți nostalgici după acele vremuri în care se putea auzi pe la cozi: „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“.

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Ideologiile din diverse timpuri și legislația laxă aservită lor, cu promovarea posibilităților nelimitate de interpretare, au fost mereu slujite de subterfugiile juridice, care de pildă, au condus la eliberarea „legendarului“ Baraba sub presiunea gloatei. „Şi Baraba era un tâlhar“, ne amintesc unele surse.

    Într-o altă lectură ni se recomandă să luăm aminte la faptul că: „sala de judecată nu se poate confunda cu balanța dreptății“. Cu alte cuvinte adevărul și dreptatea nu se regăsesc întotdeauna acolo unde se pretinde că s-ar afla justiția. Mai sunt încă multe excepții. Să nu uităm, de pildă, de probele eludate sau chiar arse care fac practic imposibilă aflarea adevărului din 1989. Despre chestia cu prescrierea ca formă de sufocare a adevărului merită amintit doar în treacăt.

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. Revenind la articolul domnului profesor Eilender, am citit cu luare-aminte următoarele: „ Nu există mijloace de apărare împotriva imbecilității. Singurul mod în care o societate poate evita să fie strivită de povara imbecililor ei este ca munca realizată în condiții de non-stupiditate să compenseze pierderile cauzate de stupiditate.“ La citirea acestor propoziții gândurile mi-au zburat către epocile trecute printre care și… epoca de aur.

    Din cărticica lui Cipolla, aflăm, de exemplu că: „Nu este greu să găsești exemple clare de imbecilitate în rândul birocraților, al generalilor, al politicienilor și al conducătorilor de stat, oameni al căror potențial impact negativ a fost (este) consolidat în mod alarmant de poziția socială pe care o au. Nici persoanele influente din domeniul religios nu trebuie trecute cu vederea.

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Întrebarea pe care și-o pun adesea oamenii raționali este cum și de ce ajung imbecilii în asemenea poziții privilegiate.“

    Unde poate duce, de pildă, imbecilitatea conducătorilor de stat ? Istoria recentă ne poate aduce nenumărate exemple de pe diverse meridiane. Ni-l poate aduce în prim-plan, dacă vrem neapărat un exemplu concret, pe Adolfică. El și cu gașca lui au adus un nume de „neuitat“ unui popor harnic, ordonat și disciplinat din fire.

    Conform Legii a Doua, susține Cipolla, un procent ϭ (sigma) din cei care votează sunt imbecili, iar posibilitatea de a vota le oferă tuturor ocazia remarcabilă de a le cauza pierderi altora fără a câștiga nimic în schimb, prin menținerea procentului de imbecili la putere. De aici probabil și remarca dlui Pleșu: „Vorbesc despre prostie, ca despre condiția curentă, cotidiană aș spune, a umanității: toți suntem proști din când în când, spunem prostii, facem prostii, ne purtăm prostește, votăm prostește.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  6. Deci, atenție, se pare că toți suntem proști din când în când, dacă vrem s-o recunoaștem.

    Din articolul de mai sus am mai reținut: „Există profesori stupizi în facultăți. Există oameni stupizi la Davos și în Adunarea Generală a ONU. Există oameni proști în fiecare națiune de pe Pământ. Cât de numeroși sunt proștii dintre noi? Este imposibil de spus care este procentul lor“. La aceste interesante afirmații ar mai fi de adăugat cele precizate de dl. Pleșu precum că: „Nu ne vine să credem că, de pildă, în comunitatea premiaților Nobel, avem tot atât de mulți proști ca într-o clasă de liceu“.

    Între timp, am aflat că orice ființă umană poate fi deosebit de sigură într-un anumit domeniu, dar „tufă de Veneţia” în altul. De aici și nevoia permanentă de a învăța a celor ce sunt conștienți de limitele lor.

    CONTINUARE MAI JOS.

  7. Se pare că, dacă vrem s-o recunoaștem, toți suntem Tufe de Veneția, dar în domenii diferite. Eu, de exemplu, am sesizat că sunt tufă de Veneția în domeniul construirii unui microprocesor sau chiar a unui țânțar sau a unui fluture. Sunt însă în stare să-mi prepar singur niște cartofi prăjiți și o omletă.

    „Indivizii fundamental imbecili sunt periculoși și dăunători pentru că oamenilor raționali le vine greu să înțeleagă un comportament irațional“, ne explică Cipolla.

    CONTINUARE MAI JOS.

  8. În cultura iudeo-creștină găsim multe texte despre prostie. Iată, de pildă, câteva:

    (Proverbe 12:1) Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost.

    (Proverbe 14:17) Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât.

    (Proverbe 17:28) Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

    (Ecclesiast 5:3) Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

    (Ecclesiast 7:25) M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gând să înţeleg, să adâncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

    (1 Corinteni 1:20) Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

    CONTINUARE MAI JOS.

  9. În concluzie, unii dintre noi recunoaștem că și azi facem mai departe prostii chiar dacă avem pretenția că am atins vârsta maturității.

    Multe imperii s-au sfârșit. Altele așteaptă bombele atomice și un alt Napoleon la Waterloo …

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply to Sergiu Marius Popilian Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.