15 May

Obișnuiți să vorbiți singur(ă), nu-i așa?

Nu vorbi mult când ești singur. Vorbește mult când ai cu cine!”

Proverb irlandez

 

Mulți oameni sunt conștienți de existența unei voci interioare care oferă un monolog în desfășurare pe parcursul zilei. Această voce interioară,  care combină gândurile conștiente cu convingerile și părtinirile inconștiente, oferă creierului o cale de a interpreta și procesa experiențele zilnice și monologului purtat de ea îi zicem monolog interior.

Acesta poate fi benefic și de susținere, atunci când este pozitiv, calmează temerile și întărește încrederea de sine sau poate fi negativ și autodistrugător. Din păcate, natura umană este predispusă la un monolog interior negativ, incluzând afirmații dărâmătoare precum „Nu pot face nimic bine” sau „Ce prost sunt…”.

Oare este OK să vorbești cu tine însuți iar dacă o faci cu voce tare nu ești dus cu pluta”?

Mulți oameni folosesc vorbirea cu ei înșiși, fie internă, fie cu voce tare, pentru a se motiva, iar cercetările arată că acest lusru poate fi benefic, dacă este făcut corect.

Când vorbirea cu sine se concentrează pe modul în care putem prospera și nu doar să supraviețuim, poate oferi o motivație esențială pentru atingerea obiectivelor.

Monologul interior care ne ajută să avem o viziune mai largă asupra vieții și oportunităților noastre, mai degrabă decât să ne concentrăm strict asupra amenințărilor și care recunoaște și abordează în mod direct îndoielile și temerile noastre, s-a dovedit a promova fericirea, bunăstarea și succesul.

Monologul interior devine negativ atunci când ne gândim la situațiile din trecut în care lucrurile nu au mers bine sau când ne gândim la un viitor plin de lucruri care ar putea merge prost.

Monologul interior negativ este dăunător pentru că de obicei nu reflectă realitatea și, prin urmare, poate convinge în mod greșit oamenii, că nu numai că nu sunt suficient de buni, dar că nu pot deveni mai buni niciodată, paralizându-i în egocentrism și letargie.

Cercetările au constatat că, atunci când vorbirea cu sine se concentrează asupra momentului prezent și a oportunităților valoroase, ne ajută mai eficient să ne atingem obiectivele.

Persoanele cu depresie și anxietate experimentează frecvent un monolog interior autodistructiv și disfuncțional; monologurile interioare pe care le percep pot fi necontenite și excesiv de critice. Copleșiți de negativitate, aceștia se pot complace în ruminații dureroase, autoatacându-se fără încetare.

În asemenea cazuri este necesară înlocuirea gândurilor negative cu cele care sunt mai pozitive și mai adevărate, practică pe care psihologii o numesc „reevaluare cognitivă”. Studiile arată că oamenii care țin sub control monologul interior au o sănătate mintală mai bună, mai multă satisfacție în viață și chiar inimi mai funcționale.

Doamna Elizabeth Anne Bernstein, editorialist la The Wall Street Journal, autoarea articolului “How to Stop the Negative Chatter in Your Head”, care stă la baza prezentului material, a primit o serie de răspunsuri, la întrebările pe care ni le-am pune în legătură cu monologul interior, de la psihologul și neurologul Ethan Kross, profesor la University of Michigan și director al Emotion & Self Control Laboratory.

Toți oamenii poartă monologuri interioare?

Răspunsul este DA. Există o mulțime de moduri în care folosim acest monolog: îl folosim pentru a menține lucrurile proaspete în capul nostru, cum ar fi repetarea unui număr de telefon; simulăm ceea ce intenționăm să spunem, atunci când mergem la un interviu sau la o întâlnire; vorbim cu noi înșine când încercăm să ne controlăm sau când încercăm să rezolvăm o problemă; trecem mintal prin pașii pe care trebuie să-i facem când avem de făcut ceva dificil.

De notat că monologul interior negativ nu întotdeauna înseamnă ceva rău. Din experiențe dureroase putem învăța lucruri care ne ajută să creștem și să devenim mai buni.

Cât timp petrecem vorbind cu noi înșine?

Este interesant că din orele noastre de veghe ne petrecem între o treime și o jumătate fără să fim concentrați asupra prezentului iar angajarea în raționamente nonverbale sau vorbirea cu noi înșine constituie o parte semnificativă a acestui timp.

Monologul interior poate lua o formă comprimată, care permite cuvintelor noastre să curgă într-un ritm rapid echivalent cu rostirea cu voce tare a 4.000 de cuvinte pe minut.

Monologul interior ne poate dăuna?

Din păcate, uneori, monologând interior în loc să găsim un răspuns la problemele noastre, ajungem să înrăutățim problemele. Ruminăm, devenim îngrijorați, vedem catastrofe, ajungem să ne blocăm și începem să ne învârtim în negativitate. Și asta este ceea profesorul Ethan Kross numește „flecăreală”.

Flecăreala ne poate sabota subminându-ne capacitatea de a gândi clar și de a funcționa bine. De asemenea, ne poate determina să îndepărtăm oamenii de care ne pasă. Și, nu în ultimul rând, poate avea un impact asupra sănătății noastre fizice.

Vremurile grele ne înrăutățesc monologurile interioare negative?

Evident că: un virus care ne oprește să mai socializăm direct cu ceilalți, tribalismul, neliniștea civică, diviziunea politică, șomajul, economia destabilizată sunt fenomene care înrăutățesc monologurile interioare.

Cum putem avea control asupra monologurilor interioare?

Când vorbim cu noi înșine ne concentrăm îndeaproape asupra problemei noastre. Ceea ce ar trebui să facem este să extindem cadrul, să ne gândim la experiența noastră ca la ceva cu care se confruntă mulți oameni, ca la ceva similar prin care alți oameni au trecut cu succes.

De exemplu, în contextul pandemiei de acum, gândindu-ne la pandemia de gripă din 1918, putem conchide că am mai trecut prin asta, am îndurat, am avut rezultate excelente și deci o vom face din nou. O asemenea abordare dă speranță.

Este preferabilă folosirea „monologului interior distanțat”!

O mulțime de cercetări arată că suntem mult mai buni în a consilia alte persoane decât pe noi înșine. Deci, ne-ar ajuta să ne gândim la noi înșine ca și cum am fi altcineva.

O modalitate de a face acest lucru este folosirea „vorbirii cu sine distanțate” ca și cum am sfătui un prieten. Trebuie să ne folosim propriul nume: „Popescule, iată cum faci asta…” Mulți oameni fac asta din instinct dar fără să știe de ce.

Ne poate fi de ajutor și reinterpretarea mesajelor corpului nostru ca răspuns la monologurile interioare!

De exemplu, dacă înainte de o prezentare importantă simțim un “ghem în stomac” în loc să interpretăm această manifestare ca pe un indiciu al nereușitei mai bine să ne gândim la ea ca la un semnal că ne ridicăm la înălțimea așteptărilor.

Și ritualurile ne pot fi de ajutor!

Ritualurile ne pot oferi un sentiment al ordinii. Acestea ne pot ajuta “să fugim” de probleme.

Putem chiar să ne creăm propriul ritual, cum ar fi înainte de a susține o convorbire importantă. De exemplu, să respirăm adânc de trei ori și să strângem și desfacem pumnii de două ori.

Cum afectează mediul nostru monologul interior?

Oamenii, de regulă, doresc un sentiment de ordine și control. Dar când experimentăm monologuri interioare, acestea implică mișcarea gândurilor în totală dezordine.

Putem compensa lipsa de ordine din cap prin crearea de ordine în jurul nostru: organizându-ne spațiul, făcând curățenie în bucătărie, aranjând dormitorul. În același timp o plimbare în natură ne poate ajuta să ne curățăm mintea.

Și uimirea ne poate ajuta să ne controlăm gândurile negative!

Manifestăm uimire atunci când suntem în prezența a ceva vast care ne stârnește admirația dar poate avem probleme în a-l explica. Unii oameni obțin asta din experiențe religioase. Alții se uită la stele scrutând universul, admiră o piesă de artă incredibilă sau participă la un concert uimitor.

Monologând interior, ne concentrăm strict asupra problemelor noastre. Manifestarea uimirii ne arată cât de nemărginit este universul și asta pune cât se poate de semnificativ lucrurile la locul lor.

În concluzie, iubite cititorule, nu-ți fă griji dacă porți discuții cu tine însuți, este ceva normal și poate să-ți aducă picături de fericire dacă o faci în mod pozitiv!

 

Don’t worry, be happy!

 

Surse:

1.www.wsj.com/articles/how-to-stop-the-negative-chatter-in-your-head-11609876801?st=rdp0rz4g0xtwrf3&mod=pckt121

2.www.psychologytoday.com/us/basics/self-talk

8 thoughts on “Obișnuiți să vorbiți singur(ă), nu-i așa?

  1. Vă mulțumesc, domnule profesor Eilender, pentru timpul acordat studiului și redactării articolului de mai sus privind vasta temă a monologului interior.

    Elogiez preocuparea dumneavoastră permanentă, domnule profesor Eilender, de a ne aduce mereu în atenție teme atât de interesante, vaste și complexe.

    Vă mulțumesc de asemenea, domnule profesor Eilender, pentru găzduirea opiniilor mele în cuprinsul siteului dumneavoastră. Subliniez faptul că, aceste opinii nu au un caracter exhaustiv.

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Distinsă cititoare, prietene cititor,

    Aflăm, printre altele, din textul domnului profesor Eilender că: „Mulți oameni sunt conștienți de existența unei voci interioare care oferă un monolog în desfășurare pe parcursul zilei. Această voce interioară, care combină gândurile conștiente cu convingerile și părtinirile inconștiente, oferă creierului o cale de a interpreta și procesa experiențele zilnice și monologului purtat de ea îi zicem monolog interior.

    Acum, acest monolog interior ar putea fi privit, la un moment dat, și ca o consecință a acțiunii de durată a CNP-ului individual asupra memoriei noastre de lucru. Timpul care trece peste fiecare dintre noi ne frânează din ce în ce mai mult viteza de concentrare și analiză, consolându-ne cu pierderea din memorie a unor elemente datorită unor parametrii care funcționau cândva mult mai eficient. Între timp vedem cum memoria de scurtă durată începe să ne joace feste. Sunt tot mai des situațiile când uităm de la mână până la gură. Pentru a ieși din impas apelăm la ajutorul memoriei auditive, o cunoscută finețe a tacticii de memorare, analizând cu voce tare aspectele pe care dorim să le cercetăm și să le reținem. „Iată,“ zicem noi, „o aplicație imediată a tacticii de memorare.“ Vorbim despre realități sau doar despre posibile gânduri negative ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Vorbind despre tactici, vocea mea interioară îmi readuce în atenție un fragment dintr-un text scris acum cca 90 ani de un excepțional autor motivațional:

    „În fiecare vară, mă duc la pescuit pe lacul Maine. În ceea ce mă priveşte, mă înnebunesc după fragi cu smântână. Dar am descoperit că, pentru o oarecare raţiune misterioasă, peştii preferă râmele. Deci când pescuiesc nu mă gândesc la ceea ce imi place mie. Mă gândesc la ceea ce le place peştilor. Nu pun în cârlig fragi cu smântână, ci aleg vreun vierme bun sau vreo lăcustă.“

    „Iată o bună tactică de prins pești“, îmi șoptește vocea mea interioară. „În viața de zi cu zi,“ continuă să comenteze aceeași voce, „pot apare situații în care problemele insolubile s-ar dori a fi totuși rezolvate eventual pe calea plină de iluzii a filozofiei lui: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.““

    Și dacă totuși tactica revanșei este doar o chestie inventată de personajele lui Cipolla aflate în extazul unui exces de imaginar ? Ajută acest gen de abordare la eliminarea urii, a cruzimii sau a ticăloșeniei umane ? Este conflictul armat soluția eficientă ? Dacă am încerca să fim onești ne-am putea întreba: „De fapt, încotro ne îndreptăm ?“

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. Din cercetările mele personale am aflat că, pentru unii, Dumnezeu pare a fi doar o noțiune pe cale de dispariție sau doar un concept mistic oricum desacralizat.

    Pentru alții, posibila rătăcire umană s-ar putea rezolva prin reluarea autentică a legăturii cu Atotputernicul Creator (numită și religie) considerată o filozofie ce aparținea unor ideologii trecute care promovau ideea de opium pentru popor.

    Iar pentru o a treia categorie (personaje cipolliene) probabil că „iubirea de oameni“ ar fi doar o sintagmă percepută ca un virus perfid care conduce ființa umană la slăbiciune. De exemplu, în opinia mea, trista experiență vietnameză, și nu numai aceasta, ne poate semnala nivelul de superficialitate la care se pare că a ajuns omul. Mă înșel cumva ? Mi se întâmplă adesea.

    „Dragostea celor mai mulți se va răci“, ne spun unele surse. Atunci, în urma abordării unei astfel de probleme chiar și într-una din variantele posibile amintite mai sus te întrebi: „Există gânduri din inima omului îndreptate în fiecare zi numai spre rău ? Cum se pot stopa asemenea gânduri ? Sunt gânduri toxice care distrug sufletul uman ? Îi ajunge firii pământești doar șoptitul în barbă de genul: „Răzbunare ?“ Poate explozia de cruzime din inima împietrită a omului să elimine ura și să cultive mila ? Cum ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. Chiar dacă am accepta că tatăl tuturor minciunilor numit și dracu sau ucigă-l toaca nu există ne-am putea totuși întreba în context de unde vin în mintea omului nestăpânitele emoții de ură și infinitele minciuni purtătoare de război ? Ar putea fi vorba despre o minte sănătoasă într-un corp sănătos ? Sau o fi doar o făcătură fără limite a destinului uman ascunsă sub preșul unor jocuri orbite doar de diverse interese de moment ? Sau poate că asistăm, de fapt la o mare experiență de meschinizare controlată a ființei umane ce vine din diversele laboratoare ale planetei albastre ?

    Vocea mea interioară mă întreabă din nou: „Care ar putea fi soluția la problema rătăcirii omului intrat pe drumul cu sens unic al autodistrugerii sale ?“

    CONTINUARE MAI JOS.

  6. Potopul, povestit de „legenda biblică“ a fost o soluție a neutralizării răului strâns în gândurile din inima omului din vremi „antediluviene“ ? De ce nu ne străduim să adaptăm momeala pe gustul peştelui ? De ce folosim în loc de râmă, vierme sau lăcustă rachete sau bombe chiar și nucleare ? La ce ne folosesc ? La securitate și instaurarea păcii ? Să fim onești. Vrem să prindem pește sau doar vrem să ucidem, de dragul artei, tot peștele aflat în apele planetei albastre ? Suntem doar vânători obsedați de ideea trofeelor ?

    De ce am vorbi întotdeauna despre ceea ce noi dorim ? E zadarnic, pueril, absurd. Desigur, putem crede că fiecare se interesează de ceea ce-și doreşte. Înteresul chiar poartă mereu fesul ? Și dacă acest interes ne trădează eventualele intenții de a trăi într-o lume reală plină de siguranță și pace ? Ar fi vorba despre o altă utopie ?

    În această lume a junglei ar putea fi totul doar o autoamăgire. Am semănat de milenii sămânța urii și a cruzimi așteptând să răsară pacea. Este până la urmă chestia asta numită pace doar o iluzie, o mare minciună universală inventată de cei ce se cred puternici, preocupați doar de a influenţa (manipula) pe alții ca-n povestea cu moș Ion Roată și unirea ?

    CONTINUARE MAI JOS.

  7. „Într-o zi,“ povestea același autor amintit, „filozoful Ralph Waldo Emerson şi fiul său se căzneau să facă pe un vițel să intre în staul. Dar comiţând greşeala obişnuită, ei nu se gândeau decât la ceea ce ei doreau. Şi unul trăgea, în timp ce altul împingea. Din nenorocire, ca şi ei, viţelul nu era preocupat decât de ceea ce dorea el, se propti în picioare şi refuză să părăsească păşunea… Servitoarea irlandeză văzu scena. Ea nu cunoştea arta de a scrie cărţi şi eseuri, dar cu acest prilej ea ştiu să arate mai mult bun simţ decât Emerson. Ea cugetă la ceea ce ar face animalul. De aceea ea îi strecură în gură un deget matern pe care el se apucă să-l sugă, în timp ce ea îl conducea încet spre staul.

    Fiecare acţiune pe care aţi înfăptuit-o din ziua naşterii dumneavoastră a fost motivată de faptul că aţi dorit ceva. Da, aşa e… vi s-a întâmplat să daţi o sumă importantă de bani pentru o operă de caritate. Iată un gest cu totul dezinteresat, veţi zice. Şi cu toate astea nici el nu face excepţie de la această regulă. Aţi făcut dania pentru a avea mulţumirea de a fi milos, de a face o acţiune generoasă, frumoasă şi nobilă… „Ceea ce ai făcut pentru cel mai umil frate al meu, ai făcut-o pentru mine”, zice Scriptura.“

    În concluzie, care-i chestia cu bunul-simț ? Alegem să greșim în continuare și să rămânem viței sau… oameni ? Sau poate?…

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.