24 Apr

Uneori merită “să fii cu capul în nori”

Ce bine totuşi că putem visa şi ziua, şi noaptea. Ziua visăm cu mintea, noaptea visăm cu sufletul. Câteodată, inima încurcă visele cu visurile, dar asta… e altă poveste.”

Doina Postolachi

 

Potrivit unui studiu de la Harvard University, care a monitorizat cu o aplicație specială participanții, adulții își petrec până la 47% din viața în stare de veghe lăsându-și mințile să “hoinărească”.

Există o altă categorie de studii care arată că procentul poate varia în mod dramatic, în funcție de diferiți factori.

În orice caz, niciunul din studii “nu a văzut” visarea cu ochii deschiși(reveria) într-o lumină pozitivă. Timp de zeci de ani, psihologii au echivalat visarea cu ochii deschiși cu un eșec al controlului cognitiv, concentrându-se asupra modului în care ea împiedică manifestarea unor abilități precum procesarea sarcinilor, înțelegerea textelor citite și memorarea.

Primul care a emis ipoteza că acest fel de manifestare (reveria) poate avea un efect pozitiv a fost Jerome Singer, profesor la Pennsylvania State University  și “tatăl cercetărilor privind visarea cu ochii deschiși”. El și-a pus întrebarea: „Dacă nu ar fi așa, de ce mintea noastră ar fi atât de predispusă să hoinărească?”

Spre deosebire de psihologii care au considerat visarea cu ochii deschiși ca fiind total inutilă, dr. Singer a fost de părere că unele forme de a visa cu ochii deschiși sunt avantajoase.

Deși “rătăcirea minții” era termenul cel mai frecvent utilizat de cercetătorii cognitivi, termenul preferat de Singer a fost „visarea cu ochii deschiși”.

Deși majoritatea psihologilor americani au asociat fantezia și visarea cu psihopatologia, Singer și colaboratorii săi au stabilit că “hoinăreala minții” este un fenomen uman normal, răspândit și adaptativ, care ocupă o porțiune semnificativă a activității creierului în stare de trezie.

Pentru a pune în evidență diferențele individuale în tendințele de “hoinăreală a minții”, Singer și echipa sa au dezvoltat un chestionar cu 344 de elemente.

Ei au ajuns la concluzia că pot exista trei stiluri largi de reverie: reveria pozitivă, constructivă,  caracterizată prin imagini jucăușe și optimiste generatoare de gândire creativă, reveria disforică sau vinovată de frica de eșec, caracterizată prin fantezii obsesive și angoase și controlul slab al  atenției, reverie caracterizată prin incapacitatea de concentrare fie asupra gândului în curs, fie asupra sarcinii externe. Valabilitatea acestor trei stiluri a fost demonstrată în mod repetat în ultimii 40 de ani.

Singer a descoperit că cele trei stiluri de visare cu ochii deschiși identificate în analizele sale sunt asociate cu trăsături distincte de personalitate. Astfel  visarea pozitivă, constructivă este asociată cu deschiderea către experiență, reflectând curiozitatea, sensibilitatea și explorarea ideilor, sentimentelor și senzațiilor. Controlul slab al atenției se asociază cu niveluri scăzute de conștiință, în timp ce visarea disforică se corelează cu nevrotismul.

Deși au subliniat existența multor costuri  asociate cu visarea cu ochii deschiși tema centrală a volumului mare de cercetări pe care le-au efectuat Singer și colegii săi a fost manifestarea rolului pozitiv, adaptativ, pe care îl joacă visarea cu ochii deschiși în viața noastră de zi cu zi.

Beneficiile visării cu ochii deschiși descrise prima oară de Singer, au fost apoi susținute de multe alte studii. Reveria poate întări și spori abilitățile sociale, poate oferi ușurare în fața plictiselii, poate oferi oportunități pentru repetiții și planificare constructivă și poate oferi o sursă continuă de plăcere.

În lucrările ulterioare, Singer i-a descris pe cei care se implică într-o visare constructivă pozitivă drept „visători fericiți” care posedă o curiozitate interpersonală abundentă și se bucură de fantezie, imagini vii și folosesc reveria și pentru planificarea viitorului.

Dr. Singer a propus și câteva reverii jucăușe, creative la care  oamenii ar trebui să apeleze atunci când visarea cu ochii deschiși este negativă indicând o pierdere a controlului.

Această idee a fost revoluționară acum 70 de ani când dr. Singer a propus-o pentru că, de-a lungul anilor, majoritatea psihologilor au folosit visarea cu ochii deschiși mai degrabă ca pe un barometru care indică starea mintală a unui pacient, decât ca pe un instrument productiv pentru schimbarea stării.

În prezent, un număr tot mai mare de cercetări și dovezi din terapia clinică sugerează că putem folosi reveriile focalizate și jucăușe pentru a ne îmbunătăți starea de bine generală.

Visarea cu ochii deschiși poate inspira fericirea dacă abordezi în mod intenționat subiecte cum ar fi amintiri plăcute despre cei dragi sau scene care reamintesc momente de triumf obținute în ciuda unor șanse mici.

Într-un studiu recent publicat în revista Emotion (una dintre revistele de psihologie publicate de American Psychological Association), cercetătorii au testat cât de multă plăcere obțin oamenii din visarea cu ochii deschiși.

Participanții lăsați să se descurce singuri au fost mai predispuși să graviteze către subiecte îngrijorătoare sau neutre, cum ar fi munca sau școala, și au rămas cu sentimente negative sau neutre după sesiune.

Când li s-a sugerat un context care i-a ghidat să-și imagineze ceva pozitiv, cum ar fi fantezia de a avea superputeri sau amintirea primului lor sărut, au fost cu 50% mai predispuși să se simtă pozitiv după sesiune.

A nu se pierde însă din vedere faptul că unele studii sugerează că prea multe reverii pot fi dăunătoare pentru sănătatea mintală. Visarea prost adaptată, atunci când oamenii se refugiază în visare ca să scape de evenimente sau sentimente de suferință, poate fi un simptom al tulburării de stres post-traumatic sau al altor afecțiuni psihiatrice. Cu cât supraviețuitorii de traume se adâncesc mai mult în lumile visate în stare de veghe, cu atât starea lor poate deveni mai rea.

Dar să înveți cum să-ți controlezi corect imaginația merită bătaia de cap!

După părerea doamnei dr. Abigail Nathanson, psihoterapeut în New York, a visa cu ochii deschiși în condiții liniștite, în special evocând imagini din natură, poate fi o intervenție eficientă contra anxietății.

Dr. Nathanson îi determină adesea pe pacienții ei să folosească această tehnică prin implicarea în metafore și simbolism vizual. Dacă un pacient se simte blocat, ar putea crea mintal o scenă în care stă în spatele unui zid de cărămidă care reprezintă impasul.

Doamna doctor îl ajută să interpreteze simbolul și îl poate folosi și ca instrument. „Voi întreba: „Ce porți în fața zidului de cărămidă? Ce este sub picioarele tale? Ce este în jurul tău? Ce vezi? Ce miros simți?’”,  spune ea.

Atunci când apelăm în mod deliberat la visarea cu ochii deschiși, cu cât putem imagina că acționează mai multe simțuri, cu atât putem face să se simtă mai reală scena din mintea noastră.

După asemenea etape premergătoare dr. Nathanson îi îndeamnă pe pacienți să treacă la acțiune „implicându-se activ în metafora lor spontană”: să urce pe perete, să-l dărâme sau să facă orice se potrivește cu imaginația lor.

Deși depășirea unei traume din trecut nu este la fel de ușoară ca doborârea unui zid imaginar, această din urmă acțiune poate avea efecte reale, tangibile. În timp ce ne bucurăm de momentul succesului s-ar putea de fapt să ni se motiveze atingerea obiectivelor viitoare și astfel efectul vizualizării acțiunilor întreprinse pe parcurs poate fi puternică.

A vedea un asemenea “film” cu ochii minții poate mări șansele să realizăm acest lucru și în realitate și deoarece ne-am imaginat aceste scenarii înainte, ne vom putea păstra calmul atunci când ele se vor derula în viața reală.

Sportivi, cum ar fi jucătorii de rugby, jucătorii de golf și practicanții de arte marțiale, care în mod deliberat visează cu ochii deschiși la tehnicile lor, folosind imagini și narațiuni, au descoperit că asta le poate îmbunătăți performanța. De asemenea, studiile efectuate în rândul chirurgilor și muzicienilor au găsit rezultate similare.

Folosirea reveriei ca o formă de repetiție mintală poate face mai mult decât să îmbunătățească performanța la locul de muncă. Cercetările au arătat că scenele vizuale imaginate pot oferi o îmbunătățire a stării de spirit la persoanele care suferă de depresie majoră. Axarea pe scene cu sens personal, dar imaginare poate crește creativitatea și poate stimula inspirația.

Așadar departe de a fi o pierdere de vreme, a visa cu ochii deschiși ar putea fi unul dintre cele mai bune lucruri pe care le putem face când avem timp liber.

Chiar și cele mai scurte “vacanțe mintale” pot reinstala un sentiment de stare de bine și pot oferi câteva picături de fericire așa că uneori merită “să fii cu capul în nori”.

Don’t worry, be happy!

Surse:

1.www.nytimes.com/2021/04/10/at-home/daydreaming.html?utm_source=pocket&utm_medium=email&utm_campaign=pockethits

2.www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3779797/

7 thoughts on “Uneori merită “să fii cu capul în nori”

  1. Vă mulțumesc din nou, domnule profesor Eilender, pentru consecvența prin care oferiți cititorilor siteului dumneavoastră noi picături de fericire.

    Vă mulțumesc pentru timpul acordat studiului și redactării articolului privind reveria, o temă frumoasă și prin vastitatea ei.

    În contextul aspectelor de mai sus, aduc din nou, domnule profesor Eilender, un binemeritat elogiu puterii dumneavoastră de sintetizare pe care o folosiți cu atâta măestrie în toate articolele dumneavoastră.

    Distinsă cititoare, prietene cititor,

    Folosind unele informații din diverse lecturi, vă rog să-mi permiteți să aduc în fața dumneavoastră, în cele ce urmează, în câteva cuvinte, unele dintre aceste idei legate de vasta temă abordată a reveriei.

    CONTINUARE MAI JOS.

  2. Unii autori sunt de părere, de pildă, că multitudinea problemelor cu care se confruntă omul duc la specializarea formelor imaginației. Printre ele apare și reveria (visarea cu ochii deschiși) ca un caz în care ființa umană se lasă antrenată „într-un flux de imagini și de idei care merg în direcția dorințelor și a așteptărilor, sustrăgându-se gândirii logice.“ Aici poate apare, în opinia mea, și pericolul unor așteptări nerealiste.

    Pe de altă parte, sunt opinii care susțin că reveriei îi corespund ca vibrație undele cerebrale de tip theta care ar fi prezente predominant în timpul somnului cu vise, iar momentele de reverie însoțesc acest tip de unde ce sunt proprii de asemenea meditației profunde.

    În fața unor astfel de păreri se pot pune și o serie de întrebări: „Oare de ce emite creierul aceste unde ? Face „natura“ ceva de prisos, doar ca să se afle în treabă ? Unde merg aceste unde ? Cine le recepționează ? Pe cale inversă, nu cumva suflarea de viață ar putea fi imaginată ca un flux de unde „venite de nicăieri“ și recepționate de creier, de această dată, cu ajutorul cărora sunt produși biocurenții necesari bătăii inimii ?“

    CONTINUARE MAI JOS.

  3. Înaintea desfășurării unui concurs de bob, de exemplu, sau al unui concurs de Formula 1 s-au văzut sportivi care, înainte de intrarea lor în concurs, parcurgeau traseul în plan imaginar, vizualizând fiecare curbă, frânare și accelerare în cel mai mic detaliu. Reveria în astfel de situații, sunt de părere specialiștii, poate fi o tehnică utilă, în optimizarea performanțelor sportive, dar și un demers care ne poate autosabota. Poate apare și un dezechilibru emoțional generat de reverie ? S-ar părea că da. Ar putea fi vorba despre o inducere într-o stare de „a fi în voia sorții ?“

    „Dacă nu visezi ca sportiv să ajungi pe podium, pe locul 1, primind cupa sau medalia și trăind cele mai frumoase 7 secunde din viață aflându-te într-o stare de exaltare, extaz sau entuziasm excesiv, cum să îți atingi visurile ?“, se întreba cineva. Foarte probabil ca, de foarte multe ori, imaginația să producă confuzii în raport cu realitatea.

    CONTINUARE MAI JOS.

  4. La întrebarea: „Gândurile și senzațiile ce constiuie o reverie sunt de departe de realitate ?“ Un posibil răspuns ar putea veni și din analiza celor mai dureroase dezamăgiri.

    „Întâiul om de cultură al țării“, numit astfel de dl. Noica, mă gândesc la Petru Creția, ne readuce aminte câteva idei despre dezamăgire. Iată o parte dintre ele:

    „Dezamăgirea este înșelarea încrederii sau speranței. În contextul dezamăgirii, încrederea și speranța pe care le-am investit în cineva sau în ceva se dovedesc amăgiri, iluzii, păreri și așteptări deșarte. Iar în locul lor rămâne nu doar regretul că ceva nu s-a împlinit, ci și că ne-am putut amăgi sau lăsa amăgiți.“

    „Astfel, sunt cuprinși de dezamăgire toți cei care judecă după un singur criteriu sau după aparențe, fără să țină seama de complexitatea realității“.

    CONTINUARE MAI JOS.

  5. „Omul sănătos la suflet știe să se bucure de orice împlinire a sa, nu o măsoară, decepționat, cu nemăsura viselor sale.“

    „Un om este dator, înainte de a se avânta în proiecte și aspirații, să-și cunoască bine înzestrările și aptitudinile, să știe la ce e bun, cât îl țin puterile, în ce exactă măsură poate fi acceptat de ceilalți: să învețe rapid din primele eșecuri și să nu se lase amăgit de primele succese amăgitoare. Să nu fie închipuit, adică să nu-și închipuie că este ceea ce nici nu este, nici nu poate cândva fi. Și să se accepte cu seninătate și cu detașare, așa cum l-a lăsat Dumnezeu (pentru cei ce împărtășesc acest concept), dar nu resemnându-se, pasiv, ci făcând ce îi stă în putință să scoată cât mai mult din ceea ce este cu adevărat. Să fie om la locul său, o calitate puțin glorioasă și puțin admirată, dar în realitate vrednică de tot respectul.„

    „Omul deplin, cel înzestrat cu dârzenie morală și judecată cumpănită și cu putere de viață, nu se lasă amăgit de dezamăgire și nu lasă ca dezamăgirea lui pentru un lucru sau altul să se transforme în deznădejde.“

    CONTINUARE MAI JOS.

  6. În ceea ce privesc picăturile de fericire oferite cu generozitate, sabat după sabat, de domnul profesor Eilender, acestea mă conduc cu gândul la vestitele fericiri din cultura iudeo-creștină:

    Matei 5:3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

    Matei 5:4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

    Matei 5:5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!

    Matei 5:6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

    Matei 5:7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

    Matei 5:8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

    Matei 5:9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

    Matei 5:10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

    Matei 5:11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

    Matei 11:6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.

    Matei 13:16 Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!

    CONTINUARE MAI JOS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.